Suspension of tax assessment execution: well-justified case and imminent damage in cross-border employee posting disputes

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtele ANAF prin Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/02.07.2020, inclusiv asupra anexelor acestuia, a raportului de inspecţie fiscală care a stat la baza emiterii acestor acte - RIF nr. x/02.07.2020 şi a măsurilor dispuse, inclusiv a procesului-verbal de instituire a sechestrului nr. x/23.07.2020 până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 109/2020 din 2 octombrie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. GALAŢI, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională De Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare Contestaţii şi DGRFP Galaţi - AJFP Galaţi şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/02.07.2020, a raportului de inspecţie fiscală nr. xnr. 223/02.07.2020 şi a procesului-verbal de instituire a măsurilor asigurătorii din 22.07.2020 emise de pârâta AJFP Galaţi, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare formulate de reclamantă, ca nefondată.

În motivarea cererii de recurs, recurenta - pârâtă a susţinut că instanţa de fond nu a analizat motivarea actului fiscal si anume faptul că organul fiscal este ţinut sa aplice întocmai dispoziţiile legale prevăzute de art. 7, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 344 din 19 iulie 2006, modificata si completata prin O.U.G. nr. 28/2015 si a art. 8, lit. c) din Legea nr. 16/2017 privind detaşarea salariaţilor in cadrul prestării de servicii transnaţionale.

Astfel, fără a se "pipăi" în niciun fel fondul, respectiv motivul esenţial care a stat la baza actului administrativ emis, instanţa constata un aparent conflict intre actul emis de ITM si cel emis de AJFP Galaţi, fapt care nu se poate desfăşura decât in cazul unei cercetări judecătoreşti de fond.

Or, tocmai pentru aceste situaţii legiuitorul a prevăzut dreptul organului fiscal de a aprecia conf. art. 6 din Codul de procedura fiscală.

Susţinerile făcute în conţinutul acţiunii de către societatea reclamantă nu constituie motive suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal, raportat la împrejurările de fapt şi de drept, aplicabile în cauză.

Şi în cazul celei de-a doua condiţii Curtea de Apel Galaţi a omis dispoziţiile C. civ., în sensul că pentru a putea fi întrunită cea de-a doua condiţie, reclamanta trebuia să facă dovada existenţei unui prejudiciu material, nu simple supoziţii ale urmărilor executării actului.

Nu a fost motivat în niciun fel care este prejudiciul pe care l-ar putea suferi reclamanta.

Mai mult, executarea unei obligaţii bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă. Din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Or, în cauză, executarea obligaţiilor bugetare suplimentare a fost dispusă în baza unui act administrativ fiscal care se bucură de o puternică prezumţie de legalitate, astfel că nici cea de-a doua condiţie prevăzută de lege nu este îndeplinită.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. S.R.L. Galaţi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul prin prisma criticilor arătate şi a temeiului juridic invocat, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

Deşi recurenta a invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în cuprinsul motivării cererii de recurs nu se regăseşte nicio susţinere care să poată fi subsumată acestui caz de casare, neputând fi astfel analizat.

Se constată că prin argumentele aduse, recurenta invocă greşita interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima instanţă, în urma analizei celor două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 - cazul bine justificat şi paguba iminentă - a ajuns la concluzia că acestea sunt îndeplinite.

Soluţia de admitere a cererii de suspendare a executării actului de impunere este corectă, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Potrivit prevederilor ar. 14 din Legea nr. 554/2004, "(1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămata poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond."

După cum se cunoaşte, suspendarea actelor juridice reprezintă operaţiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca şi cum actul dispare din circuitul juridic, deşi, formal-juridic, el există.

Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

În plus, instituţia juridică analizată trebuie să ofere cetăţeanului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului, ceea ce realizează şi Legea nr. 554/2004, modificată.

În altă ordine de idei, se impune a fi făcută precizarea că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) şi pe prezumţia de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).

De aici, rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuşi titlu executoriu.

Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.

Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 554/2004.

Totodată, din lecturarea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

Cazul bine justificat, ca cerinţă indispensabilă pentru a obţine protecţia juridică a măsurii suspendării executării unui act administrativ contestat, reprezintă, conform definiţiei cuprinse la art. 2, alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, " acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ."

La modul concret, conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În speţă, cazul bine justificat incident în emiterea actului administrativ contestat este relevat de împrejurarea că modul de respectare a dispoziţiilor legale în domeniul relaţiilor de muncă a făcut obiectul controlului realizat la societatea reclamantă de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Galaţi debutat la data de 15.01.2019, din Anexa la Procesul-verbal nr. x din 22.01.2019 reieşind faptul că activitatea de control a vizat verificarea documentelor aferente anului 2018, ocazie cu care au fost verificate şi condiţiile cu privire la salariaţii care urmează să desfăşoare activitate în străinătate, nefiind stabilită nicio măsură cu privire la acordarea, calculul ori plata diurnei ori încadrarea în situaţiile de detaşare transnaţională.

Observând aspectele consemnate în cuprinsul acestui proces-verbal (verificarea contractelor individuale de muncă, fişe post, statele de plată, constatarea respectării de către angajator a dispoziţiilor din Codul Muncii), precum şi faptul că perioada verificată de I.T.M. Galaţi se suprapune parţial cu cea care a făcut obiectul inspecţiei fiscale care a vizat perioada 01.10.2014 - 31.12.2018, Înalta Curte apreciază că această împrejurare este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare se solicită.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, Înalta Curte aminteşte că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă este definită de legiuitor ca fiind "prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".

Condiţia pagubei iminente presupune însă producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, dar cu toate acestea, iminenţa prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenţia unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul şi în situaţia dedusă prezentei judecăţi.

Având în vedere considerentele antereferite precum şi cuantumul sumei în discuţie, pentru a se evita desfăşurarea unor proceduri judiciare ulterioare având ca obiect, în caz de admitere a acţiunii de fond, întoarcerea executării silite, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a concluzionat cu privire la îndeplinirea şi a acestei condiţii.

Prin urmare, nu pot fi primite alegaţiile recurentei-pârâte privitoare la argumentarea ipotetică a prejudiciului, reţinând că prezumarea unor consecinţe viitoare produse de actul administrativ fiscal contestat asupra activităţii reclamantei nu echivalează cu o susţinere ipotetică, lipsită de suport probator, raportată la o pagubă viitoare şi incertă, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

În aceste împrejurări, reţine Înalta Curte că hotărârea supusă recursului este legală şi temeinică, nefiind evidenţiate aspecte care să conducă la o altă soluţie decât cea avută în vedere de judecătorul primei instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei nr. 109/2020 din 2 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2021.