Nullity of cassation appeal for failure to cite specific legal violations in administrative challenge to EU fund financial correction

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 07 august 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară - Cenafer, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 58 din 24 martie 2017, emisă de CNDIPT-OI POSDRU, în sensul anulării în tot a Deciziei şi, implicit, a Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă sub nr. POSDRU 128/18.01.2017 şi exonerarea sa de la plata sumei de 15.531,41 RON;

- suspendarea executării tuturor formelor de executare ce decurg din emiterea actului atacat până la soluţionarea prezentei acţiuni;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor efectuate cu prezenta cauza.

La data de 05 februarie 2018, reclamantul a depus la dosar note scrise, invocând excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 58/24.03.2017 şi implicit a Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 128/25.01.2017.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 iunie 2018, instanţa de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020 din Cadrul Ministerului Fondurilor Europene şi a Direcţiei Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4879 din 26 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamant în privinţa actelor atacate, ca inadmisibilă;

- a respins excepţiile invocate de pârâţi, ca neîntemeiate;

- a respins acţiunea formulată de reclamantul Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară - Cenafer, în contradictoriu cu pârâţii Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020 din Cadrul Ministerului Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

3. Cererile de recurs declarate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4879 din 26 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs principal reclamantul Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară - Cenafer şi recurs incident pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman 2014 -2020.

3.1. Reclamantul Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară - Cenafer a formulat recurs principal, fără să îl întemeieze în drept, prin care a solicitat admiterea recursului şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

3.2. Prin recursul incident întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman 2014 -2020 a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23 septembrie 2020, recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman 2014 -2020 a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantul Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară - Cenafer, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 octombrie 2020, recurentul-reclamant Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară - Cenafer a solicitat respingerea recursului incident.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 11 aprilie 2022, intimatul-pârât Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei a solicitat să se constate nulitatea recursului incident şi, în consecinţă, acesta să fie respins.

II. Soluţia instanţei de recurs

Potrivit art. 248 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului principal pentru nemotivare, invocată de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman 2014 -2020 prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurentul-reclamant prezintă situaţia de fapt şi preia aceleaşi texte legale incidente raportului juridic de drept material invocate în apărările formulate în faţa instanţei de fond, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ şi expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, ele reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenţa instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, iar în aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, în speţă, prin cererea de recurs nu se formulează critici raportat la conţinutul concret al hotărârii atacate. Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material. Or, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Prin urmare, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor impuse de dispoziţiile legale mai sus menţionate şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la recursul incident formulat de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman 2014 -2020, Înalta Curte, dată fiind soluţia privitoare la recursul principal, respectiv respingerea acestuia pentru motive care nu implică cercetarea fondului şi având în vedere dispoziţiile art. 491 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., urmează să îl respingă ca rămas fără efect.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., precum şi ale art. 491 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului principal, invocată de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman 2014 -2020, va constata nulitatea recursului principal declarat de reclamantul Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară - Cenafer împotriva sentinţei civile nr. 4879 din 26 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi va respinge recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman 2014 -2020, ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului principal, invocată de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman 2014 -2020.

Constată nul recursul principal declarat de reclamantul Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară - Cenafer împotriva sentinţei civile nr. 4879 din 26 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman 2014 -2020 împotriva sentinţei civile nr. 4879 din 26 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2022.