Retrocession of intravilan lands: jurisdiction under Ordinance No. 94/2000 versus land fund restitution laws and requirements for dismissing claims as moot

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/26.06.2018 reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii şi Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România şi Municipiul Oradea prin Primar, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să anuleze anularea deciziei nr. 7902/27.04.2018 a Guvernului României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România ca fiind netemeinică şi nelegală şi să oblige pârâta 1 la emiterea unei decizii de soluţionare pe fond a cererii cu privire la retrocedarea imobilului teren intravilan situat în Oradea, judeţul Bihor, înscris în cf. x Oradea Top. x, 7340/1, 7341, 7346/5 conform cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 158/CA/2018 din data de 11 octombrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Oradea prin Primar, excepţie invocată de către acest pârât şi în consecinţă:

Respinge acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul de rândul 2, respectiv Municipiul Oradea prin Primar, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.

Admite acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta de rândul 1, respectiv Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România.

Anulează Decizia nr. 7902/27.04.2016 emisă de pârâta de rândul 1.

Obligă pârâta de rândul 1 să soluţioneze cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 formulată de către reclamantă.

Obligă pârâta de rândul 1 să plătească reclamantei suma de 1.550 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 158/CA/2018 din data de 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România.

Pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâta a susţinut că instanţa de fond a considerat în mod greşit că subscrisa nu a obţinut informaţii actuale, la nivelul anului 2018, privind stadiul soluţionării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată. Astfel, prin adresele nr. x/16.01.2009 şi nr. y/09.03.2018 au fost solicitate informaţii, iar prin adresele nr. x/27.03.2018 Oficiul de Cadastru şi publicitate Imobiliară Bihor a comunicat că nu deţine date privind situarea imobilelor în intravilanul sau extravilanul localităţii Oradea, adresa nr. x/05.04.2018 prin care Primăria Municipiului Oradea a comunicat că situaţia transmisă în anul 2009 a rămas neschimbată.

Este eronată şi aprecierea că subscrisa nu a aşteptat răspunsul Primăriei Municipiului Oradea în dosarul nr. x/28.02.2003, dosar distinct de cel în care s-a emis decizia nr. 7902/27.04.2018.

Prin urmare, decizia nr. 7902/27.04.2018 a fost emisă de Comisia specială de retrocedare în temeiul înscrisurilor aflate la dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 94/2000.

Instanţa de fond nu a observat incidenţa pct. 3 din Normele corespunzătaore art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 potrivit cărora imobilele care fac obiectul altor legi cu caracter reparator nu fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000.

Or, pentru restituirea imobilelor înscrise în CF nr. x, reclamanta a ales procedura prevăzută de legile fondului funciar.

Această procedură nu a fost încă finalizată în temeiul legilor fondului funciar, întrucât actele administrativ jurisdicţionale ale Comisiei locale/judeţene pot fi atacate în instanţă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29 iunie 2016, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 7902/27.04.2018 a Guvernului României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România ca fiind netemeinică şi nelegală şi să oblige pârâta 1 la emiterea unei decizii de soluţionare pe fond a cererii cu privire la retrocedarea imobilului teren intravilan situat în Oradea, judeţul Bihor, înscris în cf. x Oradea Top. x, 7340/1, 7341, 7346/5 conform cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003.

Prin decizia contestată a fost respinsă cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 formulată de recurentă, reţinându-se de către Comisia specială de retrocedare faptul că aceasta a rămas fără obiect, întrucât pentru imobilele situate în Oradea, judeţul Bihor, înscris în cf. x Oradea Top. x, 7340/1, 7341, 7346/5, A. i-au fost propuse despăgubiri în temeiul legilor fondului funciar.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-pârâtă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile sale se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că invocarea acestor prevederi a fost făcută strict formal, întrucât recurentul-pârât nu a prezentat nicio critică ce poate fi subsumată acestui motiv de nelegalitate, respectiv nu a prezentat argumente privitoare la lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea ori la prezentarea unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că, de fapt, în susţinerea motivului de casare, recurenta a invocat încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, modalitatea în care instanţa de fond a aplicat dispoziţiile legale urmând a fi analizată în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

Raportat la situaţia de fapt, rezultată din probele administrate, acest motiv de casare este nefondat, instanţa de fond interpretând şi aplicând în mod corect dispoziţiile legale.

Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că pârâta nu a obţinut informaţii actuale, la nivelul anului 2018 privind stadiul de soluţionare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, soluţionând cererea de retrocedare ca rămasă fără obiect.

