Validity of reissued financial correction after administrative appeal; restrictiveness of qualification criteria and tax certificate validity in public procurement

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Judeţul Dâmboviţa, prin Consiliul Judeţean Dâmboviţa, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (M.D.R.A.P.) - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative (A.M.P.O.D.C.A.), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună anularea deciziei M.D.R.A.P. nr. 10/25.05.2015 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva notei de constatare a abaterii şi de stabilire a reducerilor procentuale nr. 3640-P/13.10.2014, acte administrative privind proiectul cu cod SMIS 12696, cu titlul "Strategia pentru dezvoltarea durabilă a judeţului Dâmboviţa", cu retragerea constatărilor, anularea măsurilor şi a concluziilor finale de aplicare a reducerii procentuale în sumă de 28.595 RON, reprezentând 10% din valoarea contractului de serviciu nr. x/21.07.2011.

Primul ciclu procesual

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 263 din data de 04.12.2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a anulat deciziile nr. 10/25.05.2015 şi nr. 38/17.02.2015 şi nota de constatare a abaterii şi de stabilire a reducerilor procentuale nr. 426-P/24.02.2015.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Decizia pronunţată în recurs

Prin Decizia nr. 2613/18.06.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 263 din 4 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Al doilea ciclu procesual

La Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II a civilă,de contencios administrativ şi fiscal cauza a fost înregistrată sub nr. x/2015* din data de 23.10.2018.

5. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 212 din 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Judeţul Dâmboviţa prin Consiliul Judeţean Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative, ca neîntemeiată.

6. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 212 din 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Judeţul Dâmboviţa prin Consiliul Judeţean Dâmboviţa, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului, recurentul - reclamant a arătat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod eronat prevederile art. 47 alin. (3) şi art. 50 alin. (4) din O.U.G nr. 66/2011, în sensul constatării, în mod cu totul nejustificat, a posibilităţii refacerii notei de constatare a neregulilor nr. 3640-P/13.10.2014 de către echipa de control din cadrul autorităţii de management MDRAP, chiar pentru lipsa temeiului de fapt şi de drept din notă, în baza căreia i-a fost aplicată şi reţinută beneficiarului proiectului Cod SMIS 12696, o corecţie financiară de 10% din valoarea contractului de servicii nr. x/21.07.2011, nefiind prevăzută prin lege o atare posibilitate.

Refacerea unei note de constatare a neregulilor este permisă doar din considerente legate de erori de calcul în ce priveşte sumele stabilite cu titlu de corecţie financiară, sau erori legate de măsurile prevăzute, altminteri refacerea unui act administrativ lipsit de temei de drept nu poate fi acoperită prin posibilitatea emiterii unui nou act.

Recurentul a invocat în acest sens dispoziţiile art. 48 alin. (3) din Codul de procedură fiscală privind îndreptarea erorilor materiale din actele administrative potrivit cărora: "(3) Prin erori materiale, în sensul prezentului articol, se înţelege orice greşeli de redactare, omisiuni sau menţiuni greşite din actele administrative fiscale, cu excepţia acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal".

Însă în Decizia MDRAP nr. 38/17.02.2015 şi în Nota de constatare a abaterii nr. 426-P/24.02.2015 se specifică faptul că atât reducerea de 10% din valoarea contractului de serviciu menţionat, cât şi măsurile dispuse prin Nota de constatare a neregulilor nr. 3640-P/13-10-2014, rămân neschimbate, fiind evident faptul completării ulterioare a temeiului de drept, peste prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale Codului de procedură fiscală.

Ori după epuizarea cercetării administrative referitor la Nota de constatare a abaterii nr. 3640-P/13.10.2014, MDRAP nu mai putea reface această notă, omisiunea şi completarea ulterioară a temeiului de drept fiind o chestiune legată de fondul actului administrativ fiscal, Autoritatea de Management încălcând astfel şi prevederile art. 47 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011.

