Challenge to academic degree certification refusal: prematurity exception rejected and case remanded for retrial

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la 17.06.2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, a solicitat:

1. Anularea Deciziei C.N.A.T.D.C.U. din data de 16.12.2020 prin care s-a dispus "să nu se acorde atestatul de abilitare în domeniul Drept" reclamantului.

2. Obligarea pârâtei C.N.A.T.D.C.U. la emiterea unei decizii prin care să propună acordarea atestatului de abilitare în domeniul Drept reclamantului.

3. Obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei şi Cercetării la emiterea unui ordin prin care să dispună acordarea atestatului de abilitare în domeniul Drept reclamantului.

4. Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1971 din data de 17.12.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii; a admis excepţia prematurităţii şi a respins cererea privind anularea Deciziei CNATDCU din 16.12.2020 ca prematur formulată.

A admis, în parte, cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, a obligat pârâtul CNATDCU să soluţioneze contestaţia reclamantului nr. 15191/21.01.2021 împotriva Deciziei CNATDCU din 16.12.2020 şi să-i plătească suma de 2100 RON cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1971 din data de 17.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Prin primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că deşi instanţa de judecată a analizat şi reţinut în mod justificat faptul că instituţiile pârâte nu au dat curs, până în prezent, contestaţiei şi plângerii prealabile formulate de reclamant, depăşind cu mult termenele prevăzute de lege, fără nicio justificare, aceasta a admis excepţia prematurităţii invocată de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării, reţinând, în lipsa oricărui temei juridic, că numai după ce CNATDCU soluţionează contestaţia formulată (sau plângerea prealabilă), instanţa de contencios administrativ devine competentă să verifice legalitatea actelor administrative emise.

Acest raţionament contravine considerentelor avute în vedere de instanţa de judecată în analiza excepţiei inadmisibilităţii invocată de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării, unde Curtea a reţinut faptul că Decizia prin care CNATDCU propune neacordarea atestatului de abilitare şi Decizia dată în soluţionarea contestaţiei împotriva Deciziei de neacordare a atestatului de abilitare, fiind acte administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ. Art. 166 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 (...) potrivit căruia pârâtul CNATDCU poate propune acordarea atestatului de abilitare, trebuie interpretat teleologic şi sistematic, în sensul că dintre toate autorităţile publice, doar CNATDCU poate propune acordarea sau neacordarea atestatului de abilitare. Însă, această propunere fiind un act administrativ, este supus regimului juridic al actelor administrative, inclusiv în ce priveşte posibilitatea verificării legalităţii lor de către instanţa de contencios administrativ ta sesizarea persoanei vătămate.

Aşadar, instanţa fondului îşi întemeiază hotărârea pe considerente vădit contradictorii, dezicându-se, câteva paragrafe mai jos, de propriul raţionament, susţinând fără niciun temei juridic faptul că numai după ce CNADTCU soluţionează contestaţia formulată (sau plângerea prealabilă), instanţa de contencios administrativ devine competentă să verifice legalitatea actelor administrative emise".

Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se arată că Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ are în vedere protejarea persoanelor vătămate "de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesotuţionarea în termenul legal a unei cereri".

Astfel, ipoteza refuzului unei instituţii de a soluţiona o cerere se încadrează tocmai în seria abuzurilor de care persoanele vătămate prin acte administrative sunt protejate prin Legea nr. 554/2004, sesizarea instanţei de judecată în astfel de ipoteze fiind pe deplin justificată, aşa cum prevede art. 8 din Lege:

"persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) (30 de zile), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.

Astfel, art. 11 din Legea nr. 554/2004 prevede, în mod expres, faptul că "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: (...) c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii".

Prin raportare la acest termen instituit de lege, ipoteza presupusei prematurităţi a cererii de chemare în judecată este, evident, absurdă, întrucât, dacă s-ar fi aşteptat soluţionarea de către CNATDCU a contestaţiei/plângerii prealabile formulată de recurentul-reclamant, termenul de prescripţie indicat anterior s-ar fi scurs, conducând la respingerea oricărui demers al pârâtului ca prescris.

