Retrocession of national minority properties: exclusion of wartime decree-based takings from abusive seizure classification

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. x/2020, la data de 12.10.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România şi a solicitat anularea Deciziei nr. 1234/28.07.2020 emisă de Comisia specială de retrocedare, precum şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii, conform Legii nr. 165/2013, pentru preluarea abuzivă a imobilului situat în Braşov, str. x, înscris în C.F. nr. x Braşov sub nr. top x, precum şi în C.F. nr. x Braşov sub nr. top x, compus din teren arabil intravilan în suprafaţă totală de 20.952 mp, cu cheltuieli de judecată.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 4/2021 din 3 februarie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România.

III Recursul formulat de reclamant

3. Împotriva sentinţei civile nr. 4/2021 din 3 februarie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., a solicitat admiterea recursului, anularea Deciziei nr. 1234/28.07.2020 emisă de Comisia specială de retrocedare, precum şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii, conform Legii nr. 165/2013, pentru preluarea abuzivă a imobilului situat în Braşov, str. x, înscris în C.F. nr. x Braşov sub nr. top x, nr. top x şi nr. top x, precum şi în C.F. nr. x Braşov sub nr. top x, compus din teren arabil intravilan în suprafaţă totală de 20.952 mp.

4, În motivarea recursului, recurentul a arătat, cu privire la caracterul abuziv al preluării, că argumentul instanţei privind faptul că preluarea în baza Decretului-lege nr. 485/1944 nu are caracter abuziv, întrucât Decretul - lege nr. 485/1944 nu a fost abrogat, nu este întemeiat, deoarece marea majoritate a imobilelor care au făcut obiectul legilor de restituire a fost preluată în timpul regimului comunist prin acte normative care nu au fost ulterior abrogate, cum ar fi, de exemplu, Decretul nr. 92/1950 sau Legea nr. 119/194S. Aceste acte normative, ca şi Decretul - lege nr. 485/1944, au avut o aplicabilitate punctuală, asupra unor subiecte de drept individualizate în conţinutul pactului, astfel încât abrogarea lor ulterioară era inutilă, de vreme ce efectele se produseseră deja irevocabil. După înlăturarea regimului comunist au fost abrogate doar acele acte normative care aveau aplicabilitate generală nelimitată în timp.

5. Cu privire la inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 21/1924, nici acest al doilea argument al instanţei nu este întemeiat, deoarece chiar prima frază a textului arată foarte clar în ce cazuri se aplică, oricare ar fi cauza încetării personalităţii juridice sau retragerii autorizaţiei, prin urmare nu se aplică doar anumitor cazuri de dizolvare, ci tuturor. Mai mult, dacă s-ar proceda la o interpretare sistematică a Legii nr. 21/1924, art. 26 permite, în cazuri urgente, dizolvarea unei asociaţii prin decret, adică printr-un act normativ, stabilind, însă că lichidarea se va face obligatoriu de către instanţa de judecată. Or, în cazul din speţă, ca urmare a dizolvării prin Decret a persoane juridice care a avut în proprietate imobilul, nici lichidarea nu s-a făcut de instanţa de judecată şi nici bunurile nu au fost transmise către o altă asociaţie cu scop analog sau similar, care să activeze în domeniul asistenţei sociale, rezultând că preluarea de către stat a imobilului a fost, evident, nelegală, deci abuzivă.

6. Cu privire la lipsa dovezilor cerute de art. 6 din Legea nr. 213/1998, instanţa consideră că prefuarea nu a fost abuzivă, deparece nu s-a făcut dovada nerespectării Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării terenurilor de către stat, în sensul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998. Trecând peste faptul că în mod expres a invocat încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 21/1924, acest argument este neîntemeiat, deoarece noţiunea de imobil preluat abuziv avută în vedere de O.U.G. nr. 83/1999 are un alt conţinut decât cea de imobil preluat fără titlu valabil explicitată prin art. 6 din Legea nr. 213/1998. Cele două noţiuni nu sunt sinonime, ci se află într-un raport parte-întreg, prin urmare nu doar imobilele preluate fără un titlu valabil, în sensul art. 6 din Legea nr. 213/1998, sunt considerate ca fiind preluate abuziv, ci şi cele preluate în baza unui titlu valabil în raport cu dreptul pozitiv de la vremea preluării, dar care, faţă de valorile perene ale unui stat de drept, sunt considerate expresia unui abuz.

