Nullity of cassation appeal for failure to substantiate legal grounds beyond repetition of factual allegations

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ.:

"Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 16.10.2020 sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României prin Ministerul Finanţelor Publice şi pe Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi au solicitat, în baza prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi astfel cum au precizat şi prin cererea depusă la data de 28.10.2020, revendicarea valorii punctului de pensie de 1775 RON lunar, stabilită prin Legea nr. 127/2019, valoare modificată prin art. 42 din O.U.G. nr. 135/14.08.2020, la 1442 RON, precum şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 din O.U.G. nr. 135/14.08.2020.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 29/2021 din 8 februarie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea promovată în contencios administrativ de reclamanţii A. Şi B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A. şi B., invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

1.5. Procedura de soluţionare a recur]sului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 iunie 2022, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

2.1. Recurenţii au invocat excepţia inadmisibilităţii întâmpinării formulate de către Ministerul Finanţelor, motivat de faptul că întâmpinare a fost depusă cu depăşirea termenului prevăzut de lege, respectiv 25 de zile de la comunicarea cererii de recurs. În acest sens, au arătat că cererea de recurs a fost depusă la instanţă la data de 05.04.2021, iar Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare la data de 26.04.2021, adică după 50 de zile de la data comunicării cererii de recurs către instanţă.

Înalta Curte, în raport de criticile formulate, constată că este vorba despre excepţia tardivităţii întâmpinării Ministerului Finanţelor, pe care o va respinge ca neîntemeiată pentru considerentele arătate în continuare.

În primul rând, termenul prevăzut de legiuitor pentru depunerea întâmpinării la dosar, în calea de atac a recursului, este 30 de zile de data comunicării, conform art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, art. 490 alin. (2) C. proc. civ. (cu referire la depunerea întâmpinării în faza procesuală a recursului) prevede că se aplică corespunzător dispoziţiile art. 4711 (de la pregătirea judecăţii apelului) şi că termenul prevăzut la art. 4711 alin. (3) se dublează în cazul recursului.

Prin urmare, termenul legal pentru depunerea întâmpinării, în recurs, este de 30 de zile de la comunicare şi nu 25 de zile de la comunicare, cum eronat susţin recurenţi, aceştia făcând referire la termenul prevăzut de art. 201 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil procedurii contencioase în faţa primei instanţe de judecată.

În al doilea rând, este eronată interpretarea dată de recurenţi momentului de la care începe să curgă termenul pentru depunerea întâmpinării, aceştia raportându-se la data comunicării cererii de recurs către instanţă, respectiv la data depunerii/înregistrării cererii de recurs (05.04.2021).

Or, momentul de la care începe să curgă termenul pentru depunerea întâmpinării se calculează de la data comunicării cererii de recurs către intimat şi nu de la data depunerii/înregistrării cererii de recurs la instanţă.

Aplicând dispoziţiile legale anterior referite la speţa de faţă, Înalta Curte reţine că cererea de recurs a fost comunicată intimatului Ministerul Finanţelor la data de 26.04.2021, astfel cum reiese din dovada de înmânare ataşată la dosarului, iar întâmpinarea a fost depusă la data de 20.05.2021, potrivit ştampilei aplicate pe plicul de corespondenţă, aflat la dosar.

În concluzie, întâmpinarea Ministerul Finanţelor este depusă cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, calculat de la data comunicării cererii de recurs către acest intimat, potrivit dispoziţiilor art. 181 şi art. 183 C. proc. civ.

2.2. Examinând, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Guvernul României, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recursul declarat de reclamanţi a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cu referire la ultima teză a acestui articol "când hotărârea cuprinde numai motive străine de natura cauzei".

Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu sunt altceva decât o redare fidelă a cererii de chemare în judecată formulată la fond, o succesiune de fapte şi afirmaţii nestructurate din punct de vedere juridic.

Înalta Curte ar fi putut analiza suţinerile cu privire la faptul că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă recurenţii-reclamanţi nu circumstanţiază în niciun mod criticile lor, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a cererii de chemare în judecată nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., limitându-se la preluarea argumentelor prezentate la fond, la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul formulat de reclamanţii A. şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii întâmpinării Ministerului Finanţelor, invocată de recurenţii-reclamanţi.

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Guvernul României.

Constată nul recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 29/2021 din 8 februarie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.