Ca atare, instanţa de fond a concluzionat total eronat faptul că Judeţului Dâmboviţa nu i-ar fi fost produs niciun prejudiciu prin menţinerea măsurilor de aplicare a corecţiei financiare în cauză conform Deciziei MDRAP nr. 10/25.05.2015 şi a notei de constatare a abaterii nr. 426-P/24.02.2015, întrucât nici prima notă de constatare a abaterilor şi nici nota refăcută de constatare a abaterilor nu au natura juridică de titluri de creanţă, în sensul legii.

Recurentul - reclamanta a susţinut, de asemenea, că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, apreciind cu totul nejustificat faptul că cerinţele minime de calificare în ceea ce priveşte capacitatea profesională a experţilor, prevăzute de autoritatea contractantă în fişa de date a achiziţiei la secţiunea 5.4.2), în vederea atribuirii contractului de servicii nr. x/21.07.2011 din cadrul proiectului Cod SMIS 12696, ar fi încălcat prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

Autoritatea contractantă nu a impus pentru operatorii economici cerinţe de calificare restrictive referitor la capacitatea profesională şi experienţa similară a experţilor ce aveau să fie desemnaţi urmare demarării licitaţiei publice pentru atribuirea contractului de servicii menţionat, iar având în vedere obiectul şi specificul contractului ce urma a fi derulat, s-a respectat întocmai O.U.G nr. 34/2006, astfel cum era în vigoare la data demarării licitaţiei publice în cauză, respectiv conform invitaţiei de participare nr. 296511 publicată de către ANRMAP în SEAP la data de 31.05.2011.

Conform Ordinului Autorităţii Naţionale de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice nr. 509/2011, privind formularea criteriilor de calificare şi selecţie, sunt enumerate prin Anexa 1 şi 2, formulările restrictive şi nerestrictive în ce priveşte documentaţia de atribuire şi invitaţia de participare, act care a fost publicat în M. Of. nr. 687/28 septembrie 2011.

În condiţiile în care, până la data de 28 septembrie 2011, prin O.U.G. nr. 34/2006 nu existau precizate cerinţele apreciate ca fiind restrictive, astfel cum au fost prevăzute în Ordinul ANRMAP mai sus menţionat, precum şi având în vedere prevederile art. 9 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, abaterile reţinute autorităţii contractante conform actelor administrative a căror anulare o solicităm, nu constituie condiţii restrictive de calificare.

A mai arătat recurentul că în mod nejustificat şi fără enumerarea vreunui criteriu concret de apreciere în acest sens, s-a considerat de către echipa de control din cadrul MDRT, dar şi de către instanţa de fond, că cerinţa de calificare mai sus menţionată, nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie de lucrări menţionat.

Autoritatea contractantă a urmărit ca demonstrarea experienţei similare în susţinerea exercitării capacităţii de implementare a proiectului pentru personalul specializat să fie determinată de competenţele ce ar fi putut fi probate în legătură atât cu derulare contractului de serviciu în cauză, cât şi în legătură cu dificultăţile ce s-ar fi ivit în executarea contractului.

Motivul pentru care s-a solicitat de către autoritatea contractantă dovada executării unor contracte similare nu a reprezentat o cerinţă arbitrară, ci a vizat existenţa unei constanţe în executarea de lucrări similare, de complexitate asemănătoare cu obiectivul urmărit prin atribuirea contractului de servicii nr. x/2011. Astfel, nu s-a urmărit restricţionarea accesului operatorilor economici prin impunerea acestei cerinţe de calificare, ci s-a avut în vedere asigurarea faptului că ofertanţii au experienţa minimă necesară care să le permită derularea şi finalizarea lucrărilor suportate din fonduri europene, conform cerinţelor Uniunii Europene.

Recurentul a susţinut că instanţa de fond în mod eronat a reţinut în considerentele sentinţei civile recurate că autoritatea contractantă nu ar fi motivat/justificat în niciun fel cerinţele de calificare solicitate pentru personalul de specialitate, deşi la dosarul de fond a fost depusă nota justificativă nr. x.04.2011.

