Clerk promotion and reclassification claims: Ministry's cassation declared null and Court of Appeal's appeal dismissed as inadmissible

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra căilor de atac de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.05.2019 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Ploieşti, obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea ordinului de modificare a statelor de funcţii şi de personal ale Curţii de Apel Ploieşti, ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, susţinut de reclamanţi la data de 17.12.2018; obligarea Curţii de Apel Ploieşti la emiterea deciziei de încadrare pe funcţia de grefier arhivar cu studii superioare ca urmare a promovării examenului din data de 17.12.2018 şi a modificării statelor de funcţii, precum şi obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale derivate din încadrarea pe noile funcţii.

Prin sentinţa civilă nr. 1265/26.09.2019, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Ploieşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 631 din 15 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în privinţa capătului 3 de cerere;

A admis acţiunea reclamanţilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Ploieşti;

A obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului de modificare a statelor de funcţii şi de personal ale Curţii de Apel Ploieşti, ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare susţinut de reclamanţi la data de 17.12.2018;

A obligat pârâta Curtea de Apel Ploieşti la emiterea deciziei de reîncadrare pe funcţia de grefier arhivar cu studii superioare ca urmare a promovării examenului din 17.12.2018 şi a modificării statelor de funcţii de către Ministerul Justiţiei;

A obligat pârâţii la plata drepturilor salariale derivate din reîncadrarea pe noile funcţii.

3. Cererea de recurs şi cererea de apel

3.1. Împotriva sentinţei nr. 631 din 15 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Susţine că în privinţa pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu recurentul-pârât, respectiv emiterea de către Ministrul Justiţiei a unui ordin de modificare a statelor de funcţii, soluţia pronunţată pe fondul cauzei este nelegală şi netemeinică.

Invocă dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 şi arată că pentru ocuparea posturilor de grefieri arhivari nu se solicită studii superioare, iar promovarea personalului auxiliar de specialitate în funcţii de execuţie este prevăzută de art. 43 şi 44 din Legea nr. 567/2004.

Mai arată că, deşi Legea cadru nr. 153/2017 prevede doar posibilitatea salarizării grefierilor arhivari pe studii superioare, acest fapt nu echivalează cu încadrarea pe funcţie, iar pe de altă parte, susţine că numai după modificarea şi completarea acestui act normativ în sensul reglementării condiţiilor studiilor superioare pentru numirea în funcţiile de grefier arhivar şi registrator, persoanele care ocupă aceste funcţii şi au absolvit studii superioare, pot susţine examenul de promovare în funcţiile de grefier arhivar şi registrator cu studii superioare, urmând a fi încadrate pe aceste funcţii cu gradul corespunzător vechimii, fiind salarizate în conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 153/2017.

De asemenea, susţine că decizia de transformare a posturilor de grefier este în primul rând una de oportunitate, întrucât dreptul de apreciere cu privire la încadrarea persoanelor care au absolvit studii superioare juridice aparţine angajatorului, respectiv preşedintelui curţii de apel, potrivit dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 567/2004, dar şi ordonatorului principal de credite.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat apel pârâta Curtea de Apel Ploieşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 480 alin. (2) C. proc. civ., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei apelate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac susţine că instanţa de fond în mod neîntemeiat a admis acţiunea reclamanţilor, având în vedere că prin adresele Ministerului justiţiei nr. x se clarifică situaţia încadrării grefierilor arhivari cu studii medii în cadrul instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea în funcţiile de grefieri arhivari cu studii superioare, în sensul că posturile de grefieri arhivari cu studii medii pot fi transformate doar după modificarea şi completarea Legii nr. 567/2004, în sensul reglementării condiţiilor de studii superioare la numirea în funcţiile de grefier arhivar şi registrator.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, apreciind că prima instanţă a făcut o aplicare corectă a normelor de drept material incidente în prezenta speţă.

II. Soluţiile instanţei de recurs

2.1. Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs formulate de către pârâtul Ministerul Justiţiei, invocată de către instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (...)