7. În materia analizată, abuzul constă din preluarea unui imobil de către Statul comunist prin folosirea discreţionară a uneia puterile sale, executivă, legislativă sau judecătorească (de ex. prin trecerea imobilelor ca efect al unor hotărâri judecătoreşti din proprietate particulară în cea a statului, fără despăgubiri). Practic, orice trecere a unui imobil în proprietatea statului fără că fostul proprietar să fi fost despăgubit echivalează cu un abuz, cu excepţia confiscărilor din domeniu penal, condiţia fiind ca hotărârea de condamnare să nu fie şi ea rezultatul unui abuz, şi poate cu excepţia unor foarte rare cazuri de donaţie. Aşadar, sfera preluărilor abuzive este mult mai largă decât doar a celor efectuate în baza unor acte normative ulterior abrogate sau care contraveneau dreptului pozitiv din vremea regimului comunist.

8. Cu privire la competenţa Comisiei de a stabili lipsa caracterului abuziv al preluării, în mod corect prima instanţă a constatat competenţa legală a Comisiei de a stabili dacă un imobil cerut spre restituire a fost sau nu preluat abuziv, însă nu a contestat această competenţă, ci doar posibilitatea din perspectiva ierarhiei actelor normative ca această Comisie să conteste caracterul abuziv al unui act normativ, în condiţiile în care acest caracter fusese stabilit anterior de către legiuitor.

9. După cum a reţinut corect şi prima instanţă, lista-anexă care a însoţit la prima publicare O.U.G. nr. 83/1999 constituie o enumerare exemplificativă a imobilelor care fac obiectul restituirii acestui act normativ, iar la nr. crt. 29 în această listă exemplificativă apare un imobil preluat de Statul român tocmai în baza Decretului - lege nr. 485/1944, astfel că, de vreme ce legiuitorul a arătat în mod expres că printre actele de preluare abuzivă se numără, de exemplu, şi Decretul - lege nr. 485/1944, Comisia nu poate emite în mod legal un act administrativ prin care acest act normativ să nu fie considerat abuziv, pentru că astfel ar restrânge enumerarea exemplificativă a legiuitorului.

10. Faptul că dispoziţiile O.U.G. nr. 83/1999 au fost ulterior modificate prin Legea nr. 247/2005, aşa cum arată prima instanţă, nu are nicio importanţă din perspectiva problemei în discuţie, deoarece noile dispoziţii nu se referă deloc la sfera imobilelor considerate a fi fost preluate abuziv, nici nu o extind, nici nu o restrâng. Astfel, enumerarea exemplificativă din anexa la O.U.G. nr. 83/1999, la prima publicare, nu a fost modificată de legiuitor, ceea ce înseamnă că nici Comisia nu o poate ignora sau modifica în sens restrictiv.

11. În concluzie, argumentele pentru care instanţa a respins contestaţia nu sunt întemeiate, deoarece caracterul abuziv al unei preluări nu rezultă nici din necesitatea abrogării ulterioare a unui act normativ şi nici din cea a încălcării altor acte normative în vigoare la momentul preluării, ci din faptul lipsirii discreţionare de proprietate a unui subiect de drept printr-un act de putere al statului comunist.

12. Prin urmare, preluarea are caracter abuziv, deoarece bunurile persoanei juridice dizolvate trebuie să treacă, potrivit legii în vigoare atât la momentul preluării, cât şi la momentul actual, în proprietatea altui subiect de drept cu scop analog sau similar.

13. Or, tocmai în considerarea acestei dispoziţii, legiuitorul, prin O.U.G. nr. 83/1999, a cerut ca organizaţia minorităţilor care revendică un bun să facă dovada că este continuatoarea fostului proprietar, ceea ce a şi făcut, dovedind că prin activitatea proprie îndeplineşte scopul asistenţei sociale exercitat de fostul proprietar al imobilului. În plus, caracterul abuziv a fost deja recunoscut de legiuitor, aşa cum a arătat.

