Conflict of jurisdiction in administrative litigation: exclusive territorial competence determined by registered domicile rather than effective residence

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2022 (în urma disjungerii din dosarul nr. x/2021), reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual a solicitat, în numele mai multor persoane, printre care şi numita A., obligarea pârâtei Garda de Coastă Constanţa la plata majorărilor salariale începând cu data de 01.01.2021, prevăzute de Legea-cadru 153/2017 prin aplicarea art. 38 alin. (4) din lege, obligarea pârâtei la plata majorărilor salariale pentru deţinătorii titlului de specialist de clasă începând cu 01.07.2017, conform art. 28 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017, precum şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate în urma recalculării.

1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2022 (în urma disjungerii din dosarul nr. x/2021), reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual a solicitat, în numele mai multor persoane, printre care şi numitul B., obligarea pârâtei Garda de Coastă Constanţa la plata majorărilor salariale începând cu data de 01.01.2021 prevăzute de Legea-cadru 153/2017 prin aplicarea art. 38 alin. (4) din lege, obligarea pârâtei la plata majorărilor salariale pentru deţinătorii titlului de specialist de clasă începând cu 01.07.2017, conform art. 28 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017, precum şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate în urma recalculării.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1 Prin sentinţele civile nr. 77 din 27 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 şi nr. 80 din 27 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea sus precizatelor cauze, pe care le-a declinat în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Constanţa a reţinut că sindicatul a formulat acţiunea nu în nume propriu, ci în numele reclamanţilor A., respectiv B., iar competenţa teritorială exclusivă este determinată de domiciliul acestora din urmă.

Pe cale de consecinţă, constatând că reclamanţii au domiciliul în judeţul Galaţi, Tribunalul Constanţa a apreciat că, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3) teza întâi şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004, este competent în soluţionarea litigiilor Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin încheierea civilă nr. 43 din data de 8 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ a admis excepţia conexităţii raportat la dosarul nr. x/2022, înregistrat pe rolul Tribunalului Galaţi şi a conexat cele două cauze.

2.3. Prin sentinţa civilă nr. 321 din 5 mai 2022, Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a unei astfel de instanţe, invocată de intimată, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Galaţi a reţinut că, prin notele scrise depuse de intimată până la primul termen de judecată, s-a învederat faptul că funcţionarii au închiriată câte o locuinţă statornică în raza Tribunalului Constanţa şi au declarat, pentru decontarea chiriei, că au locuinţa în acele domicilii.

Într-un atare context, instanţa a apreciat, în esenţă, că, deşi domiciliile reclamanţilor indicate în cărţile de identitate ale acestora sunt situat pe raza judeţului Galaţi, aceştia locuiesc efectiv în oraşul Mangalia, str. x, respectiv în str. x, Mangalia, având închiriate locuinţe în aceste sens. Astfel, sus indicata instanţă a apreciat că noţiunea de domiciliu la care face referire art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma modificată de Legea nr. 212/2018, trebuie interpretată în sensul de adresă la care reclamanţii locuiesc efectiv (indiferent dacă aceasta corespunde sau nu menţiunilor din cartea de identitate), impunându-se coroborarea unei astfel de norme cu prevederile art. 87 C. civ., potrivit cărora domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Pentru aceste motive, constatând că locuinţa efectivă a reclamanţilor se afla, la data sesizării instanţei, în circumscripţia teritorială a Tribunalului Constanţa, instanţa a apreciat ca întemeiată excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cauzei.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal) îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, mai precis înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural, diferenţa juridică dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi efectul pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Se constată că prin cererea dedusă judecăţii, reclamanţii A. şi B., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I, au învestit instanţele de judecată cu un litigiu ce intră în sfera contenciosului administrativ, având drept obiect obligarea pârâtei Garda de Coastă Constanţa la plata majorărilor salariale începând cu data de 01.01.2021, prevăzute de Legea-cadru 153/2017 prin aplicarea art. 38 alin. (4) din lege, obligarea pârâtei la plata majorărilor salariale pentru deţinătorii titlului de specialist de clasă începând cu 01.07.2017, conform art. 28 din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017, precum şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate în urma recalculării.

Înalta Curte, în regulatorul de competenţă, reţine că prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, stabilită în raport cu domiciliul reclamantului, persoană fizică şi nu în raport cu locuinţa în fapt a acestuia.

Potrivit art. 87 din C. civ., citat de altfel şi de Tribunalul Galaţi, prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun, din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate. Totodată, Înalta Curte observă că înscrierea domiciliului în cartea de identitate are la bază un act material de declarare a locuinţei principale (domiciliului), provenind de la titularul cărţii de identitate, drept expresie a manifestării de voinţă a acestuia în sensul alegerii locuinţei principale, conform art. 89 alin. (3) C. civ.

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

Din analizarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, rezultă că, în privinţa stabilirii instanţei competente, legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia. Astfel, nu se poate susţine că domiciliul părţii este echivalent cu locuinţa în fapt, aceasta din urmă neputând constitui temei al stabilirii competenţei, în contextul în care ea are relevanţă doar sub aspectul comunicării actelor de procedură.

În acest sens, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 2 noiembrie 2020, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că: noţiunea de "domiciliu", ca element de determinare a competenţei instanţelor judecătoreşti, trebuie interpretată în sens restrâns, respectiv ca adresa domiciliului înscris în actul de identitate.

De altfel, în materia dreptului public, din care face parte dreptul administrativ, fiind în discuţie competenţa exclusivă a instanţei, de esenţa noţiunii de domiciliu este existenţa menţiunilor înscrise, în acest sens, în actul de identitate, Înalta Curte reţinând, totodată, şi incidenţa prevederilor art. 90 alin. (1) C. civ., în sensul că reşedinţa va fi considerată domiciliu doar când acesta nu este cunoscut.

Întrucât, din actele dosarului (dosarul x/2022 al Tribunalului Constanţa, respectiv dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Constanţa), rezultă că reclamanţii au domiciliul pe raza judeţului Galaţi, acţiunile în contencios administrativ promovate de aceştia (atât cererea principală, cât şi cea conexă) se află, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în competenţa de soluţionare a instanţei din circumscripţia teritorială a localităţii de domiciliu, ce, în prezenta cauză, este Tribunalul Galaţi.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., ambii prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2022.