Securitate collaborator status: potential to infringe fundamental rights via reports on emigration and foreign marriages
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal and upheld the lower court's decision, confirming the defendant's status as a collaborator of the former Securitate. The dispute involved a request by the National Council for the Study of Securitate Archives to legally determine the defendant's status as a Securitate worker, which the first instance court granted despite the appellant's arguments that the judgment contained contradictory reasoning and that the collaboration was coerced or non-beneficial. The court found no error in material law or fact, rejecting the claim that the defendant's actions were merely dictation by an operative or that the information lacked the potential to restrict fundamental rights. Relying on Article 2, paragraph 1, letter b) of Urgent Government Order No. 24/2008, the court established that the defendant's furnishing of confidential reports about colleagues' intentions to emigrate or marry foreigners constituted collaboration, as such actions were apt to infringe upon fundamental rights and liberties, even without proof of concrete harm or monetary gain.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, art. 445 din C. proc. civ; Securitate collaborator status: potential to infringe fundamental rights via reports on emigration and foreign marriages: Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 iunie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3677 din 19 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., cu domiciliul în judeţul Maramureş şi s-a constatat calitatea de lucrător al Securităţii a pârâtului A. ; s-a respins cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 3677 din 19 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut că sentinţa instanţei de fond cuprinde motive contradictorii, instanţa de fond constatând calitatea de lucrător al Securităţii al pârâtului A., în condiţiile în care din nicio probă administrată în dosar sau depusă de către reclamant nu rezultă că acesta a avut calitatea de "ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit."
Motivarea instanţei de fond este contradictorie, în condiţiile în care în ultimul aliniat al considerentelor sentinţei se arată că instanţa va constata calitatea de lucrător al Securităţii al pârâtului A., situaţie reglementată de prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, iar în considerentele hotărârii expuse în pag. 8 a sentinţei, se fac referiri exprese la situaţia de colaborator, prin referire la prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Colaborarea pârâtului cu fosta Securitate nu a fost una benevolă, aspect care poate fi dedus pornind de la analiza originii etnice a părinţilor mei, maghiară, coroborată cu originea socială a părinţilor pârâtului, care nu era una sănătoasă, în aprecierea fostului regim comunist, aceştia fiind funcţionari, tatăl lui fiind tehnician principal, şef adjunct control calitate, iar mama contabil.
Fiind de etnie maghiară, făcându-şi studiile medii la o clasă maghiară, nu a excelat niciodată la limba şi literatura română, nefiind vorbitor fluent de limbă română, nescriind literar şi gramatical corect, aspecte care rezultă din situaţia sa şcolară de pe verso-ul diplomei de bacalaureat, unde pârâtul a obţinut, în fiecare an de studii, media 5 la limba şi literatura română, iar la limba materna maghiara, aceeaşi notă.
Având în vedere faptul că pârâtul a fost un elev submediocru la limba şi literatura română, comparând această situaţie cu conţinutul notelor informative furnizate de către acesta, scrise într-o manieră cursivă, fără greşeli de ortografie şi fără dezacorduri, apare ca fiind credibilă şi dovedită susţinerea pârâtului conform căreia toate notele informative au fost scrise la dictarea ofiţerului operativ.
Faţă de modalitatea ascunsă prin care Securitatea contacta, recruta informatori, dublată de faptul că pârâtul a fost pus să semneze un angajament scris cu Securitatea urmând "a colabora în mod sincer şi secret cu organele de securitate", "în procesul colaborării acesta obligându-se să păstreze "conspirativitatea acestei activităţi faţă de oricine, indiferent de gradul de rudenie", rezultă că recurentul - pârât nu a avut posibilitatea să dovedească constrângerea morală în care ajunge colaborator al Securităţii, ea putând fi dedusă însă din împrejurările în care acesta a ajuns să fie contactat, iar ulterior recrutat ca şi colaborator.
Prin notele informative date, pârâtul nu a urmărit obţinerea niciunui folos material, aspect menţionat în cuprinsul a mai mult rapoarte întocmite de către lt. B., informaţiile de natură tehnică au fost într-adevăr furnizate de către pârât la solicitarea Securităţii, însă cea referitoare la C. nu a fost dată de către pârât, ci scrisă de către acesta la dictarea ofiţerului operativ.
Deşi instanţa fondului reţine faptul că ar fi întocmit 7 note informative, doar cu privire la conţinutul uneia dintre acestea apreciază că conţinutul acestei informaţii se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi că, prin informaţiile furnizate ar fi posibilă îngrădirea drepturilor fundamentale, fiind îndeplinite astfel cerinţele cumulative ale art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Nota informativă privind pe C., din 22.11.1989, data în faţa lt. B., în legătură cu acesta, respectiv în legătură cu relaţia acestuia cu o englezoaica pe care a cunoscut-o la Marea Neagra şi la intenţia lui de a pleca în străinătate şi de a se căsători cu aceasta, a fost dată de către pârât în contextul în care aceste aspecte erau cunoscute de toţi colegii de muncă din secţie şi chiar din alte secţii, C. nefăcând un secret din această relaţie.
Raportat la notorietatea faptelor denunţate, rezultă că nu avea cum să menajeze interesele persoanei denunţate şi sa fie precaut cu privire la aspectele semnalate. Prin urmare, nu se poate reţine faptul că prin informaţiile cuprinse în nota informativă s-a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul existenţei unor motive contradictorii.