14. Cu privire la caracterul intravilan al terenurlor revendicate, recurentul a arătat că rezultă dintr-o serie de înscrisuri: Contractul de vânzare-cumpărare din anul 1941, în care se precizează faptul că terenul se învecinează cu drumul care duce la cărămidărie care, potrivit planurilor de urbanism, se numea încă de la începutul secolului XX strada x; Planul Municipiului Braşov din anul 1937, în care terenul în cauză se află lângă strada x, coroborat cu Tabloul străzilor existente în Municipiul Braşov, care atestă faptul că strada x se numea anterior anului 1937 strada x; Planul Oraşului Braşov din anul 1930, pe care este marcată strada x aceste documente, rezultă faptul că terenurile au fost situate la o arteră care apare cu denumire precisă în Planul Municipiului Braşov din perioada respectivă, or, străzi nu pot exista decât în intravilanul localităţii, drumurile din extravilan neavând denumiri, fiind doar numerotate la nivel naţional. La momentul actual, extrasele de carte funciară atestă faptul că şi în prezent aceste terenuri se află în intravilan, denumirea străzii fiind astăzi aceeaşi cu cea de acum aproape o sută de ani, strada x.

15. În concluzie, a arătat recurentul reclamant, caracterul abuziv al preluării terenurilor revendicate rezultă atât din voinţa legiuitorului, cât şi din dizoIvarea fostului proprietar fără respectarea procedurii legale de la acel moment, iar caracterul intravilan al terenurilor rezultă din documentaţiile depuse.

IV Apărările formulate de intimata pârâtă

16. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

17. A arătat că sunt neîntemeiate argumentele folosite de către recurentul reclamant, întrucât instanţa în mod judicios a reţinut faptul că Decretul lege nr. 485/1944, prin care s-a dispus abrogarea Legii nr. 830/1940 de constituire a B. şi dobândirea de către statul român a tuturor bunurilor sale, nu constituie un act de preluare abuzivă.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

18. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, care vor fi analizate, având în vedere conţinutul acestora, prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

19. Prin Decizia nr. 1234/28.07.2020 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, în baza dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999, s-a dispus respingerea cererii de retrocedare nr. x/19.01.2006, depusă de A., cu privire la retrocedarea imobilelor terenuri situate în municipiul Braşov, str. x, jud. Braşov, înscrise în C.F. nr. x Braşov sub nr. top x, nr. top x şi nr. top x, precum şi în C.F. nr. x Braşov sub nr. top x.

20. Anterior, prin sentinţa nr. 69/F/01.04.2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2008, definitivă prin respingerea recursurilor prin Decizia nr. 750/09.02.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus anularea Deciziei nr. 150/27.12.2007 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România şi obligarea Comisiei speciale să emită o nouă decizie prin care să reanalizeze cererea de retrocedare a imobilelor terenuri situate în Braşov, str. x, înscrise în C.F. nr. x Braşov sub nr. top x, nr. top x şi nr. top x, precum şi în C.F. nr. x Braşov sub nr. top x, formulată de reclamantul A. şi înregistrată la nr. x/19.01.2006, având în vedere că reclamantul îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/1999.

21. S-a reţinut prin cele două hotărâri judecătoreşti faptul că prin sentinţa civilă nr. 2181 din data de 3 martie 2008, pronunţată de Judecătoria Braşov, s-a constatat că reclamantul este continuator al B., precum şi competenţa Comisiei speciale de retrocedare de a soluţiona în procedură administrativă cererile de retrocedare, Comisie ale cărei atribuţii "nu pot fi exercitate de instanţa de judecată cu ocazia controlului de legalitate a unor decizii prin care s-a constatat un impediment procedural privind calitatea de persoană îndreptăţită, fără a fi fost analizat fondul cererii de retrocedare".

22. Ca urmare a reluării procedurii administrative, a fost emisă Decizia nr. 1234/28.07.2020, a cărei anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată respinsă prin sentinţa recurată.

23. Înalta Curte reţine că în motivarea Deciziei nr. 1234/28.07.2020, de respingere a cererii de retrocedare nr. x/19.01.2006 formulate de reclamantul A., pârâta Comisia specială de retrocedare a reţinut următoarele: imobilul s-au aflat în proprietatea tabulară a B. la momentul trecerii în proprietatea statului român; a trecut în proprietatea statului român în temeiul Decretului - lege nr. 485/1944 pentru abrogarea Legii nr. 830/21.11.1940 pentru constituirea B.; în şedinţa din data de 18 iunie 2019, membrii C.S.R. au stabilit că imobilele care au trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului - lege nr. 485/1944 pentru abrogarea Legii nr. 830/1940 pentru constituirea B. nu au făcut obiectul unei preluări abuzive de către statul român; nu se cunoaşte locul situării imobilului teren la momentul preluării de către statul român, dacă acesta s-a aflat în intravilanul sau în extravilanul localităţii.