A arătat, de asemenea, că singura limitare, prevăzută până la intrarea în vigoare a Ordinului ANRMAP nr. 509/2011, ordin care nu era incident în cauză, constă în respectarea principiilor prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, principii care nu au fost încălcate în niciun fel.

În fine, recurentul a susţinut că instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare greşita legii, respectiv a art. 181 lit. c) din O.U.G. nr. 334/2006 în ceea ce priveşte aprecierea ca nefiind dovedite plăţile impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale la bugetul de stat de către operatorul economic S.C. A. S.R.L. conform Certificatului de atestare fiscală nr. x/11.05.2011.

Instanţa de fond în mod nejustificat nu a luat în considerare împrejurările de fapt intervenite ulterior datei de 07.06.2011, împrejurări neimputabile autorităţii contractante şi dincolo de voinţa acestei autorităţi, această dată fiind stabilită iniţial de autoritatea contractantă ca dată de deschidere a ofertelor şi de desemnare a ofertantului câştigător, împrejurări în raport cu care apreciem că autoritatea contractantă a respectat legea solicitând certificatul de atestare fiscală în discuţie operatorului economic menţionat, în condiţiile şi termenul legal prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 astfel cum era în vigoare la data demarării licitaţiei publice pentru atribuirea contractului de servicii nr. x/21.07.2011.

Astfel, certificatul de atestare fiscală în cauză a fost eliberat în data de 11.05.2011, cu termen de valabilitate 30 zile de la data emiterii acestuia.

Ca atare, conform adresei CJ.D. nr. x/02.06.2011, invitaţia de participare pentru atribuirea contractului de servicii menţionat, a fost transmisă de autoritatea contractantă spre validare ANRMAP în data de 24.05.2011, cu respectarea termenului limită de 10 zile prevăzut în acest sens de art. 71 din O.U.G. nr. . 34/2006, însă din motive tehnice, ANRMAP a publicat această invitaţie în data de 31.05.2011, situaţie de fapt neimputabilă autorităţii contractante şi care a dus la validarea anunţului de participare cu întârziere.

Cât priveşte decalarea datei limită de deschidere a ofertelor, aceasta a fost determinată din motive obiective, urmare clarificării din oficiu a decalării datei limită de depunere a ofertelor înregistrată la CJ.D. sub nr. x/17.06.2011, întrucât data iniţial stabilită în acest sens pentru ziua de 13.06.2011 a fost zi nelucrătoare, fiind stabilită data de 14.06.2011 pentru depunerea de oferte.

7. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Judeţul Dâmboviţa este nefondat. Hotărârea pronunţată nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta nefiind rezultatul unei interpretări şi aplicării eronate a normelor de drept material.

Potrivit art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, "Contestaţia administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanţă, şi trebuie să conţină următoarele elemente: a) datele de identificare a contestatarului; b) obiectul contestaţiei; c) motivele de fapt şi de drept; d) dovezile pe care se întemeiază; e) semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia. 18/07/2020 - lit. a) fost modificată prin Lege 128/2020. (2) Dovada calităţii de împuternicit al contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii. (3) Obiectul contestaţiei administrative îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise în procesul-verbal de stabilire a creanţei bugetare care reprezintă titlu de creanţă. (4) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere. (5) Contestaţia administrativă se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă care este contestat şi nu este supusă taxelor de timbru."

În conformitate cu art. 50 alin. (1) "Autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunţa prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestaţiei sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz.

(4) În cazul admiterii contestaţiei, se decide anularea titlului de creanţă atacat şi, după caz, emiterea unui nou titlu, care va avea în vedere strict considerentele deciziei. (5) Prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea contestatarului o situaţie mai grea în propria sa cale de atac."

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, se constată că interpretarea acestor dispoziţii nu poate fi decât în sensul că în urma admiterii contestaţiei se poate emite un nou titlu de creanţă care să remedieze motivele de nelegalitate existente în privinţa primului titlu atacat, aceasta fiind una dintre soluţiile ce pot fi adoptate prin decizia de soluţionare a contestaţiei.