Faţă de aceste motive, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi precizată.

4. Apărările formulate în cauză.

În cauză nu s-au formulat întâmpinări.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 19 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Aspecte procedurale.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11.05.2022 s-a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată şi s-a preschimbat termenul de judecată la data de 22.06.2022, cu citarea părţilor.

7. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei C.N.A.T.D.C.U. din data de 16.12.2020 prin care s-a dispus "să nu se acorde atestatul de abilitare în domeniul Drept" reclamantului; obligarea pârâtei C.N.A.T.D.C.U. la emiterea unei decizii prin care să propună acordarea atestatului de abilitare în domeniul Drept reclamantului şi obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei şi Cercetării la emiterea unui ordin prin care să dispună acordarea atestatului de abilitare în domeniul Drept reclamantului.

Prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii; a admis excepţia prematurităţii şi a respins cererea privind anularea Deciziei CNATDCU din 16.12.2020 ca prematur formulată, a admis, în parte, cererea reclamantului şi a obligat pârâtul CNATDCU să soluţioneze contestaţia reclamantului nr. 15191/21.01.2021 împotriva Deciziei CNATDCU din 16.12.2020.

Pentru a pronunţa această sentinţă, cu privire la excepţia inadmisibilităţii, prima instanţă a reţinut că Decizia prin care CNATDCU propune neacordarea atestatului de abilitare şi Decizia dată în soluţionarea contestaţiei împotriva Deciziei de neacordare a atestatului de abilitare, sunt acte administrative şi pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ.

Cu privire la excepţia prematurităţii, prima instanţă a reţinut că, atât timp cât contestaţia înregistrată sub nr. x/21.01.2021 împotriva deciziei CNATDCU din 16.12.2020 se află în curs de soluţionare, instanţa de contencios administrativ devine competentă să verifice legalitatea actelor administrative emise numai după ce CNADTCU soluţionează contestaţia formulată.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs de faţă, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Cu prioritate va avea în vedere motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Sub acest aspect, recurentul-reclamant invocă interpretarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004 din perspectiva cărora prima instanţă a considerat că este întemeiată excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că nemulţumirea recurentului-reclamant s-a manifestat cu privire la faptul că, prin Decizia CNATDCU din data de 16.12.2020 s-a dispus "să nu i se acorde atestatul de abilitate în domeniul Drept".

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale."

Conform art. 2 alin. (1) lit. h) din acelaşi act normativ "nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri presupune faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen".

În raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că împotriva deciziei CNATDCU din 16.12.2020 recurentul-reclamant a formulat contestaţie înregistrată la Ministerul Educaţiei şi Cercetării sub nr. x/21.01.2021, iar această entitate avea obligaţia de a emite un răspuns în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, termen care s-a împlinit la data de 21.02.2021.

Dispoziţiile art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ, referitoare la termenul de introducere a acţiunii, menţionează în mod expres că "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

În raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că înregistrarea cererii de chemare în judecată din data de 17.06.2021, prin care recurentul-reclamant a solicitat anularea Deciziei CNATDCU din data de 16.12.2020 şi obligarea pârâtei CNATDCU la emiterea unei decizii prin care să propună acordarea atestatului de abilitate în domeniul Drept, a fost formulată cu respectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că sesizarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal nu este ţinută de emiterea unui răspuns ci este suficient ca termenul de soluţionare să fi expirat, iar instanţa de fond în mod greşit a reţinut prematuritatea cererii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că este întemeiată excepţia prematurităţii, pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică, motiv pentru care o va casa, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza actele administrative supuse cenzurii prin prisma verificării legalităţii acestora, precum şi toate apărările şi susţinerile părţilor.

În raport de motivul de casare anterior reţinut, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentul-reclamant în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

8. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată, va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe şi va menţine dispoziţiile sentinţei în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1971 din 17 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Menţine dispoziţiile sentinţei în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2022.