Validity of military debt imputation despite definitive administrative-jurisdictional finding of investigative incompetence

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa la 23.02.2017 şi înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, anularea Hotărârii nr. 472626/01.02.2017 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Corpului de Control al Ministrului şi anularea Deciziei de imputare nr. 442083 din 25.11.2016 a Corpului de Control al Ministrului.

2. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2016, reclamanta B. a solicitat anularea Hotărârii nr. 472627/01.02.2017 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Corpului de Control al Ministrului şi anularea Deciziei de imputare nr. 442083/25.11.2016 emisă de Corpul de Control al Ministrului. Această cauză a fost conexată la cauza 110/36/2017.

3. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. sub nr. x/2017, reclamantul C. a solicitat anularea Hotărârii nr. 472628/30.01.2017 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Corpului de Control al Ministrului şi anularea Deciziei de imputare nr. 442083 din 25.11.2016 emisă de Corpul de Control al Ministrului. Această cauză a fost conexată la cauza 110/36/2017.

4. Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa şi înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul D. a solicitat anularea Hotărârii nr. 472529/30.01.2017 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Corpului de Control al Ministrului şi anularea Deciziei de imputare nr. 442083 din 25.11.2016 emisă de Corpul de Control al Ministrului. Această cauză a fost conexată la cauza 110/36/2017.

5. Prin sentinţa civilă nr. 20/05.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea principală şi acţiunile conexe formulate de reclamanţii A., C., B. şi D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, au fost anulate Hotărârile nr. 472528/30.01.2017, 472529/30.01.2017, 472626/01.02.2017, 472627/01.02.2017 emise de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Corpului de Control al Ministrului Afacerilor Interne şi Decizia de imputare nr. 442083/25.11.2016 a Corpului de Control al Ministrului Afacerilor Interne.

6. Prin Decizia nr. 1947/20.05.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost admis recursul declarat de recurentul pârât Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 20 din 5 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, casată sentinţa recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că este incident motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare, urmând ca instanţa să se pronunţe, după punerea în discuţia părţilor litigante, asupra excepţiei tardivităţii introducerii acţiunilor formulate de reclamanţii C. şi D., astfel cum a fost invocată de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

II Hotărârea instanţei de fond

7. Prin sentinţa nr. 139 din 19 octombrie 2020, în rejudecare, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii cererilor de chemare în judecată formulate de reclamantul C. şi de reclamantul D. ca nefondată. A admis cererea principală şi cererile conexe promovate de reclamanţii A., C., B. şi D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne. A anulat Hotărârile nr. 472528/30.01.2017, nr. 472529/30.01.2017, nr. 472626/01.02.2017 şi nr. 472627/01.02.2017 emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Corpului de Control al Ministerului Afacerilor Interne. A anulat Decizia de imputare nr. 442083/25.11.2016 emisă de Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne. A obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 3600 RON cheltuieli de judecată (onorariu avocat fond şi recurs).

III Recursul formulat de pârât

8. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în tot a hotărârii recurate şi respingerea cererilor principale.

9. Cu privire la respingerea excepţiei de tardivitate a acţiunii reclamanţilor C. şi D., a arătat că toate susţinerile instanţei de fond referitoare la faptul că decizia de imputare nu este un act administrativ-jurisdicţional nu au nicio legătură cu soluţionarea prezentului dosar, întrucât, în apărare, Ministerul Afacerilor Interne nu a afirmat niciodată contrariul, iar invocarea excepţiei indicate nu are legătură directă cu decizia de imputare, ci cu hotărârile comisiilor de soluţionare a contestaţiei, temeiul de drept indicat de către minister lămurind acest lucru, în condiţiile în care art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ se referă la acte administrative (decizii de imputare), iar în apărare se invocă explicit dispoziţiile art. 6 alin. (3) din Legea contenciosului administrative, care vizează actele administrativ-jurisdicţionale

10. În esenţă, argumentul "decisiv" al instanţei de fond, în temeiul căruia, în speţă, Curtea de Apel Constanţa a decis respingerea excepţiei de tardivitate a acţiunii, se referă la inaplicabilitatea, în cauză, a art. 6 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) şi e) din Legea nr. 554/2004. Instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, pe de o parte, în mod evident, în aplicarea principiului de drept tempus regit actum, O.G. nr. 121/1998 nu poate să respecte normele juridice din cuprinsul Legii nr. 554/2004, pe de altă parte, în speţa dedusă judecăţii sunt aplicabile, mutatis mutandis, concluziile obligatorii din cuprinsul pct. 34 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 34/2018. Susţinerile Curţii de Apel Constanţa nu sunt favorabile nici măcar reclamanţilor, în condiţiile în care aceştia au indicat, ca normă juridică incidentă, pentru renunţarea la calea de atac în faţa Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor, tocmai temeiul de drept (art. 6 din Legea nr. 554/2004) pe care instanţa de fond îl apreciază că nu este aplicabil în prezenta cauză. situaţia potrivit căreia art. 6 poate fi invocat şi folosit ca temei juridic numai de către una dintre părţile litigante nu poate fi avută în vedere decât cu încălcarea principiului nediscriminării.