Astfel, din cuprinsul Deciziei nr. 7902/27.04.2018 rezultă că soluţia a fost fundamentată pe aspectul că din conţinutul adreselor nr. x/23.02.2009 şi nr. y/05.04.2018 emise de către Primăria municipiului Oradea, judeţul Bihor, imobilele în discuţie au fost solicitate de reclamantă şi Comisiei locale de fond funciar Oradea, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate fiind validată prin Hotărârea Comisiei judeţene de fond funciar Bihor, prin acordarea de măsuri compensatorii, pe anexele nr. 39A şi 43, pentru suprafaţa de 14,19 ha şi că imobilele solicitate de către reclamantă nu pot fi restituite în natură.

Mai exact, din conţinutul adresei nr. x/23.02.2009, rezultă că Primăria municipiului Oradea a comunicat pârâtei de rândul 1 la aceea dată (anul 2009), faptul că inclusiv imobilele înscrise în C.F. nr. x Oradea au fost solicitate de către reclamantă şi Comisiei locale de fond funciar Oradea, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate fiind validată prin Hotărârea nr. 2490/V/03.07.2002 a Comisiei judeţene de fond funciar Bihor.

Totodată, din conţinutul adresei nr. x/05.04.2018, rezultă că Primăria Municipiului Oradea a comunicat pârâtei de rândul 1 în data de 05.04.2018 în principal faptul că nu au intervenit modificări faţă de situaţia juridică transmisă prin adresa nr. x/14.10.2005, precum şi faptul că imobilele cu nr. top. x, 7340/1, 7341 şi 7346/5 nu pot face obiectul restituirii în natură, întrucât pe aceste numere topografice au fost emise titluri de proprietate, comunicând şi faptul că imobilele în discuţie se află în prezent în intravilan.

De asemenea, din înscrisurile anexate adresei de înaintare nr. x/14.10.2005, respectiv din cuprinsul fişei centralizatoare privind situaţia juridică şi locativă, aflată la dosar fond, rezultă că imobilele în discuţie se află în intravilan şi că proprietarii actuali ai acestor imobile sunt persoanele fizice cărora li s-au emis titluri de proprietate conform Legii nr. 18/1991, astfel cum rezultă din cuprinsul cărţilor funciare nr. x şi nr. x Oradea.

Or, rezultă cu puterea evidenţei, cum, în mod corect, a reţinut şi prima instanţă că din cuprinsul acestor adrese pârâtă ar fi putut justifica doar considerentul din decizia contestată referitor la faptul că imobilele în discuţie nu pot fi restituite în natură către reclamantă, fiind informată că respectivele imobile au fost deja restituite în natură unor persoane fizice pe seama cărora s-au emis titluri de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991. În niciun caz informaţiile din aceste adrese, nu vizează stadiul de soluţionare la nivelul anului 2018 a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, adresate de reclamantă către Comisia Locală de fond funciar Oradea cu privire la imobilele în discuţie.

Înalta Curte nu poate primi alegaţiile recurentei în sensul că Decizia nr. 7902/27.04.2018 a fost emisă în temeiul înscrisurilor aflate la dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, cu respectarea O.U.G. nr. 94/2000.

Astfel, pentru a soluţiona cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 formulată de către reclamantă, pârâta a fost nevoită să îşi actualizeze informaţiile. În acest sens au fost emise adresele nr. x/05.04.2018, emisă de către Primăria municipiului Oradea ca răspuns la cererea nr. x/09.03.2018, Adresa nr. x/17.05.2018 emisă de Primăria municipiului Oradea, în care se menţionează că "Urmare a adresei dumneavoastră nr. 6353/C/2018…". Din conţinutul acestei adrese rezultă că aceasta reprezintă un răspuns al Primăriei Municipiului Oradea adresat pârâtei referitor la stadiul actual de soluţionare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, adresate de reclamantă către Comisia Locală de fond funciar Oradea cu privire la imobilele în discuţie şi că prin cererea nr. x/2018, pârâta a solicitat Primăriei Municipiului Oradea să îi actualizeze informaţiile cu privire la aspectul menţionat.

