Territorial jurisdiction for public authority challenging EU fund sanction: exclusive competence of defendant's seat under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.10.2021, sub numărul x/2021, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgu Jiu, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Autoritatea de Management POR, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 215/15.09.2021, emisă de Compartimentul Soluţionare Contestaţii din cadrul Direcţiei Generale Programul Operaţional Regional, din cadrul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, împotriva comunicării întocmite de Direcţia Generală Programul Operaţional Regional din cadrul MDLPA, înregistrată la Primăria Municipiului Târgu Jiu sub nr. x/10.08.2021, referitoare la Contractul de finanţare cod SMIS 123962, încheiat în cadrul Programului Operaţional Regional 2014-2020 pentru proiectul "Reabilitare Şcoala Gimnazială Constantin Săvoiu, corpuri C1, C8, C9, construire sală sport şi amfiteatru", în ceea ce priveşte reducerea procentuală 100% conform Notei de neconformitate AM POR nr. 65645.4/28.07.2021, ataşată, precum şi împotriva Notei de neconformitate nr. SVAP 65645.4/28.07.2021, ataşată la comunicarea de mai sus, solicitând anularea acestora.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 964 din 23 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Târgu Jiu, pârâţii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Autoritatea De Management POR - Compartimentul Soluţionare Contestaţii şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a pronunţa această soluţie, a apreciat că identificarea instanţei competente din punct de vedere teritorial se realizează, prin aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În esenţă, instanţa a reţinut faptul că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în calitate de normă generală, nu este suficient de clară şi nu acoperă toate ipotezele faptice care pot apărea prin trimiterile pe care legile speciale le fac la norma generală, ceea ce nu exonerează judecătorul cauzei de obligaţia de identificare a normei aplicabile circumstanţelor cauzei.

Această determinare a legii aplicabile se face prin aplicarea art. 5 alin. (3) C. proc. civ.

Cum legea nu reglementează în mod clar şi expres competenţa teritorială pentru circumstanţa raportului de contencios administrativ special, reglementat prin O.U.G. nr. 66/2011, cum această competenţă nu poate fi identificată nici în baza uzanţelor, atunci competenţa teritorială a instanţei sesizate de beneficiarul (persoană juridică de drept public) nemulţumit de actul emis de autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene se va determina în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar acestea sunt cele cuprinse în teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece, astfel cum rezultă şi din cele prezentate mai sus, ipoteza raportului juridic litigios întemeiat pe prevederile O.U.G. nr. 66/2011, cea în care instanţa de contencios administrativ este sesizată de subiectul de drept al raportului juridic de drept administrativ, nemulţumit de actul autorităţii publice pârâte, este asemănătoare ipotezei reglementate prin teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, referitoare, de asemenea, la situaţia în care instanţa de contencios administrativ este sesizată de persoana care se consideră vătămată prin actul autorităţii pârâte.

Sesizarea instanţei de contencios administrativ în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 nu este asemănătoare celei reglementate de teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece în acest din urmă caz instanţa este sesizată de autoritatea publică, astfel cum este ea definită prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 (organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public), în vreme ce în ipoteza în care instanţa de contencios administrativ este sesizată în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 de o persoană juridică de drept public, aceasta nu acţionează (în cadrul raportului juridic concret dedus judecăţii) în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Prin sentinţa civilă nr. 359 din 29 aprilie 2022, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Târgu Jiu, pârâţii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Autoritatea De Management POR - Compartimentul Soluţionare Contestaţii şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal .

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzelor în materia contenciosului administrativ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabileşte două cazuri de competenţă teritorială exclusivă. Teza a II-a a aceluiaşi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, atribuie competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului în ipotezele în care reclamantul este autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora.

Aşadar, în cauză, reclamanta este UAT Municipiul Tg-Jiu, prin Primar, autoritate publică care a chemat în judecată o altă autoritate publică, contestând actele administrative emise de pârâtă, acte care au fost emise tot în considerarea calităţii reclamantei de autoritate publică. Astfel, la momentul promovării acţiunii în contencios administrativ, reclamanta şi-a păstrat această calitate de autoritate publică, caz în care competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în raport de normele de procedură instituite prin teza a II-a a aceluiaşi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgu Jiu, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei-Autoritatea de Management POR, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional a solicitat anularea deciziei nr. 215/15.09.2021, în ceea ce priveşte reducerea procentuală 100 % conform Notei de neconformitate AM POR nr. 65645.4/28.07.2021, precum şi a Notei înseşi.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului autoritate publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente teritorial să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgu Jiu are calitatea de autoritate publică, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de autoritate publică.

Deşi, în prezenta cauză, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgu Jiu acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o autoritate publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face distincţie între situaţiile în care se acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care se acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică a reclamantei Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgu Jiu şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu Jiu în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Autoritatea de Management POR, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.