11. Instanţa de fond a făcut o analiză superficială a dispoziţiilor legale incidente cauzei şi, implicit, o aplicare greşită a acestora. Cu privire la pretinsa nelegalitate a constituirii unei noi comisii de cercetare administrativă, la nivelul Corpului de Control al Ministrului, a arătat că temeiul juridic infralegal al efectuării unei noi cercetări administrative îl constituie art. 118 alin. (3) din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013. Conform precizărilor Corpului de Control al Ministrului, Adresa nr. x din data de 17 decembrie 2020, noua cercetare administrativă a fost efectuată fără a ţine seama de constatările comisiei anterioare, întrucât Comisia desemnată la nivelul Corpului de Control avea obligaţia, izvorâtă din dispoziţiile normative, de a analiza cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

12. Cu privire la pretinsa autoritate de lucru judecat a Hotărârii Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, a arătat că susţinerea potrivit căreia un act administrativ cu caracter jurisdicţional se bucură de autoritate de lucru judecat, eventual, după parcurgerea tuturor gradelor din interiorul jurisdicţiei administrative care a confecţionat un astfel de act, nu poate fi primită. În mod evident, o autoritate publică administrativă nu poate fi asimilată cu o instanţă judecătorească, niciun act administrativ - nici măcar unul cu caracter jurisdicţional - nu se poate bucura de autoritate de lucru judecat, atât timp cât acesta poate fi schimbat în tot sau numai în parte de către o instanţă de judecată.

13. Într-adevăr, un atare act se bucură de stabilitate, se poate accepta, în speţă, o autoritate de lucru soluţionat a hotărârii Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, dar în niciun caz nu poate fi vorba despre o autoritate de lucru judecat de care să beneficieze acest act administrativ-jurisdicţional.

14. Referitor la cele reţinute de către instanţa de fond cu privire la faptul că "Unitatea Mobilă de Jandarmi Constanţa avea serviciu contabil propriu, iar O.M.A.I. nr. 11/3045/15.05.22015 a fost corect adresat acestei unităţi", a arătat că, în cadrul activităţilor derulate, comisia de cercetare administrativă din Corpul de Control al Ministrului a constatat că, deşi prin Ordinul M.A.I. nr. S/32/21.04.2015 Gruparea de Jandarmi Mobilă a dobândit, în data de 01 mai 2015 calitatea de ordonator de credite, prin acelaşi act administrativ s-a hotărât ca, până la operaţionalizare, finanţarea să fie asigurată tot către de Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa. În baza acestei prevederi, asigurarea financiară şi materială pentru Gruparea de Jandarmi Mobilă Constanţa a fost realizată, până la data de 01.07.2015, de către Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa.

15. Deşi prin Ordinul M.A.I. nr. S/32 din 21.04.2015 Gruparea de Jandarmi Mobilă a dobândit în data de 01.05.2015 calitatea de ordonator de credite, în fapt, până la data de 01.07.2015, când s-a efectuat transferul patrimoniului, nu îndeplinea toate elementele constitutive ale persoanei juridice, întrucât nu avea patrimoniu şi buget propriu. În situaţia de faţă, conform aprecierilor Corpului de Control al Ministrului, membrii comisiei de cercetare administrativă din cadrul Corpului de Control al Ministrului au acţionat ţinând cont de mandatul atribuit, cu privire la o situaţie de fapt identificată în cadrul cercetării

16. În conformitate cu art. 59 lit. b) din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013, comisia de cercetare administrativă constituită la nivelul Corpului de Control al Ministrului avea obligaţia să stabilească cauzele şi împrejurările producerii pagubei, respectiv a neefectuării în termen a cercetării administrative, îndeplinirea condiţiilor obligatorii în vederea stabilirii răspunderii materiale sau a cauzelor care apără de răspundere materială după caz, probele pe care se fundamentează concluziile cercetării, elementele care conduc la stabilirea răspunderii în comun şi felul acesteia, nu putea să ignore prevederile art. III din Ordinul M.A.I. nr. S/32/21.04.2015, potrivit cărora, până la operaţionalizarea structurilor financiare, finanţarea grupărilor de jandarmi mobile se asigură de către inspectoratele de jandarmi judeţene, din judeţele de reşedinţă al acestora. De asemenea, pe timpul efectuării cercetării administrative, comisia din cadrul Corpului de Control al Ministrului nu putea să nu ia act de faptul că ordinul privind trecerea în rezervă a numitului E. a produs consecinţe patrimoniale la Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa, astfel:

17. Gruparea de Jandarmi Mobilă Constanţa a devenit operaţională la data de 01 iulie 2015, ulterior producerii prejudiciului, transmiterii la Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa a Ordinului V.M.S.N.M.A.I. nr. 11/3045/15.05.2015 şi efectuării cercetării administrative de către această unitate, iar comandantul acestei unităţi nu era competent să constate existenţa unui prejudiciu.

18. Totodată, deşi prin Ordinul M.A.I. nr. S/32/21.04.2015, Gruparea de Jandarmi Mobilă a dobândit calitatea de ordonator de credite, prin acelaşi act normativ s-a hotărât ca, până la operaţionalizare, finanţarea acestei structuri să fie asigurată de către Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa şi, în fapt, în perioada 01 mai 2015 - 30 iunie 2015, gruparea nu a dispus de un patrimoniu propriu şi nici de buget.

