Recourse deemed null due to failure to state legal grounds in challenge to judicial inspection case closure

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei Inspectorului - şef nr. C19-1590, prin care s-a respins plângerea acestuia împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 1032/A din data de 11.04.2019 emisă de pârâtă în dosarul nr. 19-1548.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 181 din 11 martie 2020, a respins excepţia nulităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Totodată, a admis excepţia tardivităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare, şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamant ca tardiv formulată, reţinând că reclamantul a formulat plângerea de faţă la 22 iulie 2019 (plic dosar), cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 451(1) din Legea nr. 317/2004 în raport cu data comunicării rezoluţiei Inspectorului - şef - 14 iunie 2019.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., în motivarea căruia, în esenţă, a făcut trimitere la cercetările efectuate de Poliţia Judeţului Suceava, în urma cărora s-a format Dosarul penal nr. x/2018 care a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, care a refuzat că cerceteze cauza.

Potrivit recurentului, cauza fost direcţionată către secţia de contencios administrativ şi fiscal deşi este competentă secţia penală a acestei instanţe, pentru anchetarea unui cazului de furt cu privire la 67 hectare de pădure.

Totodată, a arătat că nu este de acord cu excepţia tardivităţii acţiunii, data de 26 iulie 2019 nefiind adevărată.

În completarea motivelor de recurs, înregistrată la data de 27 aprilie 2019, face referire la adresa transmisă de autoritatea pârâtă la data de 15 aprilie 2020, prin care i se comunică că recursul de depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, şi la faptul că era competentă secţia penală a Curţii de apel pentru că este vorba de fals în acte publice şi furtul a 67 hectare de pădure, făcând trimitere la art. 488 pct. 1, 6 şi 8 din Codul de procedură.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reţinute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raţionamentul instanţei.

Recurentul-reclamant nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe ar fi nelegală din perspectiva admiterii excepţiei tardivităţii acţiunii, susţinând doar că nu este de acord cu această excepţie şi făcând trimitere la cercetările efectuate în dosarul penal şi la faptul că, în opinia sa, pricina ar fi fost de competenţa instanţei penale, această din urmă critică fiind reluată şi în cadrul cererii de completare a motivelor de recurs, în care face referire în mod formal la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 6 şi 8 din C. proc. civ., fără să dezvolte vreo critică.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, susţinerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 181 din 11 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.