În cauza de faţă, prin decizia nr. 38/17.02.2015, Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a admis în parte contestaţia împotriva notei de constatare a abaterii şi de stabilire a reducerilor procentuale nr. 3640-P/13.10.2014 şi a dispus desfiinţarea şi refacerea acesteia cu motivarea în fapt şi în drept a aspectelor constatate conform considerentelor deciziei, cu respectarea prevederilor art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, anterior enunţate.

În referire la caracterul restrictiv al criteriilor de selecţie, prima instanţă l-a confirmat cu aplicarea corectă a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 şi a H.G. nr. 925/2006.

În raport de prevederile legale a căror încălcare s-a reţinut atât prin actele administrativ-fiscale contestate, cât şi prin sentinţa recurată, instanţa de control judiciar are de verificat dacă impunerea de cerinţe minime de calificare ce au vizat capacitatea tehnică şi experienţa profesională sunt disproporţionate în raport de natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică şi dacă aceste cerinţe minime au fost motivate de autoritatea contractantă.

Instanţa de control judiciar reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, forma în vigoare la momentul derulării procedurii de atribuire, potrivit cărora "(2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire."

Conform art. 179 din acelaşi act normativ, "Autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii atunci când stabileşte criteriile de calificare şi selecţie, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerinţelor minime solicitate prin documentaţia de atribuire, precum şi documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerinţe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului respectiv, luând în considerare exigenţele specifice impuse de valoarea, natura şi complexitatea acestuia."

Potrivit dispoziţiilor art. 188 alin. (2) lit. a), c) şi d) din O.U.G. nr. 34/2006: "În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţilor/candidaţilor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele:

a) o Listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conţinând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceştia din urmă sunt autorităţi contractante sau clienţi privaţi. Prestările de servicii se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul privat beneficiar. în cazul în care beneficiarul este un client privat şi, din motive obiective, operatorul economic nu are posibilitatea obţinerii unei certificări/confirmări din partea acestuia, demonstrarea prestărilor de servicii se realizează printr-o declaraţie a operatorului economic;

c) informaţii referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obţinut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calităţii;

d) informaţii referitoare la studiile, pregătirea profesională şi calificarea personalului de conducere, precum şi ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii."

Interpretarea dispoziţiilor normative anterior citate conduc la concluzia că scopul îndeplinirii de către operatorii economici a unor cerinţe de calificare este acela de a demonstra potenţialul tehnic, financiar şi organizatoric al acestora, potenţial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă de a realiza un anumit contract de achiziţie publică, dar şi capacitatea de a rezolva eventualele probleme generate de îndeplinirea acestuia.

Relevante pe subiectul a analizat sunt şi dispoziţiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 care statuează că: "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare care nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează a fi atribuit."

În mod indiscutabil, cerinţa din Fişa de date a achiziţiei impusă de autoritatea intimată referitoare la capacitatea profesională ca experţii în strategia de dezvoltare să aibă minimum 3 ani de experienţă în consultanţa pentru administraţia publică şi să fi participat la elaborarea a minimum 3 strategii de dezvoltare durabilă, iar expertul în analiza diagnoza administraţiei publice să aibă minimum 3 ani experienţă în consultanţă pentru administraţia publică şi totodată, să fi făcut dovada participării în cel puţin 3 proiecte de consultanţă pentru administraţia publică (strategii de dezvoltare, studii, analize diagnostic) are un caracter restrictiv, fiind de natură a restrânge participarea operatorilor economici care poate au realizat mai mult de 3 tipuri de activităţi solicitate de către autoritatea contractantă, dar realizate într-o perioadă mai mică de 3 ani.