19. Practic, în condiţiile în care Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa a procedat Ia recuperarea, în fapt, de la domnul E., a prejudiciului constând în norma de hrană acordată acestuia pentru perioada 21 mai 2015 - 31 mai 2015, cât şi a contravalorii indemnizaţiei de instalare, această instituţie trebuia să recupereze şi cheltuielile de şcolarizare, prin cercetarea administrativă ce a fost de fapt dispusă de comandantul competent.

20. Referitor la termenul de finalizare a cercetării administrative, precizează faptul că, deşi desemnarea comisiei a avut loc cu întârziere, termenul de finalizare a cercetării administrative stabilit prin Ordinul de zi pe unitate nr. S/112/12.06.2015, al inspectorului şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, din data de 10 iulie 2015, este în interiorul termenului legal de 60 de zile prevăzut de O.G. nr. 121/1998, calculat de la data de 21 mai 2015, la care a fost înregistrat Ordinul V.M.S.N.M.A.I. nr. 11/3045/2015. Dacă s-ar fi respectat termenul de finalizare a cercetării administrative, cercetarea administrativă s-ar fi desfăşurat în interiorul termenului legal de 60 de zile prevăzut de O.G. nr. 121/1998, de la data de 21.05.2015, la care a fost înregistrat Ordinul V.M.S.N.M.A.I. nr. 11/3045/2015.

21. Faptul că nici membrii comisiei de cercetare administrativă de la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa şi nici inspectorul şef al unităţii nu au sesizat că acest termen a fost depăşit atrage răspunderea acestora, în conformitate cu prevederile art. 34 din O.G. nr. 121/1998 care stipulează că, după expirarea termenului legal, paguba se impută celor vinovaţi de neefectuarea cercetării administrative.

22. Precizează recurentul şi faptul că la emiterea Deciziei de imputare nr. x/13.08.2015, ce constituie titlu executoriu, semnată de către inspector şef - col. C., vizată pentru control financiar preventiv propriu de către contabil şef - mr. F. şi avizată pentru legalitate de către consilier juridic - mr. G., niciunul din semnatari nu a semnalat că ar fi vorba de o cercetare administrativă în care Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa nu ar fi avut competenţă materială. De asemenea, nici la elaborarea Hotărârii Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor nr. x din 14.10.2015, niciunul din semnatari nu a semnalat că ar fi vorba de o cercetare administrativă în care Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa nu ar fi avut competenţă materială. Cu toate acestea, după ce Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor s-a pronunţat în sensul că cercetarea administrativă efectuată la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa s-a executat cu depăşirea termenelor legale, reclamanţii susţin că nu au avut competenţa să efectueze cercetarea în cauză.

23. În concluzie, recurentul a precizat că Dispoziţia directorului Corpului de Control al Ministrului respectă în totalitate prevederile art. 22 din O.G. nr. 121/1998 şi art. 49 din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013, iar comisia desemnată a executat întocmai, conform acestei dispoziţii, cercetarea administrativă în temeiul art. 34 din O.G. nr. 121/1998, aşa cum, de altfel, se prevede şi în Hotărârea nr. 63 din 05.07.2016 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor a M.A.I. Decizia de imputare nr. 442083 din 25.11.2016 a Corpului de Control al Ministrului a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 22 din O.G. nr. 121/1998, coroborat cu prevederile art. 45 lit. a) din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013.

IV Apărările formulate de intimaţii reclamanţi

24. Intimaţii reclamanţi au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia netimbrării recursului, excepţia tardivităţii, excepţia nulităţii şi excepţia lipsei de interes. La termenul de judecată din data de 5.05.2022, intimaţii nu au mai susţinut excepţia de netimbrare.

25. Cu privire la excepţia tardivităţii, au arătat că data trimiterii hotărârii este 07.12.2020, această dată fiind aceeaşi pentru toate părţile, aşadar ultima zi în care recursul mai putea fi depus în termen este data de 24.12.2020, iar nu 28.12.2020, după cum acesta a fost depus.

26. Cu privire la excepţia lipsei de interes, având în vedere faptul că începând exact cu data trecerii în rezervă a slt. E. acesta a redevenit militar prin încadrarea lui la Serviciul de Protecţie şi Pază, apreciază că nu există pagubă şi că MAI nici nu ar fi trebuit să acţioneze pentru recuperarea cheltuielilor de şcolarizare, comisiile de cercetare neverificând vreodată situaţia fostului militar al Grupării de Jandarmi Mobilă Constanţa. Potrivit Legii nr. 191/1998, în baza căreia funcţionează SPP, acesta este organ de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, specializat în asigurarea protecţiei demnitarilor români, a demnitarilor străini pe timpul şederii lor în România, a familiilor acestora, în limitele competenţelor legale, precum şi în asigurarea pazei sediilor de lucru şi a reşedinţelor. Rezultă din coroborarea prevederilor legale că practic a fost un transfer de la o armă la alta, de la un sistem cu militari la un alt sistem cu militari sau la un sistem cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, care are, conform legii, personal militar. Astfel, nu există nicio justificare spre a fi recuperaţi banii de şcolarizare, deoarece nu se poate aprecia că există vreun prejudiciu. Faţă de aspectul că, în aceeaşi zi în care s-a dispus trecerea în rezervă pentru E., acesta a fost reîncadrat ca militar în SPP, că a terminat studiile militare în anul 2014 şi acum este în interiorul celor 10 ani pentru care s-a angajat că va rămâne în sistemul militar, interesul MAI nu este nici născut şi nici actual (confirmă şi legiuitorul, care a modificat art. 110 alin. (2) din Legea 80/1995, prin Legea nr. 259/2019, pct. 30, la alin. (2) fiind prevăzut acum că "în situaţia transferului prevăzut la alin. (1), precum şi în cazul rechemării în activitate în termen de 60 de zile de la data trecerii în rezervă, instituţia la care se transferă/încadrează preia toate drepturile şi obligaţiile care decurg din contractele şi angajamentele încheiate potrivit art. 41^1, 41^2, 91 şi 911şi aflate în derulare la data transferului/încadrării".

