Failure to reason judgment by copying party pleadings and administrative decisions in challenge to enterprise size classification for public funding

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est:

1. anularea Deciziei nr. 143019/31.01.2019, emise de MDRAP de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Notificărilor nr. x/23.10.2018 şi nr. y/23.10.2018, emise de ADR SE;

2. anularea Notificărilor nr. x/23.10.2018 şi nr. y/23.10.2018, emise de ADR SE, privind respingerea de la finanţare a Proiectului cu denumirea "Îmbunătăţirea competitivităţii economice a societăţii A. S.R.L., prin achiziţia de echipamente", cod SMIS 1170;

3. obligarea pârâţilor la continuarea procedurii de precontractare, în sensul încheierii contractului de finanţare, conform cererii de finanţare cod SMIS 1170;

4. obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea modificatoare, reclamanta a solicitat:

- anularea Notificărilor nr. x/23.10.2018 şi nr. 20936/DIPOR/23.10.20J8, emise de ADR SE, privind respingerea de la finanţare a Proiectului cu denumirea "Îmbunătăţirea competitivităţii economice a societăţii A. S.R.L., prin achiziţia de echipamente", cod SMIS 1170;

- obligarea pârâţilor la încheierea unui act adiţional la Contractul de finanţare nr. x din data de 13.08,2019, în sensul acordării finanţării nerambursabile în procent de 70% aferent întreprinderilor mici, în sumă totală de 4.514.238,52 RON, conform cererii de finanţare din data de 30.08.2017, cu următoarele componente valorice:

(a) valoare totală eligibilă proiect 6.407.612,06 RON;

(c) valoarea cofinanţării eligibile a beneficiarului: 1.893.373,54 RON;

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 62 din 1 iulie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Est şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Est, suma de 9000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 62 din 1 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, rejudecarea litigiului în fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, respectiv:

- anularea în parte a Deciziei nr. 143019/31.01.2019, emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, exclusiv în ceea ce priveşte admiterea contestaţiei sub condiţia reîncadrării în categoria întreprinderilor mijlocii;

- anularea Notificărilor nr. x/23.10.2018 şi nr. y/23.10.2018, emise de întimata ADR SE, privind respingerea de la finanţare a Proiectului cu denumirea "Îmbunătăţirea competitivităţii economice a societăţii A. S.R.L., prin achiziţia de echipamente", cod SMIS 1170;

- obligarea intimaţilor pârâţi la încheierea unui act adiţional la Contractul de finanţare nr. x din data de 13.08.2019, în sensul acordării finanţării nerambursabile în procent de 70% aferent întreprinderilor mici, în sumă totală de 4.514.238,52 RON, conform cererii de finanţare din data de 30.08.2017, cu următoarele componente valorice (pag. 31 din cererea de finanţare iniţial depusă):

(a) valoare totală eligibilă proiect: 6.407.612,06 RON;

(b) valoare totală contribuţie publică (cuprinzând valoarea eligibilă nerambursabila din FEDR şi valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul naţional): 4.514.238,52 RON;

(c) valoarea cofinanţării eligibile a beneficiarului: 1.893.373,54 RON.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că în fapt, considerentele hotărârii recurate reprezintă o preluare ad literam a argumentelor invocate de către intimata-pârâtă ADR SE prin întâmpinarea depusă la fond, precum şi a argumentelor din Decizia nr. 143019/31.01.2019 de respingere a contestaţiei, emisă de MDRAP.

Mai mult, arată că hotărârea atacată este identică cu o altă hotărâre, pronunţată de un alt complet al secţiei de contencios administrativ din cadrul Curţii de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2019, care o priveşte pe reclamanta B. S.R.L.

Astfel, arată că motivarea instanţei de fond începe de la pagina 6, iar cele patru paragrafe care urmează, până la finalul paginii 6, toate paragrafele de la pagina 7, precum şi primele şapte paragrafe de pe pagina 8 din hotărâre preluate din întâmpinarea de la fond a intimatei-pârâte ADR SE, respectiv paginile 2 - 6 din aceasta, în care este redată situaţia de fapt.