24. O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, cu modificările şi completările ulterioare, prevede, prin art. 1, restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, astfel:

"(1) Imobilele care au aparţinut comunităţilor minorităţilor naţionale din România şi care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 septembrie 1940 - 22 decembrie 1989, se restituie foştilor proprietari în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Sunt imobile, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, construcţiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităţilor, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităţilor, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Adăugirile aduse construcţiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depăşesc 50% din aria desfăşurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparaţii curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării iniţiale, îmbunătăţiri funcţionale şi altele asemenea". Potrivit pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 83/1999, "2. Sunt considerate abuzive acele preluări de imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, produse în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în perioada de referinţă, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste şi echitabile în raport cu momentul preluării (...)".

25. Înalta Curte reţine că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că imobilele terenuri înscrise în C.F. nr. x Braşov sub nr. top x, nr. top x şi nr. top x, rezultate din dezmembrarea imobilului teren înscris iniţial sub nr. top xb/1, precum şi în C.F. nr. x Braşov sub nr. top x (transcris din C.F. nr. x Braşov, imobil rezultat, de asemenea, din dezmembrarea imobilului cu nr. top iniţial xb/1), în suprafaţă totală de 20.952 mp, la momentul trecerii în proprietatea statului român s-au aflat în proprietatea tabulară a B., fiind dobândite de către acesta în baza Contractului de vânzare cumpărare nr. x/1941 din data de 4.09.1941.

26. Imobilele au trecut în proprietatea statului român în temeiul Decretului - lege nr. 485/7.10.1944, prin care a fost abrogată Legea nr. 830 din 21 noiembrie 1940 pentru constituirea B..

27. Primul motiv pentru care pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România a respins cererea de retrocedare nr. x/19.01.2006, formulată de reclamant, este reprezentat de neîndeplinirea condiţiei preluării abuzive a imobilului de către statul român, în sensul art. 1 din O.U.G. nr. 83/1999, iar cel de-al doilea motiv este neîndeplinirea condiţiei situării terenurilor a căror restituire se solicită în intravilanul localităţii, la data preluării abuzive, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/1999.

28. În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv, susţinerile recurentului reclamant sunt corecte. Deşi din registrele de carte funciară nu rezultă nicio înscriere cu privire la situarea în intravilan sau extravilan a nr. top xb/1 la momentul preluării de către statul român, probatoriul administrat de recurentul reclamant, respectiv Planul Municipiului Braşov din anul 1937, Planul Oraşului Braşov din anul 1930, Tabloul străzilor existente în Municipiul Braşov, Memoriul tehnic privind identificarea amplasamentului, întocmit în baza acestor Planuri, planşei de carte funciară aflată în arhiva O.C.P.I. Braşov şi prin suprapunerea cu schiţa de carte funciară care a stat la baza demembrării imobilului la momentul vânzării, confirmă faptul că imobilul în cauză se afla în intravilan, iar acest aspect se coroborează cu situaţia actuală, potrivit căreia imobilul din Braşov, str. x, se află în intravilanul localităţii, potrivit Planului Urbanistic General aprobat prin Hotărârea Consiliului Local Braşov nr. 144/2011.

29. În ceea ce priveşte primul motiv, referitor la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice, contrar celor reţinute de instanţa de fond, în sensul că dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 21/1924 reglementau destinaţia primită de patrimoniul persoanei juridice desfiinţate, însă în situaţia în care această măsură era dispusă de adunarea generală a asociaţilor, ipoteză care nu poate fi asimilată aceleia în care asociaţia respectivă este desfiinţată chiar prin act normativ, este corectă susţinerea privind faptul că acestea prevăd "Oricare ar fi cauza încetării personalităţii juridice sau retragerii autorizaţiei", iar art. 26 reglementa şi situaţia în care "În cazuri urgente cînd s-ar constata că o persoană juridică îşi desfăşoară activitatea împotriva bunelor moravuri, ordinii publice şi siguranţei Statului, consiliul de miniştri, cu avizul comisiei superioare a persoanelor juridice, poate interzice funcţionarea persoanei juridice, pînă la intrarea ei în legalitate, sau chiar poate hotărî dizolvarea ei.(...)".

30. Acest fapt nu conduce, însă, la stabilirea caracterului abuziv, Decretul - lege nr. 485/7.10.1944 fiind o lege specială, cuprinzând dispoziţii derogatorii, cu privire la faptul că statul român a devenit proprietar al bunurilor aparţinând B., titular al tuturor drepturilor aparţinând acestuia, urmând ca administrarea şi lichidarea bunurilor şi a drepturilor care au aparţinut B. să se facă de o comisie compusă din membri desemnaţi de Preşedintele Consiliului de Miniştri.