27. Intimaţii au apreciat că pe fondul cauzei MAI nu a arătat niciun text de lege care ar fi fost încălcat sau aplicat greşit de instanţă, nu este indicat niciun articol sau vreo prevedere legală anume care să fi fost încălcate. Recurentul nu aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate, fiind doar nemulţumit de soluţia pronunţată.

28. Cu privire la respingerea excepţiei tardivităţii acţiunilor reclamanţilor C. şi D., au arătat că numai actele emise de comisia de jurisdicţie a imputaţiilor sunt acte administrativ-jurisdicţionale, decizia de imputare este act administrativ, iar în situaţia celor doi militari, C. şi D., M.A.I. a calculat termenul de la primirea hotărârilor de la comisiile de soluţionare a contestaţiilor, iar nu de la comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, ceea ce înseamnă că altul este termenul de promovare a acţiunii în faţa instanţei, iar nu cel de 15 zile. Consideră că în baza principiului stabilit prin Legea nr. 554/2004, prevăzut la art. 23, efectele hotărârii se răsfrâng asupra tuturor celor implicaţi, ca urmare a anulării actului de impunere, deoarece nu există nicio raţiune pentru care să se aplice un tratament diferenţiat celorlalte persoane implicate în decizia de impunere, din punctul de vedere al efectelor pe care le produce actul anulat (principiul existând şi în O.G. nr. 121/1998).

29. În continuare, intimaţii au arătat că sunt nefondate susţinerile privind nelegala constituire a unei comisii de cercetare administrativă la nivelul Corpului de Control al Ministrului, cu privire la pretinsa autoritate de lucru judecat a Hotărârii Comisiei de Jurisdicţie a imputaţiilor, privind faptul că unitatea mobilă de jandarmi avea serviciu contabil propriu, iar Ordinul MAI nr. II/3045/15.05.2015 a fost adresat corect acestei unităţi. Se arată ce a efectuat comisia de cercetare administrativă de la nivelul Corpului de Control, fără a se critica anume vreo prevedere legală, iar cu privire la termenul de finalizare a cercetării, prin Hotărârea nr. 63/2016 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor s-a stabilit cu titlu definitiv că această cercetare, efectuată de comisia constituită la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, este lovită de nulitate.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiilor invocate în recurs şi asupra recursului

30. În conformitate cu dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, excepţiei nulităţii şi excepţiei lipsei de interes în formularea recursului, invocate de intimaţii reclamanţi.

31. Excepţia tardivităţii recursului este neîntemeiată şi va fi respinsă. Sentinţa recurată a fost comunicată pârâtului la data de 9.12.2020 (conform dovezii aflate la dosarul de fond), iar cererea de recurs a fost comunicată prin fax la data de 23.12.2020, în termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentinţei, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

32. Asupra excepţiei nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 489 din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", se reţine că prin cererea de recurs este invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., fiind invocate critici care se circumscriu în concret, potrivit conţinutului acestora, acestui motiv de casare, a căror temeinicie va fi examinată pe fondul recursului, considerente pentru care va fi respinsă excepţia nulităţii recursului.

33. Excepţia lipsei de interes este neîntemeiată, de asemenea, şi va fi respinsă. Susţinerile invocate de recurenţi, care apreciază că nu există pagubă, întrucât cheltuielile cu şcolarizarea ar fi fost de recuperat dacă cel în cauză nu mai era în structurile militare, însă, începând exact cu data trecerii în rezervă a slt. E., acesta a redevenit militar prin încadrarea lui la Serviciul de Protecţie şi Pază, nu sunt de natură să conducă la lipsa de interes în formularea recursului.

34. Interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune ce trebuie îndeplinită inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

35. Recursul prezent are ca obiect sentinţa prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţi, prin care au fost anulate pentru motive de nelegalitate actele administrative emise de către pârât, acesta justificând interes în formularea recursului prin care solicită casarea sentinţei şi respingerea acţiunii, având, astfel, ca finalitate, menţinerea actelor administrative emise. Lipsa pagubei pentru a cărei recuperare a fost emisă decizia de imputare ar fi constituit, eventual, motiv de nelegalitate a acesteia, şi nu conduce la lipsa interesului în formularea recursului, faţă de împrejurările menţionate.

36. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

37. Prin cererile de chemare în judecată conexate, soluţionate prin sentinţa recurată, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriul cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, au solicitat anularea Deciziei de imputare nr. 442083 din 25.11.2016 emisă de Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne şi a Hotărârilor nr. 472529/30.01.2017, nr. 472626/01.02.2017, nr. 472627/01.02.2017, nr. 472628/30.01.2017 emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Corpului de Control al Ministrului Afacerilor Interne.