Prin adresa nr. x/17.05.2018 emisă de Primăria Municipiului Oradea, ca răspuns la cererea nr. x/2018 formulată de către pârâta, se învederează faptul că cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la imobilele în discuţie, în baza Legii 18/1991, înregistrată sub nr. x/1997 a fost iniţial validată la despăgubiri în anul 2012, dar nesoluţionată definitiv, astfel că s-a reluat în discuţie această cerere conform noii proceduri, în baza Legii nr. 165/2013, iar în anul 2016 s-a propus invalidarea acestei cereri datorită faptului că terenurile ce fac obiectul cererii sunt situate în intravilan, intrând astfel sub incidenţa O.U.G. nr. 94/2000.

Or, este clar că soluţia de respingere ca rămasă fără obiect a cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, adoptată de pârâta prin Decizia nr. 7902/27.04.2018, este în evidentă contradicţie cu situaţia actuală a stadiului de soluţionare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii 18/1991, adresate de reclamantă către Comisia locală de fond funciar Oradea cu privire la imobilele în discuţie.

Este, de asemenea, clar că situaţia învederată prin adresa nr. x/17.05.2018 emisă de Primăria municipiului Oradea, emisă ulterior Deciziei nr. 7902/27.04.2018, exista încă din anul 2016, astfel că pârâta avea obligaţia să se raporteze la situaţia reală, actuală, de la momentul emiterii deciziei contestate.

Din cuprinsul Hotărârii nr. 6015/V/05.10.2016 a Comisiei judeţene de fond funciar Bihor prin care a fost invalidată cererea formulată de reclamantă în baza Legii 18/1991, de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la imobilele în discuţie, rezultă cu evidenţa faptul că a fost invalidată cererea formulată de către reclamantă în baza Legii nr. 18/1991, de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la imobilele în discuţie, pentru întreaga suprafaţă de 14. 19 ha, întrucât s-a constatat că fiind vorba despre imobile situate în intravilan, competenţa soluţionării cererii aparţine Comisiei Speciale de Retrocedare a imobilelor care au aparţinut cultelor religioase din România.

De altfel, însăşi recurenta recunoaşte în cadrul cererii de recurs că "Această procedură nu a fost încă definitiv finalizată în temeiul legilor fondului funciar.".

Faptul că Primăria Municipiului Oradea a răspuns recurentei că situaţia juridică nu apare modificată în evidenţele lor faţă de anul 2009, nu echivalează cu finalizarea procedurii de fond funciar şi nu conferă legitimitate deciziei emise de către recurentă şi contestată de reclamantă.

Aşadar, comisia ar fi putut respinge cererea ca fiind rămasă fără obiect numai în situaţia în care cererea ar fi fost deja soluţionată prin emiterea decizia de compensare prin puncte.

Doar această decizie, rămasă definitivă, ar putea constitui temei pentru invocarea lipsei obiectului în speţa de faţă.

În acest sens, dispoziţiile art. 16 din legea nr. 165/2013 prevăd că: "Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).".

Art. 21 dispune în sensul că:

,(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entităţile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naţionale deciziile care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora şi documentele care atestă situaţia juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcţii demolate.

(2) Deciziile entităţilor învestite de lege vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parţială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deţinute de entitatea învestită de lege.

(3) Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naţionale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rămân aplicabile.

…

(5) Secretariatul Comisiei Naţionale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naţionale poate solicita documente în completare entităţilor învestite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante.

…

(8) Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).

(9) În cazul validării deciziei entităţii învestite de lege, Comisia Naţională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.".

Prin urmare, este nelegală respingerea cererii ca fiind rămasă fără obiect câtă vreme nu există o decizie de compensare prin puncte, definitivă, cu privire la imobilele în discuţie.

Referitor la critica potrivit căreia instanţa de fond nu ar fi ţinut seama de prevederile pct. 3 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, potrivit cărora,,... nu intră sub incidenţa O.U.G. nr. 94/2000 imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator...", Înalta Curte reţine că potrivit pct. 4 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000: "Nu fac obiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele situate, în prezent sau la data preluării abuzive, în extravilanul localităţilor, întrucât acestea fac obiectul leegilor speciale de restituire din domeniul fondului funciar". Rezultă că, terenurile situate în intravilan fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000, astfel că cerere nu ar fi putut fi soluţionată în baza Legii nr. 165/2013.

Aşadar, domeniul de reglementare al ordonanţei are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă şi acele terenuri aflate în intravilanul localităţilor atât la data preluării abuzive, cât şi la data adoptării Legii nr. 247/2005 şi care nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România împotriva, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România împotriva sentinţei nr. 158/CA/2018 din data de 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2021.