Astfel cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, instanţa de fond a analizat şi s-a pronunţat asupra calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Faptul că în dispozitivul hotărârii recurate instanţa a dispus constatarea calităţii de lucrător al securităţii în privinţa pârâtului nu este decât o eroare materială strecurate care poate face obiectul unei cereri de îndreptare, iar nu de recurs, de vreme ce dispoziţiile art. 445 din C. proc. civ. impun obligativitatea procedurilor de îndreptare, lămurire şi completare a hotărârilor pe căile prevăzute de art. 442-444 din C. proc. civ.
În cauză nu este incident nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că, într-adevăr, recurentul-pârât a furnizat informaţii Securităţii, care au vizat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Din înscrisurile depuse la dosar s-a constatat că pârâtul a fost recrutat ca informator al Securităţii, având numele conspirativ "Doru", aspect ce rezultă din angajamentul din semnat de către acesta la data de 29.03.1984, semnat personal de pârât şi din raportul întocmit la data de 31.03.1984 de lt. Maj. D. din cadrul Inspectoratului Judeţean Maramureş - Serviciul II.
Prin angajamentul semnat, pârâtul s-a angajat să colaboreze "în mod secret şi sincer cu organele de securitate în activitatea pe care o desfăşoară acesta de prevenire a oricăror acte care ar putea aduce atingerea securităţii Statului", neexistând niciun element care să conducă la concluzia că angajamentul a fost smuls prin constrângere.
S-a reţinut că în urma angajamentului, pârâtul a furnizat organelor de securitate un volum ridicat de informaţii cu privire la diferite persoane din cadrul colectivităţii, acesta dând dovada de iniţiativă în furnizarea unor informaţii cât mai detaliate.
Astfel, în nota de analiză, aflată la dosar de fond, s-a consemnat faptul că acesta a furnizat până la data întocmirii angajamentului un număr de cinci informaţii care s-au confirmat în urma verificării, în acelaşi sens fiind şi nota raport din data de 3.06.1987 aflată la dosar de fond, din cuprinsul căreia reiese faptul că reclamantul a furnizat două materiale scrise care au fost exploatate, informaţiile dovedindu-se reale şi obiective. De asemenea, din nota raport din data de 15.06.1988, rezultă furnizarea de reclamant a şapte materiale scrise.
Prin nota informativă din data de 22.11.1989, pârâtul aduce la cunoştinţa organelor de securitate că numitul C. are o relaţie cu persoană de sex feminin de cetăţenie britanică şi că intenţionează a se căsători şi a pleca definitiv din ţară.
Chiar dacă în considerentele sentinţei recurate prima instanţă a făcut referire doar la această notă informativă, Înalta Curte constată că aceasta nu este singura notă furnizată de pârât.
În afara acestei note şi a celorlalte materiale scrise anterior menţionate referitoare la discuţiile existente în colectiv, la dosarul instanţei de fond există la filele x şi nota informativă dată de pârât la data de 03.07.1987, prin care acesta semnalează organelor de securitate faptul că numitul E. "şi-a întocmit formele de plecare în excursie în R.P. Ungară", deşi nu ar mai fi avut dreptul să plece în acel an, şi că ar avea o relaţie cu o femeie de cetăţenie ungară cu care intenţionează să se căsătorească.
Prin urmare, recurentul - pârât a furnizat informaţii vizând comportamentul unor persoane, care aveau intenţia de a pleca din ţară, comportament care nu corespundea politicii de atunci, neputându-se aprecia că această intenţie era pe placul regimului comunist, existând suspiciunea, temerea ca cetăţenii ar putea compara condiţiile economice şi politice sau ar fi nemulţumiţi de neajunsurile din ţară.
Încheierea căsătoriilor între cetăţenii români şi străini era considerată o atitudine potrivnică regimului comunist, cetăţenii români fiind atent monitorizaţi şi obligaţi să anunţe autorităţile despre orice informaţie privind cetăţenii străini, existând persoane denunţate şi sancţionate în acest fel.
În ceea ce priveşte a doua condiţie, din interpretarea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că cerinţa legală pe care trebuie să o îndeplinească informaţiile furnizate organelor de Securitate pentru a se reţine calitatea de "colaborator" este aceea ca denunţarea să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Aşadar, pentru a se reţine calitatea unei persoane de "colaborator al Securităţii" este suficient ca informaţiile furnizate să urmărească, să aibă potenţialul, să fie apte să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale, nefiind necesar să se dovedească împrejurarea că aceste drepturi au fost încălcate sau îngrădite în concret. Or, la aprecierea îndeplinirii acestei cerinţe trebuie avută în vedere atitudinea subiectivă a persoanei care furnizează informaţiile, în sensul de a se stabili dacă aceasta conştientiza faptul că informaţiile respective pot atrage consecinţe în ceea ce priveşte persona vizată, consecinţele constând în măsuri de urmărire şi verificare care presupun îngrădirea sau chiar încălcarea unor drepturi fundamentale.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că informaţiile furnizate de pârât Securităţii au, fără putinţă de tăgadă, acest potenţial, în sensul că, în raport de conţinutul lor, sunt de natură să expună persoanele la care se referă unor consecinţe grave.
De asemenea, este în afara oricărei îndoieli faptul că pârâtul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate, acceptând că asupra persoanelor respective urma să se desfăşoare acţiuni care vizau încălcarea dreptului la viaţă privată, prin ingerinţele autorităţilor în viaţa acestora (acţiuni de investigaţii).
Într-adevăr, informaţiile furnizate de către recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, având în vedere că furnizarea informaţiilor indicate anterior era de natură să determine urmărirea şi intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 3677 din 19 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2021.