Conflict of interest integrity report: revision petition dismissed as inadmissible for lack of new determinative evidence

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/15.06.2017, emis de către intimată şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 188 din 29 noiembrie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat raportul de evaluare nr. x/15.06.2017 emis de pârâtă.

3. Cererea de recurs şi soluţia instanţei de recurs

Pârâta Agenţia Naţională de Integritate a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 188 din 29 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3694 din 22 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 188 din 29 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal; a casat sentinţa atacată şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

În esenţă, instanţa de recurs a apreciat că cele reţinute prin Raportul de evaluare nr. x/15.06.2017 emis de recurentă sunt reale şi temeinice.

4. Cererea de revizuire formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 3694 din 22 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire intimatul-reclamant A., solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii recursului, cu cheltuieli de judecată.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire arată că instanţa de recurs a reţinut existenţa unui conflict de interese prin prisma împrejurării că revizuentul, la data semnării contractului de concesiune nr. x/18.04.2012 avea atât calitatea de reprezentant al Comunei Vama Buzăului, cât şi pe aceea de Preşedinte al B..

Arată că din Raportul de activitate pentru anul 2013 al Asociaţiei, aprobat prin Hotărârea nr. 1/27.04.2014 reiese că de la înfiinţarea Asociaţiei şi până la data de 04.08.2013, funcţia de Preşedinte al Consiliului Director a fost deţinută de Primarul Comunei Vama Buzăului, astfel încât la data semnării contractului de concesiune, acesta avea doar calitatea de reprezentant al comunei Vama Buzăului, iar funcţia de Preşedinte al Asociaţiei era ocupată de acesta doar în calitate de reprezentant al membrului fondator, Comuna Vama Buzăului, şi nu în calitate de persoană fizică.

Consideră că în speţă sunt îndeplinite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât: revizuirea vizează o hotărâre pronunţată asupra fondului cauzei, a fost invocat un înscris nou, cu caracter determinant, ce nu a putut fi prezentat până la momentul pronunţării deciziei supuse revizuirii. Astfel, decizia a cărei revizuire se solicită este o hotărâre definitivă pronunţată asupra fondului cauzei, prin care s-a analizat existenţa conflictului de interese din speţă.

Susţine că înscrisul nou stabileşte o altă situaţie decât cea reţinută de instanţa de recurs; că acesta constă în Raportul de activitate al Asociaţiei "B." pentru anul 2013, adoptat prin Hotărârea Asociaţiei nr. 1/27.04.2014, ce a fost descoperit ulterior, fiind depus de către Asociaţie în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Braşov şi care nu a făcut obiectul cercetării judecătoreşti din dosarul nr. x/2017, întrucât Asociaţia nu a avut calitatea de parte în acel dosar.

De asemenea, susţine că de existenţa acestui înscris avea cunoştinţă doar B., din care revizuentul nu mai face parte din data de 28.06.2013, iar acest înscris dovedeşte faptul că la momentul încheierii contractului de concesiune, revizuentul avea în cadrul Asociaţiei doar calitatea de reprezentant al Comunei Vama Buzăului, iar funcţia de Preşedinte o ocupa în această calitate.

În ceea ce priveşte caracterul deteminant al înscrisului nou, arată că acesta vizează ipoteza în care dacă înscrisul ar fi fost cunoscut la data pronunţării hotărârii atacate, ar fi putut conduce la o altă soluţie. Consideră că înscrisul invocat are acest caracter, întrucât la data semnării contractului de concesiune, avea doar calitatea de reprezentant al comunei Vama Buzăului, iar funcţia de Preşedinte al Asociaţiei era ocupată de revizuent, însă în calitate de reprezentant al membrului fondator Comuna Vama Buzăului, şi nu în calitate de persoană fizică. Prin urmare, consideră că nu poate exista conflict de interese între calităţile de Primar al Comunei şi de reprezentant al Comunei.

Referitor la imposibilitatea de prezentare a înscrisului, arată că acesta a fost depus de către B. în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Braşov, având ca obiect anularea actelor ce au legătură cu conflictul de interese constatat în dosarul nr. x/2017, înscrisul fiind depus pentru termenul de judecată din data de 15.11.2021.

Revizuentul precizează că nu avea cunoştinţă de existenţa înscrisului, întrucât nu mai are nicio calitate în cadrul Asociaţiei încă din data de 28.06.2013, iar pe de altă parte, înscrisul nu putea fi depus în dosarul nr. x/2017, întrucât Asociaţia nu avea calitatea de parte în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea atacată.

5. Apărările intimatei

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, prin care invocă excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pentru motivul că înscrisul evocat nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte soluţionarea fondului pricinii.

Mai arată că situaţia de conflict de interese a fost reţinută în raport cu calitatea de Preşedinte al Comitetului Director al Asociaţiei, astfel că înscrisul nu poate să înlăture conflictul de interese, ci revizuirea urmăreşte rejudecarea cauzei, reaprecierea probelor şi reinterpretarea dispoziţiilor legale aplicabile.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:[…] 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor."