38. Prin Decizia de imputare nr. x/13.08.2015 emisă de Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Constanţa, a fost imputată slt.(r) E., care a activat în cadrul Grupării de Jandarmi Mobila Constanţa, trecut în rezervă începând cu data de 20.05.2015, prin demisie, cu obligativitatea restituirii cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, suma de 23.154,17 RON, reprezentând cota parte din cheltuielile de întreţinere efectuate pe timpul şcolarizării. Prin Hotărârea nr. x/14.10.2015, Comisia de soluţionare a contestaţiei constituită la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa a respins contestaţia formulată de slt.(r) E. ca neîntemeiată.

39. Prin Hotărârea nr. 200/18.12.2015, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a admis plângerea slt.(r) E., a desfiinţat Hotărârea nr. x/14.10.2015 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, a anulat Decizia de imputare nr. x/13.08.2015 emisă de Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa şi a dispus efectuarea în cauză a unei cercetări administrative de către o comisie constituită la nivelul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, în ceea ce priveşte aspectele sesizate în conţinutul hotărârii şi implicit a reparării pagubei. În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut tardivitatea efectuării cercetării administrative de către Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi art. 34 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

40. Prin Hotărârea nr. 4 din 25.02.2016, Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor a respins cererea de revizuire a Hotărârii nr. 200/18.12.2015 formulată de Inspectorul şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, prin care s-a invocat faptul că Gruparea de Jandarmi Mobilă Constanţa nu se afla în subordinea Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 550/2004, s-a reţinut faptul că aspectele invocate de revizuent în conţinutul cererii de revizuire urmează a fi avute în vedere de comisia de cercetare administrativă ca urmare a punerii în aplicare a pct. 4 din Hotărârea nr. 200/18.12.2015

41. Prin Deciziile de imputare nr. 361660/04.03.2016, nr. 36159/04.03.2016, nr. 36158/04.03.2016, ca urmare a Procesului Verbal de cercetare administrativă nr. 35668/10.02.2016 întocmit de comisia numită prin O.Z.U. nr. S/253 din 31.12.2015 de către conducerea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, paguba de 23.154,17 RON a fost imputată comisiei de cercetare administrativă din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, alcătuită din col. A., mr. D. şi plt. adj. şef B., în conformitate cu prevederile art. 34 din O.G. nr. 121/1998 şi art. 110 din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013, motivat de faptul că aceştia sunt vinovaţi de producerea pagubei ca urmare a nerespectării termenului de efectuare a cercetării administrative.

42. Contestaţiile depuse de către col. A., mr. D. şi plt. adj. şef B. împotriva acestor decizii de imputare au fost respinse prin Hotărârile nr. 37943/27.04.2016, nr. 37944/27.04.2016 şi nr. 37945/27.04.2016 ale Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

43. Prin Hotărârea nr. 63/05.07.2016, Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor a admis plângerile formulate de col. A., mr. D. şi plt adj şef B., a desfiinţat hotărârile de soluţionare a contestaţiilor, a anulat şi deciziile de imputare şi a dispus efectuarea unei noi cercetări administrative de către Corpul de Control al Ministrului, cu motivarea că cercetarea administrativă declanşată la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa este lovită de nulitate, având în vedere calitatea juridică dobândită de Gruparea de Jandarmi Mobilă Constanţa începând cu 01.05.2015, respectiv că cercetarea administrativă în cauză trebuia efectuată la nivelul Grupării de Jandarmi Mobile Constanţa, iar nu la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, devenind astfel aplicabile dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 121/1998.

44. Prin Decizia de imputare nr. 442083 din 25.11.2016 a Corpului de Control al Ministrului Afacerilor Interne, a fost imputată reclamanţilor col. A., mr. D. şi plt adj şef B. şi C. suma de 23.152,85 RON, reprezentând prejudiciul creat prin finalizarea activităţii de cercetare administrativă şi înregistrarea actului de cercetare cu depăşirea termenului stabilit de O.G. nr. 121/1998, răspunderea materială fiind stabilită conform art. 2 din O.G. nr. 121/1998 şi art. 7 din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013, art. 34 din O.G. nr. 121/1998, respectiv art. 110 alin. (2), (3) şi (4) din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013, fiind avută în vedere imputarea pagubei celor vinovaţi de neefectuarea în termen a cercetării administrative.

45. Împotriva acestei decizii, reclamanţii au formulat contestaţii la Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Corpului de Control al Ministrului, respinse prin Deciziile nr. 472529/30.01.2017, nr. 472626/01.02.2017, nr. 472627/01.02.2017, nr. 472628/30.01.2017 emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Corpului de Control al Ministrului.

46. Ulterior, reclamanţii s-au adresat instanţei şi au solicitat anularea Deciziei de imputare nr. 442083 din 25.11.2016 a Corpului de Control al Ministrului Afacerilor Interne şi a Deciziilor nr. 472529/30.01.2017, nr. 472626/01.02.2017, nr. 472627/01.02.2017, nr. 472628/30.01.2017 ale Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Corpului de Control al Ministrului, cererile conexate fiind soluţionate, după casarea cu trimitere spre rejudecare, prin sentinţa recurată.