Susţine că după prezentarea situaţiei de fapt, instanţa de fond a preluat integral motivarea intimatului pârât MDRAP din Decizia nr. 143019/31.01.2019, respectiv din întâmpinare. Astfel, de la ultimul paragraf al paginii 8 şi toate paragrafele de la paginile 9, 10 şi 11, precum şi primele patru paragrafe ale paginii 12 din hotărâre sunt preluate integral, cuvânt cu cuvânt, din Decizia MDRAP nr. 143019/31.01.2019, respectiv de la ultimul paragraf de pe pagina 1 până la finalul deciziei de soluţionare a contestaţiei, fiind vorba de cinci pagini preluate în motivarea hotărârii, fără nici măcar o singură modificare, singura excepţie fiind referirea la "reclamanta", în loc de "contestatoare".

Mai arată că ultimele două pagini din hotărâre reprezintă o reluare a aspectelor de fapt privind structura capitalului social al întreprinderilor în discuţie, în unele cazuri cu referiri la obiectul de activitate, precum şi reformularea câtorva concluzii din Decizia MDRAP nr. 143019/31.01.2019.

În consecinţă, consideră că instanţa de fond nu s-a aplecat asupra niciunuia dintre motivele de nelegalitate a actelor administrative, invocate prin cererea de chemare în judecată, iar considerentele pentru care instanţa a respins cererea sunt superficiale, dovedind că instanţa de fond nu a analizat nici situaţia de fapt şi nici situaţia de drept din prezenta cauza, ceea ce echivalează cu o lipsă de motivare a hotărârii.

Astfel, consideră că hotărârea recurată nu respectă exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi că nemotivarea hotărârii aduce părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acesteia.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În esenţă, consideră că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a:

- dispoziţiilor art. 3 alin. (3) pct. 1 din Anexa la Regulamentul Comisiei Europene nr. 651/2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa internă în aplicarea articolelor 107 şi 108 din tratat;

- dispoziţiilor art. 3 alin. (4) şi (4) din Recomandarea Comisiei Europene nr. 361/2003 privind definirea micro întreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii;

- dispoziţiilor art. 44 alin. (4) din Legea 346/2004;

- Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din data de 27 februarie 2014, pronunţată în cauza C-110/13;

- Manualului utilizatorului pentru definiţia IMM-urilor;

- Comunicării Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei nr. 97/C 372/03.

De asemenea, consideră că prima instanţă a reţinut în mod greşit că este o întreprindere legată, întrucât simpla existenţă a relaţiilor de familie, necoroborată şi cu alte elemente de fapt, nu este suficientă pentru a proba conlucrarea între persoanele implicate, în condiţiile în care în cauză nu s-a făcut dovada coordonării şi acţiunii solidare a acestora.

În acest sens, invocă faptul că în Hotărârea HaTeFo, CJUE a avut în vedere, în afara legăturilor de rudenie şi multe alte elemente de fapt.

În speţă, apreciază, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, că în mod nelegal, aceasta a considerat că este îndeplinită condiţia privind coordonarea dintre C., D., E. şi F.. Mai mult, susţine că instanţa de fond a inclus în grupul de firme pretins controlat de C., D., E. şi F. şi societăţi în care niciuna dintre aceste persoane fizice nu deţine majoritatea capitalului social, cum ar fi societăţile G. S.R.L., H. şi I..

Pe de altă parte, susţine că sentinţa recurată este nelegală şi pentru aceea că instanţa de fond nu a analizat ultima condiţie pentru existenta întreprinderilor legate, respectiv ca acestea să acţioneze pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente, ci, sub acest aspect, doar a redat exemplele furnizate de Anexa 1.3.a la Ghidul solicitantului, document ce reprezintă un act normativ cu o forţa juridică inferioară Regulamentului 651/2014, Recomandării Comisiei Europene nr. 361/2003 sau Legii nr. 346/2004.

