Competence assigned to labor tribunal for challenge to cessation of former parliamentarian’s age-limit indemnity

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 11.06.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor solicitând instanţei să dispună anularea Ordinului nr. 445/05.03.2021 prin care s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 5848 din 7 septembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că pretenţiile deduse judecăţii nu se circumscriu jurisdicţiei asigurărilor sociale, astfel cum tinde să acrediteze reclamantul, neputând atrage competenţa instanţei de judecată învestite în cauză, din perspectiva dispoziţiilor art. 152-154 ale Legii 263/2010.

Astfel, potrivit art. 153 din Legea 263/2010 sunt enumerate expres şi limitativ litigiile ce fac obiectul judecăţii de primă instanţă în faţa tribunalului, contestaţia îndreptată împotriva măsurii încetării plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă acordată în baza Legii nr. 96/2006 neregăsindu-se în sfera de aplicare a acestui text de lege. Totodată, o atare contestaţie nu ar putea fi încadrată în prevederile art. 153 lit. l), întrucât acestea vizează alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul Legii nr. 263/2010. Prin urmare, textul enunţat nu se interpretează extensiv, în sensul includerii oricăror alte situaţii juridice care ar putea fi asimilate materiei asigurărilor sociale, ci limitativ, respectiv cu privire la raporturile juridice generate de Legea nr. 263/2010.

Deopotrivă, din examinarea normelor speciale care instituiau regimul juridic al indemnizaţiei pentru limită de vârstă (art. 49 din Legea 96/2006), rezultă că nu a fost prevăzută în mod expres competenţa instanţei de asigurări sociale asupra litigiilor având ca obiect aceste indemnizaţii, astfel cum a procedat legiuitorul în ipoteza indemnizaţiilor consacrate de Legea nr. 341/2004, în legătură cu care a statuat că sunt supuse legislaţiei pensiilor.

Împrejurarea că dispoziţiile art. 49 din Legea 96/2006 condiţionează acordarea acestei indemnizaţii speciale de îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru pensia pentru limită de vârstă nu conduce la concluzia că regimul juridic aplicabil indemnizaţiei pentru limită de vârstă, sub aspect jurisdicţional, este cel consacrat de legislaţia pensiilor, neexistând niciun fundament legal pentru această interpretare.

În consecinţă, instanţa a reţinut că Ordinul contestat în cauză îmbracă natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual, în accepţiunea art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, în speţă a dispoziţiilor art. II din Legea 7/2021, astfel cum se prevede în mod expres în cuprinsul actului juridic contestat.

Prin sentinţa civilă nr. 731 din 7 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea soluţiei instanţa a constatat că, faţă de obiectul acţiunii şi temeiul de drept invocat de reclamant în susţinerea acţiunii sale, litigiul din cauza intră în categoria litigiilor în materie de asigurări sociale.

A reţinut că Legea nr. 96/2006 face trimitere la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar nu la Legea nr. 554/2004 şi că obiectul acţiunii priveşte un drept acordat foştilor parlamentari ca urmare a împlinirii limitei de vârstă de pensionare şi doar la data încetării mandatului, drept care poate fi asimilat drepturilor prevăzute de Legea nr. 263/2020 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin urmare, determinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei se impune să fie realizată prin aplicarea normelor care privesc jurisdicţia asigurărilor sociale, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar nu a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

În speţă, prima instanţă a fost investită cu cererea reclamantului A. prin care s-a solicitat anularea Ordinului nr. 445/05.03.2021 emis de Camera Deputaţilor, potrivit căruia, începând cu data de 27.02.2021, a încetat plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă este aceea dacă, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care instituie o competenţă materială în raport de criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat, sau dacă sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Or, calitatea emitentului ordinului prin care a fost revocată plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă, nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantului, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 153 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: 1) alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi" şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat, în primă instanţă, de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul Romaniei Camera Deputatilor şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.