47. Motivul de recurs care vizează respingerea greşită a excepţiei tardivităţii, invocată de pârât cu privire la cererile de chemare în judecată formulate de reclamanţii C. şi D., întrucât sesizarea Curţii de Apel Constanţa a fost făcută, de către aceşti reclamanţi, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, direct aplicabil în prezenta cauză, este nefondat.

48. Reclamanţii au formulat contestaţii împotriva Deciziei de imputare nr. 442083 din 25.11.2016 emisă de Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne, în temeiul dispoziţiilor art. 30 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, potrivit cărora "(1) Persoana care consideră că imputarea sau reţinerea a fost făcută fără temei sau cu încălcarea legii, precum şi cea care, după ce a semnat un angajament de plată, constată că în realitate nu datorează, parţial sau total, suma pretinsă de unitate poate face contestaţie, în cel mult 30 de zile de la data comunicării sub semnătură a deciziei de imputare sau de la data semnării angajamentului de plată. (2) Contestaţiile se depun la unitatea care are în evidenţă debitul şi se soluţionează de comandantul sau şeful care a emis decizia de imputare sau a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă privind paguba pentru care s-a semnat angajamentul de plată. (3) Verificarea temeiniciei contestaţiei poate fi făcută de persoana prevăzută la alin. (2) sau de o comisie de soluţionare a contestaţiei, numită de aceasta, nefiind obligatoriu ca membrii comisiei să fi participat la efectuarea cercetării administrative. (4) Hotărârea asupra contestaţiei se pronunţă în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia şi se comunică în scris, în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare, unităţii care are în evidenţă debitul, precum şi celui în cauză".

49. Acţiunea în instanţă a fost formulată, ulterior soluţionării contestaţiilor, împotriva deciziei de imputare şi a deciziilor emise în soluţionarea contestaţiilor, fără ca reclamanţii să mai formuleze, conform art. 31 din O.G. nr. 121/1998, care prevede că "(1) Împotriva hotărârii pronunţate asupra contestaţiei cel nemulţumit poate face plângere în cel mult 15 zile de la data comunicării hotărârii", plângere împotriva hotărârii pronunţate asupra contestaţiei, care ar fi fost soluţionată de Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, situaţie în care hotărârea acestei Comisii de jurisdicţie ar fi format obiectul acţiunii adresate instanţei, potrivit art. 43 din O.G. nr. 121/1998.

50. Dispoziţiile art. 43 prevăd că "În situaţia în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii", sintagma "după epuizarea acestor căi de atac" fiind declarată neconstituţională prin Decizia nr. 34 din 9 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 15 aprilie 2016, motivat de faptul că neconstituţionalitatea "priveşte procedura administrativ-jurisdicţională care se desfăşoară în faţa comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, procedură prevăzută de art. 31-39 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998. Ca atare, asigurarea dreptului justiţiabilului de a se adresa instanţei judecătoreşti numai după exercitarea căii de atac ce trebuie soluţionată de această jurisdicţie administrativă specială încălcă prevederile Constituţiei".

51. Contrar susţinerilor recurentului, prin întâmpinarea formulată cu privire la acţiunea reclamantului C. şi prin întâmpinarea formulată cu privire la acţiunea reclamantului D. a fost invocată excepţia tardivităţii întemeiată pe dispoziţiile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

52. Potrivit acestor dispoziţii, "3) Actul administrativ-jurisdicţional pentru care, prin lege organică specială, se prevede o cale de atac în faţa unei alte jurisdicţii administrative speciale poate fi atacat direct la instanţa de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea înţelege să renunţe la calea administrativ-jurisdicţională de atac".

53. Aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acţiunile au fost îndreptate împotriva unui act administrativ tipic, decizia de imputare, şi a hotărârilor emise în procedura administrativă prealabilă, emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, şi nu împotriva unui act administrativ jurisdicţional, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. d) şi e) din Legea nr. 554/2004, care definesc actul administrativ-jurisdicţional ca fiind "actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială" şi "jurisdicţia administrativă specială" ca fiind "activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale".

54. Decizia de imputare este act administrativ tipic, iar procedura care se desfăşoară în faţa Comisiilor de soluţionare a contestaţiilor, care nu presupune contradictorialitate, soluţionându-se pe baza regulilor procedurii administrative necontencioase, este, în fapt, un recurs graţios, şi nu o jurisdicţie administrativă specială, astfel că hotărârea emisă nu este un act administrativ-jurisdicţional, nefiind emisă de o autoritate administrativă învestită cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială.

55. Unica procedură administrativ jurisdicţională reglementată de O.G. nr. 121/1998 este cea care se desfăşoară în faţa comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, reglementată de art. 31 din O.G. nr. 121/1998, nefiind incidente, pentru aceste motive, dispoziţiile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd termenul de 15 zile pentru atacarea directă la instanţa de contencios administrativ a actului administrativ-jurisdicţional pentru care, prin lege organică specială, se prevede o cale de atac în faţa unei alte jurisdicţii administrative speciale, dacă partea înţelege să renunţe la calea administrativ-jurisdicţională de atac.

56. Dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicţii speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înţelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicţională", care reglementează, aşadar, posibilitatea atacării la instanţa de contencios administrativ a actelor administrative susceptibile să facă obiectul unei jurisdicţii speciale administrative, nu prevăd un termen special pentru formularea acţiunii la instanţă, devenind, astfel, incidente, dispoziţiile art. 11 din Legea 554/2004, care prevăd termenul de introducere a acţiunii în contencios administrativ.