Cu referire la acest caz de revizuire, este necesar să fie îndeplinite cel puţin patru condiţii: înscrisul să fie descoperit după darea hotărârii, dar să fi fost întocmit anterior pronunţării hotărârii, să fi fost reţinut de partea potrivnică şi să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Înscrisul invocat de către revizuent prin cererea de revizuire ca fiind nou constă în Raportul de activitate al B. pentru anul 2013, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 27.04.2014 a Asociaţiei.

Înalta Curte constată, însă, că înscrisul doveditor invocat de către revizuent nu îndeplineşte aceste condiţii.

Astfel, Raportul de activitate al B. pentru anul 2013, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 27.04.2014 a Asociaţiei nu îndeplineşte condiţia să fi fost reţinut de partea potrivnică şi să nu putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Potrivit Hotărârii nr. 17 din 18.03.2010 a Consiliului Local al Comunei Vama Buzăului, s-a aprobat asocierea Comunei Vama Buzăului, reprezentată prin Primar A., cu persoane fizice, printre care şi A., în vederea înfiinţării B., iar prin Actul constitutiv al asociaţiei, A. a fost desemnat Preşedinte şi membru în Consiliul Director.

Raportul de activitate al B., invocat ca înscris nou, viza anul 2013, în care până la data de 28.06.2013 revizuentul a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului Director, astfel că se poate prezuma, cu suficient temei, că avea acces la raportul de activitate al asociaţiei pentru perioada în care deţinuse o funcţie de conducere în cadrul acesteia, iar dacă raportul nu i-ar fi fost adus la cunoştinţă, avea posibilitatea să îl solicite asociaţiei.

Dincolo de acest aspect, în raport cu pretenţiile deduse judecăţii, pe care recurentul le emite la acest moment, Înalta Curte constată că înscrisul invocat ca fiind nou nu are caracter determinant cu privire la soluţia pronunţată, câtă vreme prin acesta se atestă faptul că de la data înfiinţării asociaţiei şi până la data de 04.08.2013, revizuentul a deţinut funcţia de Preşedinte al Consiliului Director, ca reprezentant al Comunei Vama Buzăului, în calitate de membru fondator.

Distincţia de care se prevalează revizuentul în susţinerea cererii de revizuire, şi anume aceea că nu a deţinut funcţia de Preşedinte al Consiliului Director în calitate de persoană fizică, ci în calitate de reprezentant al Comunei Vama Buzăului, este lipsită de relevanţă, în contextul în care art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu face o asemenea distincţie, prevăzând doar că:

"Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I."

În consecinţă, din perspectiva conţinutului înscrisului invocat de către revizuent, înscrisul invocat nu îndeplineşte nici condiţia de a fi determinant, în sensul că, în situaţia în care respectivul înscris ar fi fost cunoscut de instanţa a cărei hotărâre este atacată, ar fi putut duce la pronunţarea unei alte soluţii, astfel că nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire şi reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de către instanţa de recurs.

Analizând criticile formulate prin cererea de revizuire, Înalta Curte constată că revizuentul tinde în realitate să obţină o rejudecare a cauzei, obiectiv inadmisibil în acest demers judiciar.

Condiţia impusă de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. are în vedere tocmai caracterul forţei obligatorii a unei hotărâri judecătoreşti, pe calea extraordinară a revizuirii putând fi schimbată o hotărâre judecătorească definitivă numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de lege, în caz contrar aducându-se atingere principiului securităţii raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În acest context, trebuie amintit că instanţa de contencios european a drepturilor omului a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa, că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, nu se poate transforma într-un apel/recurs deghizat, prin care să se tindă la obţinerea unei rejudecări a cauzei, întrucât, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate de care trebuie să se bucure hotarârile judecatoreşti irevocabile ori principiul securităţii raporturilor juridice.

Astfel, în Hotărârea din 29 iulie 2008 pronunţată în Cauza Mitrea împotriva României (Cererea nr. 26105/03) şi în Hotărârea din 07.10.2009 dată în Cauza Stanca Popescu împotriva României (Cererea nr. 8.727/03), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în lipsa unei circumstanţe substanţiale ori imperative, de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, admiterea unei contestaţii în anulare sau a unei revizuiri, constituie o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice şi, prin aceasta, o încălcare a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cu privire la aceeaşi chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat şi asupra faptului că instituirea normelor privind revizuirea răspunde acestui imperativ al respectării autorităţii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei.

În virtutea acestui principiu, nicio parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuţie a unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reexaminare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa (Cauza Şerbănescu împotriva României - Cererea nr. 33.945/04).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la introducerea căilor de recurs extraordinare (Cauza Sebastian Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006), a mai reţinut că "instanţele superioare nu trebuie să-şi folosească puterea de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare şi nu pentru a proceda la o nouă analiză. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substanţiale şi imperioase (Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99)."

Aceasta este şi raţiunea pentru care legiuitorul român a impus nişte condiţii cu caracter de excepţie la formularea căii extraordinare de atac a revizuirii, condiţii ce nu sunt îndeplinite în cauza de faţă.

Pentru toate aceste considerente, reţinând că nu au fost îndeplinite cumulativ cerinţele de admisibilitate instituite prin dispoziţiile imperative ale art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 3694 din 22 iulie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2022.