31. Cu privire la competenţa Comisiei speciale de retrocedare de a stabili lipsa caracterului abuziv al preluării, recurentul a arătat că a contestat din perspectiva ierarhiei actelor normative posibilitatea ca această Comisie să conteste caracterul abuziv al unui act normativ, în condiţiile în care acest caracter fusese stabilit anterior de către legiuitor, întrucât în lista anexă care a însoţit la prima publicare O.U.G. nr. 83/|999, la nr. crt. 29, apare un imobil preluat de statul român tocmai în baza Decretului - lege nr. 485/1944, astfel că legiuitorul a arătat în mod expres că printre actele de preluare abuzivă se numără, de exemplu, şi Decretul - lege nr. 485/1944.

32. În mod corect instanţa de fond a observat că domeniul de aplicare a O.U.G. nr. 83/1999, în forma modificată şi republicată prin Legea nr. 247/2005, este în mod esenţial diferit de acela al formei iniţiale a acestui act normativ, neputându-se reţine că imobilele enumerate în Anexa O.U.G. nr. 83/1999 reprezintă o enumerare exemplificativă a imobilelor care fac obiectul restituirii potrivit acestui normativ, în forma modificată şi republicată prin Legea nr. 247/2005.

33. Forma iniţială a O.U.G. nr. 83/1999, a cărei anexă includea, într-adevăr, un imobil intrat în proprietatea statului în baza Decretului-Lege nr. 485/1944, prevedea faptul că "se restituie titularilor sau succesorilor acestora imobilele, compuse din construcţii împreună cu terenul aferent, respectiv terenurile intravilane libere, cuprinse în anexă, care au aparţinut comunităţilor (organizaţii, culte religioase) cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România şi au fost trecute după anul 1940 în proprietatea statului român prin măsuri de constrângere, confiscare, naţionalizare sau manevre dolosive". Sfera de aplicare a O.U.G. nr. 83/1999 cuprindea, aşadar, imobilele din anexă, trecute în proprietatea statului român prin măsuri de constrângere, confiscare, naţionalizare sau manevre dolosive, prin art. 4 fiind abilitat Guvernul să completeze prin hotărâre anexa la ordonanţa de urgenţă, în urma identificării unor noi imobile.

34. Ulterior, sfera de aplicare a O.U.G. nr. 83/1999 s-a modificat, fiind reglementată restituirea imobilelor care au aparţinut comunităţilor minorităţilor naţionale din România şi care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, astfel că, faţă de aceste împrejurări, sunt nefondate susţinerile referitoare la posibilitatea, din perspectiva ierarhiei actelor normative, ca această Comisie să conteste caracterul abuziv al Decretului-Lege nr. 485/1944.

35. Potrivit prevederilor pct. 8 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 83/1999, aprobate prin H.G. nr. 1093/2005, "Comisia specială de retrocedare, instituită în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, are plenitudine de competenţă în soluţionarea fazei administrative a cererilor de retrocedare depuse de comunităţile minorităţilor naţionale, cu privire la calificarea preluărilor ca fiind abuzive sau nu, respectiv la calificarea preluărilor ca fiind cu titlu sau fără titlu". Această competenţă priveşte soluţionarea fazei administrative a cererilor de retrocedare, ulterior revenind instanţei de judecată să aprecieze legalitatea actului administrativ emis de Comisie şi, implicit, calificarea ca fiind abuzivă sau nu a preluării.

36. În ceea ce priveşte faptul că Decretul - lege nr. 485/1944 nu a fost abrogat, iar imobilele care au trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului - lege nr. 485/1944 pentru abrogarea Legii nr. 830/1940 pentru constituirea B. nu au făcut obiectul unei preluări abuzive de către statul român, motivele de recurs sunt, de asemenea, nefondate.

37. Susţine recurentul că sunt considerate ca fiind preluate abuziv şi imobilele preluate în baza unui titlu valabil în raport cu dreptul pozitiv de la vremea preluării, dar care, faţă de valorile perene ale unui stat de drept, sunt considerate expresia unui abuz, constând din preluarea unui imobil de către statul comunist prin folosirea discreţionară a uneia din puterile sale, practic orice trecere a unui imobil în proprietatea statului fără că fostul proprietar să fi fost despăgubit echivalând cu un abuz.