57. Referitor la motivul de recurs privind "pretinsa nelegalitate a constituirii unei noi comisii de cercetare administrativă, la nivelul Corpului de Control al Ministrului", prin sentinţa recurată nu s-a reţinut un asemenea aspect.

58. Prin chiar Hotărârea nr. 63/05.07.2016, astfel cum s-a reţinut anterior, Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, anulând deciziile de imputare emise de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, cu motivarea că cercetarea administrativă trebuia efectuată la nivelul Grupării de Jandarmi Mobile Constanţa, având în vedere calitatea juridică dobândită de Gruparea de Jandarmi Mobilă Constanţa începând cu 01.05.2015, iar nu la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, a dispus efectuarea unei noi cercetări administrative chiar de către Corpul de Control al Ministrului, apreciind că devin aplicabile dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 121/1998.

59. Tocmai această împrejurare a fost reţinută de instanţa de fond, faptul că în primul ciclu al jurisdicţiei speciale s-a stabilit nelegalitatea constituirii comisiei de cercetare administrativă la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, şi nu nelegalitatea constituirii unei noi comisii de cercetare administrativă, la nivelul Corpului de Control al Ministrului. A constatat instanţa de fond faptul că, în contra dispozitiilor legale, Corpul de Control al Ministrului, care a efectuat a doua cercetare administrativă, a stabilit că Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa era unitatea care trebuia să efectueze cercetarea administrativă, deşi în primul ciclu al jurisdicţiei speciale s-a stabilit nelegalitatea constituirii comisiei de cercetare administrativă la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, astfel că nu se poate reţine săvarşirea unei fapte delictuale în sarcina reclamanţilor, de natură a atrage răspunderea lor materială.

60. În ceea ce priveşte motivele de recurs privind autoritatea de lucru judecat a Hotărârii Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, deşi sunt corecte susţinerile privind faptul că actul administrativ jurisdicţional, Hotărârea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor nr. 63/05.07.2016, nu beneficiază de autoritate de lucru judecat, această împrejurare nu conduce la incidenţa motivului de casare invocat, admiterea recursului şi respingerea acţiunii, în condiţiile în care instanţa de fond a reţinut în mod corect caracterul definitiv al hotărârii Comisiei de jurisdicţie prin care s-a finalizat jurisdicţia administrativă specială.

61. Hotărârea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, emisă în cadrul procedurii administrativ-jurisdicţionale desfăşurate de această comisie, jurisdicţie specială administrativă, nu beneficiază de autoritate de lucru judecat.

62. Autoritatea de lucru judecat este reglementată, ca efect al hotărârii judecătoreşti, de dispoziţiile art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească care soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Potrivit dispoziţiilor art. 431 din C. proc. civ., privind efectele lucrului judecat, "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

63. Hotărârea comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor finalizează jurisdicţia administrativă specială, definită la art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004 ca reprezentând "activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale", iar actul administrativ-jurisdicţional, astfel cum s-a reţinut anterior, este actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială.

64. Actul administrativ-jurisdicţional este emis, aşadar, în baza unei proceduri speciale, organizată pe principiile independenţei şi contradictorialităţii, cu citarea părţilor, şi este exceptat de la principiul revocabilităţii actelor administrative, putând fi anulat doar printr-o altă cale administrativ-jurisdicţională de atac, prevăzută de lege, sau prin acţiunea în anulare adresată instanţei de contencios administrativ.

65. Hotărârea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor nr. 63/05.07.2016, act administrativ jurisdicţional, este definitivă, astfel cum prevede art. 31 alin. (4) din O.G. nr. 121/1998, şi anume "4) Hotărârea comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor se consideră definitivă şi se comunică unităţii care are în evidenţă debitul, precum şi celor în cauză, în cel mult 15 zile de la pronunţare".

66. Împotriva Hotărârii Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor nr. 63/05.07.2016 nu a fost formulată revizuire, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (a) din O.G. nr. 121/1998, care prevăd că "(1) Hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunţat, la cererea militarilor interesaţi, a comandanţilor sau şefilor unităţilor ori a şefilor organelor de control financiar de gestiune, când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluţionării cauzei, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege", şi nici nu a fost formulată acţiune în anulare în instanţă.

67. Raportat la cele reţinute, este definitivă, conform art. 31 alin. (4) din O.G. nr. 121/1998, Hotărârea nr. 63/05.07.2016 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, prin care au fost admise plângerile formulate de reclamanţii A., D. şi B., au fost desfiinţate Hotărârile nr. 37943/27.04.2016, nr. 37944/27.04.2016 şi nr. 37945/27.04.2016 ale Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, au fost anulate Deciziile de imputare nr. 361660/04.03.2016, nr. 36159/04.03.2016, nr. 36158/04.03.2016 emise de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi s-a dispus efectuarea unei noi cercetări administrative, de către Corpul de Control al Ministrului.

