Bucharest Tribunal prevails in jurisdictional conflict; exclusive venue at defendant's seat for administrative suit by public authority

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 18.01.2022 sub nr. x/2022, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Horezu Judeţul Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, anularea deciziei nr. 29/29.12.2021 emisă în temeiul O.U.G. nr. 66/2001 şi, în subsidiar, anularea Notei de neconformitate nr. x/25.10.2021 emisă de acceaşi entitate publică, prin care s-a aplicat măsura unor corecţii financiare în procent de 25% (respectiv suma de 61.791,90 RON) din valoarea contractului de lucrări (294.129,44 RON TVA inclus) cu nr. x/02.06.2021.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 925 din 22 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Horezu Judeţul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a pronunţa această soluţie, a apreciat că identificarea instanţei competente din punct de vedere teritorial se realizează, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, prin aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În esenţă, instanţa a reţinut faptul că Legea nr. 554/2004 nu reglementează în mod clar şi expres competenţa teritorială pentru circumstanţa raportului de contencios administrativ special, reglementat prin O.U.G. nr. 66/2011, cum această competenţă nu poate fi identificată nici în baza uzanţelor, atunci competenţa teritorială a instanţei sesizate de beneficiarul (persoană juridică de drept public) nemulţumit de actul emis de autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene se va determina în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar acestea sunt cele cuprinse în teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece, ipoteza art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cea în care instanţa de contencios administrativ este sesizată de subiectul de drept al raportului juridic de drept administrativ, nemulţumit de actul autorităţii publice pârâte, este asemănătoare ipotezei reglementate prin teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, referitoare, de asemenea, la situaţia în care instanţa de contencios administrativ este sesizată de persoana care se consideră vătămată prin actul autorităţii pârâte.

A mai reţinut că sesizarea instanţei de contencios administrativ în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 nu este asemănătoare celei reglementate de teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece, în acest din urmă caz, instanţa este sesizată de autoritatea publică, astfel cum este ea definită prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 (organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public), în vreme ce în ipoteza în care instanţa de contencios administrativ este sesizată în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 de o persoană juridică de drept public, aceasta nu acţionează (în cadrul raportului juridic concret dedus judecăţii) în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Prin sentinţa civilă nr. 465 din 3 mai 2022, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Horezu Judeţul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1), alin. (1)1 şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a reţinut că se instituie o competenţă teritorială exclusivă, la domiciliul sau sediul pârâtului, atunci când reclamantul nu este persoană fizică sau juridică de drept privat, or numai acestea din urmă se vor adresa instanţei de la domiciliul sau sediul lor.

Persoana juridică de drept privat este definită de art. 190 C. civ., iar persoana juridică de drept public este definită de art. 191 C. civ.

În cazul de faţă, prezenta acţiune a fost introdusă de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Horezu Judeţul Vâlcea, ce în mod evident nu este o persoană juridică de drept privat, ci una de drept public, în raport de definiţiile legale ale acestor noţiuni prevăzute de textele legale amintite mai sus, dar şi de dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, potrivit cărora "Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public,(...)".

Ca atare, în raport şi de obiectul cauzei, a constatat că instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă, este cea de la sediul pârâtului (din mun. Bucureşti), respectiv Tribunalul Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Horezu Judeţul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării şi Administraţiei, a solicitat anularea deciziei nr. 29/29.12.2021 emisă în temeiul O.U.G. nr. 66/2001 şi, în subsidiar, anularea Notei de neconformitate nr. x/25.10.2021 emisă de acceaşi entitate publică, prin care s-a aplicat măsura unor corecţii financiare în procent de 25% (respectiv suma de 61.791,90 RON) din valoarea contractului de lucrări (294.129,44 RON TVA inclus) cu nr. x/02.06.2021.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului autoritate publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente teritorial să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Horezu Judeţul Vâlcea are calitatea de autoritate publică, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de autoritate publică.

Deşi, în prezenta cauză, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Horezu Judeţul Vâlcea acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o autoritate publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face distincţie între situaţiile în care se acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care se acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică a reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Horezu Judeţul Vâlcea şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Horezu Judeţul Vâlcea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.