În accepţiunea legiuitorului, perioada de 3 ani se referă doar la circumscrierea perioadei de referinţă pentru includerea contractelor realizate şi la prezentare numai a unei liste de lucrări similare executate, fără a impune o restricţie de număr de contracte sau de perioada în care acestea au fost realizate ca şi experienţă (un operator economic înfiinţat de mai puţin de 3 ani faţă de data iniţierii procedurii de achiziţie publică, putea participa dacă a realizat cel puţin un contract cu activităţi similare celor solicitate).

Legislaţia aplicabilă în materia achiziţiilor publice prevede că Autoritatea contractantă avea dreptul de a solicita operatorilor economici să facă dovada capacităţii tehnice şi/sau profesionale, scop în care putea fixa în mod liber, dar nu discreţionar, cerinţele minime de calificare pentru operatorii economici participanţi la procedura de atribuire în vederea încheierii contractului, esenţial fiind ca prin stabilirea cerinţelor minime să nu se conducă la restricţionarea participării la procedura de atribuire.

Totodată, existenţa abaterii de la legalitate este conturată şi de faptul că reclamantul nu a justificat în niciun mod alegerea criteriilor de calificare, deşi avea această obligaţie potrivit art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925 din 2006.

Nota justificativă nr. x/12.04.2011, întocmită de recurentul-reclamant şi invocată de către acesta în recurs nu priveşte justificarea motivelor care au fundamentat inserarea cerinţei în discuţie, ci se referă la motivul pentru care s-a propus aplicarea procedurii de atribuire "cerere de oferte".

În atare condiţii, este evident că impunerea unor cerinţe ca cele anterior examinate, sunt de natură a crea un dezavantaj pentru operatorii economici care ar fi putut prezenta un număr mai mare de tipuri de activităţi, dar realizate în mai puţin de 3 ani.

S-a mai reţinut de către pârât în cuprinsul notelor de constatare, faptul că au fost încălcate prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34 din 2006, coroborate cu dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925 din 2006, în sensul că autoritatea contractantă nu a exclus de la procedura pentru atribuirea contractului de achiziţie publică ofertantul care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a impozitelor taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale.

Prin documentaţia de atribuire contractului de achiziţie publică având ca obiect prestarea de servicii de elaborare a Strategiei de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Dâmboviţa s-a solicitat potenţialilor ofertanţi să aibă îndeplinite obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, urmând ca aceştia să prezinte o declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 181 din O.U.G. nr. 34 din 2006, precum şi certificatele/documentele valabile la data deschiderii ofertelor care să ateste să respectivul operator economic şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a impozitelor şi taxelor.

Partenerul S.C. A. S.R.L. a depus în cadrul ofertei Declaraţia privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 181 din O.U.G. nr. 34 din 2006 din data de 01.06.2011, precum şi Certificatul de atestare fiscală nr. 436898 eliberat de Administraţia Finanţelor Publice sector 2 Bucureşti, din data de 11.05.2011, cu valabilitate 30 de zile de la data emiterii.

Certificatul de atestare fiscală nu era valabil la data deschiderii ofertelor (14.06.2011), nefiind îndeplinite criteriile de eligibilitate solicitate în documentaţia de atribuire.

Din Nota de control DLAF nr. 7/640/2012 reiese faptul că, prin adresa nr. x/25.08.2012, Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 2 a comunicat DLAF că la data de 14.06.2011, S.C. A. S.R.L. figura cu restanţe la bugetul general consolidat, astfel încât oferta depusă de Asocierea S.C. B. S.A. şi S.C. A. S.R.L. nu a respectat criteriile de eligibilitate solicitate în documentaţia de atribuire, fiind încălcate prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, coroborate cu cele ale art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, în sensul că autoritatea contractantă nu a exclus de la procedura pentru atribuirea contractului de achiziţie publică ofertantul care "nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România sau în ţara în care este stabilit", oferta declarată câştigătoare fiind în fapt inacceptabilă.

Pentru aceste considerente, reţinând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinţei potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Judeţul Dâmboviţa prin Consiliul Judeţean Dâmboviţa împotriva sentinţei nr. 212 din 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2021.