68. Hotărârea nr. 63/05.07.2016 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor a fost emisă în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, "Comandanţii sau şefii unităţilor, comisiile de soluţionare a contestaţiilor, comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, pronunţându-se asupra cauzelor, hotărăsc admiterea parţială sau totală, respingerea contestaţiei, a plângerii sau a cererii de revizuire, după caz", coroborate cu cele ale art. 118 alin. (3) din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013, "Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor poate dispune, pentru motive întemeiate, efectuarea unei noi cercetări administrative de către eşalonul superior celui care a efectuat cercetarea administrativă iniţială". S-au reţinut următoarele:

- termenul pentru efectuarea cercetării administrative începe să curgă de la data de 21.05.2015, dată la care a fost înregistrat, la secretariatul Grupării de Jandarmi Mobilă Constanţa, Ordinul M.A.I. nr. H/3045 din 15.05.2015, astfel că, raportat la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă (10.08.2015) şi la dispoziţiile art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, termenul de efectuare al cercetării administrative nu a fost respectat, devenind astfel aplicabile prevederile art. 34 din O.G. nr. 121/1998;

- potrivit dispoziţiilor art. I pct. 4, nr. crt. 58, coroborat cu art. IV alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. S/32 din 21.04.2015, comandantul Grupärii de Jandarmi Mobile Constanţa a dobândit calitatea de ordonator terţiar de credite începând cu data de 01.05.2015, iar conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, Gruparea de Jandarmi Mobilă Constanţa nu se aflä în subordinea Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, comandantul acesteia având calitatea de ordonator terţiar de credite, devenind astfel aplicabile dispoziţiile art. 22 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, care prevăd că "(1) Comandantul sau şeful unităţii care a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative";

- cercetarea administrativă declanşată la nivelul 1. J.J. Constanţa este lovită de nulitate, cercetarea administrativă în cauză se impunea a fi declanşată la nivelul Grupării de Jandarmi Mobilă Constanţa, demers care nu a fost întreprins la nivelul acestei unităţi, devenind astfel aplicabile dispoziţille art. 34 din O.G. nr. 121/1998 (" După expirarea termenelor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) şi la art. 25 alin. (4), paguba se impută celor vinovaţi de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de imputare, cu excepţia situaţiilor în care s-a dispus repunerea în termen");

- comisia de cercetare administrativă, constituită în baza pct. 4 din dispozitivul Hotărârii Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor nr. 200 din 18.12.2015, în mod eronat a stabliit angajarea răspunderii materiale în sarcina petentilor, în calitatea lor de membri ai comisiei de cercetare administrativă constituite la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, comisie care nu era competentă să efectueze cercetarea administrativă.

69. Este corect faptul invocat de către recurentă, privind atribuţiile care revin comisiei de cercetare administrativă, potrivit art. 59 din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013, însă în mod greşit Corpul de Control al Ministrului nu a ţinut seama de dispoziţiile Hotărârii Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor nr. 63/05.07.2016, care a dispus efectuarea cercetării administrative în sarcina sa şi a avut în vedere motivele anterior expuse.

70. În condiţiile in care prin Hotărârea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor s-a stabilit cu caracter definitiv, în esenţă, faptul că în mod eronat comisia de cercetare administrativă constituită în baza pct. 4 din Hotărârea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor nr. 200 din 18.12.2015 a stabilit angajarea răspunderii materiale în sarcina petenţilor, în calitatea lor de membri ai comisiei de cercetare administrativă constituite la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, comisie care nu era competentă să efectueze cercetarea administrativă, iar cercetarea administrativă în cauză se impunea a fi declanşată la nivelul Grupării de Jandarmi Mobile Constanţa, în mod corect a reţinut instanţa de fond că nu se putea stabili de către Corpul de Control al Ministrului o situaţie juridică contrară acestei hotărâri.

71. În raport de cele reţinute anterior, privind Hotărârea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor nr. 63/05.07.2016, nu se mai impunea analiza de către instanţa de fond a aspectelor privind competenţa Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa de efectuare a cercetării administrative, aceste aspecte fiind definitiv stabilite prin Hotărârea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor nr. 63/05.07.2016.

72. În condiţiile în care decizia de imputare anulată a fost întemeiată pe reţinerea, de către comisia de cercetare administrativă, cu încălcarea dispoziţiilor art. 31 din O.G. nr. 121/1998, a unei situaţii juridice contrare celor stabilite definitiv prin Hotărârea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor nr. 63/05.07.2016, necontestată prin calea de atac a revizuirii la Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor sau prin acţiune în anulare la instanţa de contencios administrativ, nu mai era necesară analiza de către instanţa de fond a aspectelor privind unitatea căreia îi revenea competenţa efectuării cercetării administrative, neputând fi analizate de către instanţa de fond aspectele de fapt şi de drept stabilite prin Hotărârea Comisiei de Jurisdicţie nr. 63/05.07.2016, necontestată

73. Pe cale de consecinţă, nu vor fi analizate motivele de recurs referitoare la faptul că Gruparea de Jandarmi Mobilă Constanţa nu putea efectua cercetarea administrativă, faptul că revenea Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa efectuarea cercetării administrative şi nu a fost respectat termenul de finalizare a cercetării administrative.

74. Pentru aceste motive, sentinţa recurată este legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor O.G. nr. 121/1998 şi Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ.

VI Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

75. Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurentul pârât, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului, excepţia nulităţii şi excepţia lipsei de interes a recursului, invocate de intimaţii-reclamanţi.

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 139 din 19 octombrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.