38. În mod corect a reţinut instanţa de fond că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999, coroborate cu prevederile pct. 2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1093/2005, nu califică drept abuzive toate preluările de imobile produse în perioada 6 septembrie 1940-22 decembrie 1989 în temeiul tuturor actelor normative sau administrative emise în perioada de referinţă şi pentru care nu s-au acordat despăgubiri juste şi echitabile în raport cu momentul preluării.

39. Scopul O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România a fost acela de a retroceda foştilor proprietari imobilele care au aparţinut comunităţilor minorităţilor naţionale din România şi care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 septembrie 1940 - 22 decembrie 1989.

40. Analiza caracterului abuziv al preluării presupune, însă, o analiză a contextului politic, economic şi social care a marcat perioada în care a avut loc preluarea, a concordanţei dintre actul de preluare şi dispoziţiile legale referitoare la proprietate în vigoare la data preluării, iar în aceste împrejurări nu este lipsită de relevanţă împrejurarea, reţinută prin actul administrativ contestat şi confirmată de instanţa de fond, că actul de preluare nu a fost abrogat de statul român.

41. Decretul - lege nr. 485/7.10.1944 a fost emis în contextul semnării de către România, la data de 12 septembrie 1944, a Convenţiei de armistiţiu între Guvernul Român, pe de o parte, şi Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit şi Statele Unite ale Americii, pe de altă parte, publicată în Monitorul Oficial nr. 219 din 22 septembrie 1944. Potrivit pct. 15 din Convenţia de Armistiţiu, "Guvernul Român se obligă să dizolve imediat toate organizaţiile pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul românesc, atât cele politice, militare sau paramilitare, cât şi orice alte organizaţii care duc propaganda ostilă Naţiunilor Unite şi în special Uniunii Sovietice; nepermiţând în viitor existenţa unor organizaţii de acest fel". Luarea acestor măsuri a fost menţionată de Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947, între România şi Puterile Aliate şi Asociate, publicat în Monitorul Oficial nr. 199 din 30 august 1947, prin care s-a luat act de faptul că România, în conformitate cu Convenţia de Armistiţiu, a luat măsuri pentru dizolvarea acestor organizaţii (articolul 5).

42. Prin Decretul - lege nr. 485/7.10.1944, emis de C., publicat în Monitorul Oficial nr. 233/8.10.1944, a fost abrogată Legea nr. 830/21.11.1940 pentru constituirea B., iar statul român a devenit proprietar al bunurilor aparţinând B., titular al tuturor drepturilor aparţinând acestuia, instanţele de carte funciară urmând a proceda din oficiu la efectuarea înscrierilor drepturilor statului român ca proprietar al acelor bunuri. Nu este îndeplinită, faţă de cele reţinute privind constituirea dreptului de proprietate al statului român asupra imobilelor în cauză sub imperiul acestor împrejurări, condiţia preluării abuzive, care trebuie să fie determinată de faptul că nu s-au acordat despăgubiri juste şi echitabile în raport cu momentul preluării.

43. Statul român a devenit proprietar al imobilelor a căror retrocedare se solicită în cauză, aparţinând B., ca urmare a abrogării Legii de înfiinţare a acestuia, abrogare determinată de convenţiile internaţionale încheiate de România. Motivaţia emiterii acestui act are legătură cu situaţia complexă din timpul celui de al doilea război mondial, cu modalitatea de constituire a B., cu rolul acestei entităţi în timpul războiului, precum şi cu angajamentele statului român la momentul încheierii acestuia.

44. În raport de aceste împrejurări, contextul istoric în care a fost adoptat Decretul - lege nr. 485/7.10.1944 pentru abrogarea Legii nr. 830/21.11.1940 pentru constituirea B., în lipsa invalidării acestui act de către statul român, nu există elemente de fapt şi de drept care să conducă la concluzia unei preluări abuzive de către statul român, în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 83/1999, a imobilelor care au aparţinut acestuia, a căror retrocedare se solicită în prezenta cauză.

45. Pentru aceste motive, raportat la situaţia de fapt şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant împotriva deciziei de respingere a cererii de restituire, a fost pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în ceea ce priveşte caracterul abuziv al preluării, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de actul normativ care reglementează restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România.

VI Soluţia instanţei de recurs

46. Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 4/2021 din 3 februarie 2021 - a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.