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs formulată de către pârâtul Ministerul Justiţiei, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse la fond în dosarul Tribunalului Prahova, la filele x, aspectele invocate făcând obiectul analizei primei instanţe, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Mai mult, instanţa de recurs constată că recurentul-pârât nu a arătat care sunt normele de drept material ce au fost, în opinia sa, încălcate sau aplicate greşit de către prima instanţă şi nici argumentele pentru care a apreciat în acest mod. Cu alte cuvinte, recurentul-pârât nu a formulat nicio critică concretă adusă hotărârii recurate, care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspectele relevate prin cererea de recurs referindu-se la starea de fapt din speţă şi la legislaţia aplicabilă.

Din acest motiv, nici paragraful din pagina 1 a cererii de recurs, prin care se arată că în privinţa pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu recurentul-pârât, respectiv emiterea de către Ministrul Justiţiei a unui ordin de modificare a statelor de funcţii, soluţia pronunţată pe fondul cauzei este nelegală şi netemeinică, nu constituie critici de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme recurentul-pârât nu a prezentat argumentele în concret pentru care a apreciat că prima instanţă a aplicat sau interpretat greşit legea.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deoarece recurentul-pârât Ministerul Justiţiei nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de apel formulate de către pârâta Curtea de Apel Ploieşti, invocată de către instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială în materie, stabilesc, derogând de la norma generală de procedură civilă, că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate în primă instanţă calea de atac este recursul, declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

În cauză, Înalta Curte constată că pârâta Curtea de Apel Ploieşti a înţeles să declare apel împotriva hotărârii primei instanţe şi nu recurs, deşi calea de atac a recursului a fost corect menţionată în dispozitivul sentinţei.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că se impune, cu prioritate, analizarea admisibilităţii căii de atac declarate, în raport cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. privind principiul legalităţii căii de atac, potrivit cărora:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

De asemenea, potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În ceea ce priveşte recalificarea căii de atac a apelului în recurs, Înalta Curte reţine prevederile art. 22 alin. (4) şi art. 152 din C. proc. civ., conform cărora:

"Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă" şi, respectiv, "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită."

Instanţa de control judiciar are în vedere şi Decizia nr. 19 din 24 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, prin care s-a analizat sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 457 alin. (4) din C. proc. civ., în care legiuitorul vorbeşte expres despre recalificarea căii de atac, stabilindu-se următoarele:

"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că:

Dispoziţiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate.

În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.."

Înalta Curte constată că apelul exercitat de Curtea de Apel Ploieşti nu poate fi recalificat recurs prin aplicarea acestei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât susţinerile din cererea de apel reprezintă o redare fidelă a motivelor invocate în întâmpinarea depusă în dosarul Tribunalului Prahova, iar recalificarea se poate face doar dacă susţinerile din cererea de apel pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, nu poate fi vorba în cauză de încadrarea în motivele de recurs din moment ce reprezintă redarea susţinerilor din întâmpinare.

În speţă, analizând apelul formulat de Curtea de Apel Ploieşti, Înalta Curte constată că acesta nu poate fi recalificat ca fiind cerere de recurs, în condiţiile în care calea de atac a fost întemeiată pe textele ce reglementează apelul, s-a solicitat schimbarea hotărârii atacate, iar criticile formulate vizează temeinicia sentinţei atacate, şi nu nelegalitatea acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte nu poate da eficienţă cererii formulate de apelantă prin notele de şedinţă depuse la dosar, prin care se susţine că din eroare a fost indicată calea de atac a apelului, câtă vreme nu este vorba de o simplă eroare cu privire la denumirea căii de atac, ci întreaga cale de atac este concepută pe structura apelului, respectiv au fost indicate temeiurile de drept de la apel, s-a solicitat schimbarea hotărârii şi criticile formulate vizează netemeinicia hotărârii atacate.

În aceste condiţii, în măsura în care cererea nu conţine suficiente elemente care să permită instanţei să recalifice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 631 din 15 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de Curtea de Apel Ploieşti împotriva aceleiaşi sentinţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 631 din 15 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de Curtea de Apel Ploieşti împotriva aceleiaşi sentinţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2022.