De asemenea, susţine că sentinţa recurată este nelegală şi din perspectiva faptului că instanţa de fond nu a analizat dacă datele cumulate ale întreprinderilor considerate legate depăşesc sau nu pragurile prevăzute pentru încadrarea în categoria întreprinderilor mici, sens în care invocă dispoziţiile art. 6 alin. (2) - (4) şi art. art. 4 alin. (2) din Regulamentul 651/2014, din care reiese că încadrarea corectă a unei întreprinderi în categoria microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici sau a celor mijlocii, în măsura în care aceasta este legată de alte întreprinderi, se face prin cumularea datelor întreprinderilor legate, pentru o perioadă de 2 ani consecutivi, or, instanţa de fond nu a realizat o astfel de analiză.

Consideră că sentinţa recurată este nelegală şi datorită faptului că la data depunerii cererii de finanţare, societatea recurentă nu era întreprindere legată cu B. S.R.L., J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., G. S.R.L., N. S.R.L., PVB Promedia S.R.L., O. S.R.L., H. S.R.L., I. S.R.L., P., ci doar cu societatea Q. S.R.L..

Precizează că, potrivit informaţiilor publice de pe site-ul Ministerului de Finanţe, pentru anul 2017 (anul anterior depunerii documentelor de precontractare), dacă s-ar adauga datele întreprinderilor J. S.R.L., K. S.R.L., L., M. S.R.L., Q. S.R.L., N. S.R.L., R. S.R.L., s-ar afla sub pragurile prevăzute de Regulamentul 651/2014 pentru întreprinderi mici, în ceea ce priveşte numărul mediu de salariaţi şi cifra de afaceri, încadrându-se în categoria întreprinderilor mici.

4. Apărările intimaţilor

4.1. Intimata-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Est a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Consideră că expunerea în considerentele hotărârii recurate a cadrului legal analizat, care se regăseşte atât în cererea de chemare în judecată, cât şi în actele administrative supuse controlului de legalitate, dovedeşte faptul că instanţa de fond a avut în vedere situaţia de drept prezentată de părţi.

De asemenea, consideră că hotărârea recurată nu a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea actelor administrative atacate.

Susţine că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanţa de fond a exprimat un punct de vedere legal şi fundamentat cu privire la aspectele deduse judecăţii.

Pe fond, susţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că în cauză este vorba de întreprinderi legate, motiv pentru care societatea reclamantă nu se încadrează în categoria întreprinderilor mici.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Cererea de recurs formulată de reclamanta A. S.R.L. a fost întemeiată pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este fondat, având în vedere că, în speţă, considerentele hotărârii recurate reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse în faţa instanţei de fond de către intimata-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Est, respectiv de la filele x din întâmpinarea depusă în vol. II al dosarului de fond (începând cu paragraful 5 din pag. 6 a hotărârii recurate şi până la paragraful 7 al pag. 8 din aceeaşi hotărâre).

De asemenea, ultimul paragraf din pag. 8, pag. 9, 10, 11 şi primele 4 paragrafe ale pag. 12 au fost preluate integral din Decizia nr. 143019/31.01.2019 de soluţionare a contestaţiei, emisă de MDRAP.

Totodată, se constată că ultimul paragraf din pag. 12, pag. 13 şi primul paragraf din pag. 14 din hotărârea recurată reiau prezentarea stării de fapt din speţă, motiv pentru care nu se poate aprecia că ar fundamenta soluţia pronunţată, în lipsa unor argumente proprii ale instanţei.

Astfel, se constată că prima instanţă nu a procedat la examinarea criticilor de nelegalitate formulate în privinţa actelor administrative contestate prin cererea de chemare în judecată şi nu a prezentat argumentele proprii care ar fi trebuit să stea la baza soluţiei din dispozitivul hotărârii recurate, respectiv nu a arătat raţionamentul logico-juridic care a condus instanţa la această concluzie.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

De altfel, aşa cum s-a statuat în parag. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu nerespectarea criteriilor privind motivarea, astfel că se constată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu consecinţa casării sentinţei recurate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, faţă de soluţia dată recursului, de casare cu trimitere spre rejudecare, cererile de acordare a cheltuielilor de judecată urmează a fi avute în vedere de instanţa de fond, care va soluţiona cauza în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 62 din 1 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 62 din 1 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2022.