Classification of EU fund applicant guides as individual administrative acts and non-justiciability of preliminary complaint responses under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, anularea Ordinului Ministrului fondurilor europene nr. 323/2019, prin care a fost modificat Ghidul solicitantului pentru managementul riscului la inundaţii şi eroziune costieră, aferent obiectivului specific 5.1. - Reducerea efectelor şi a pagubelor asupra populaţiei cauzate de fenomenele naturale asociate principalelor riscuri accentuate de schimbările climatice, în principal de inundaţii şi eroziune costieră - Programul Operaţional Infrastructură Mare 2014-2020, aprobat prin Ordinul Ministrului delegat pentru fonduri europene nr. 7332/2017, şi a Deciziei nr. 2345/02.09.2020, emisă de către pârât.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 154 din 24 mai 2021, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 2345/02.09.2020, emisă de către pârât, şi a respins cererea de anulare a Ordinului Ministrului fondurilor europene nr. 323/2019, ca neîntemeiată.

3. Recursurile exercitate

3.1. Recursul principal

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.1.1. Sentinţa recurată este nemotivată şi conţine motive contradictorii

Recurenta-reclamantă susţine că judecătorul fondului nu a înlăturat motivat argumentele sale, motivarea instanţei pe fiecare critici de nelegalitate a actului administrativ atacat reducându-se la sintagmele "reclamanta nu a dovedit" sau "cel puţin la nivel aparent, Ghidul solicitantului se preocupă în detaliu de infrastructura verde".

Astfel, prima instanţă nu a răspuns la susţinerea conform căreia Ordinul nr. 323/12.02.2019 încalcă obiectivele Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, respectiv conservare, protecţie şi îmbunătăţire a calităţii mediului şi biodiversităţii.

Judecătorul fondului nu a analizat dacă există un studiu privind eficienţa măsurilor de infrastructură verde întocmit de către specialiştii independenţi şi dacă e necesar un astfel de studiu.

Instanţa de fond nu a studiat Rezoluţia Parlamentului European din data de 17.12.2020 şi nu poate invoca necunoaşterea legislaţiei europene, de asemenea, reclamanta nu are obligaţia să depună la dosar această legislaţie.

Prima instanţă nu a analizat cum se aplică Raportul Curţii de Conturi Europene nr. 25/2018 în dreptul intern şi dacă acesta are forţă juridică obligatorie.

Judecătorul fondului nu a analizat dacă documentele de referinţă pe care sunt întemeiate argumentele sunt izvoare de drept.

Cu privire la celelalte critici, instanţa fondului s-a limitat să susţină că nu au fost dovedite.

Recurenta-reclamantă susţine că sentinţa recurată conţine motive contradictorii, deoarece se arată în considerente că argumentele sunt preponderent "tehnice", fiind necesar să fie dovedite şi ulterior se afirmă că nu s-au adus suficiente explicaţii tehnice.

Deşi instanţa de fond reţine că ordinul atacat este un act administrativ normativ şi nu individual, aplică regulile de aducere la cunoştinţa publicului specifice actelor individuale şi publicarea pe site-ul instituţiei.

3.1.2. Prin hotărârea atacată, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, s-au încălcat principiile aflării adevărului şi dreptului la un proces echitabil, motiv de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prima instanţă a nesocotit principiul aflării adevărului, deoarece o cerere nu poate fi respinsă ca nedovedită, ci doar ca nefondată/neîntemeiată, după ce a epuizat toate mijloacele probatorii.

Instanţa de fond avea obligaţia să ceară lămuriri suplimentare, conform disp. art. 22 C. proc. civ., faţă de aprecierile expuse în considerente în sensul că nu este specializată în probleme de mediu, explicaţiile sunt mult prea tehnice sau nu au fost probate.

Prima instanţă a nesocotit dreptul la un proces echitabil şi nu a cercetat fondul cauzei.

3.1.3. Sentinţa civilă atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii unionale şi a normelor interne, motiv de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă a aplicat greşit legislaţia unională care are efect direct sau indirect asupra legislaţiei naţionale, în timp ce judecătorul fondului nu a acordat nicio importanţă actelor unionale.

Recurenta-reclamantă reia argumentele expuse în faţa primei instanţe cu privire la strategia UE privind biodiversitatea, observaţiile Comisiei Europene ce vizează proiectul Colibiţa.

Recurenta-reclamantă invocă aplicarea greşită a disp. art. 3 lit. h), art. 20 din O.U.G. nr. 195/2005, coroborate cu art. 6 din Convenţia de la Aarhus şi art. 7 din Legea nr. 53/2003, reluându-se argumentele aduse în primul ciclu procesual.

3.2. Recursul incident

Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat recurs incident, odată cu întâmpinarea, pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât critică hotărârea primei instanţe din perspectiva calificării Deciziei nr. 2345/02.09.2020 ca fiind act administrativ, deşi înscrisul a fost emis în soluţionarea plângerii prealabile şi nu este apt de a produce efecte juridice în sensul Legii nr. 554/2004, respectiv de a naşte, modifice sau stinge un raport juridic.

Prin această decizie se menţine actul atacat, aceasta nefiind o situaţie juridică nouă, ci confirmarea uneia preexistente, rezultate din actul administrativ emis iniţial - Ordinul nr. 323/2019.

Se mai arată că în cuprinsul Legii nr. 554/2004 nu este reglementată posibilitatea persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ emis să solicite instanţei şi anularea răspunsului la plângerea prealabilă.

Este adevărat că în cuprinsul deciziei se face menţiunea că actul poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ, alături de ordin, însă menţiunea nu are un suport juridic care să o confirme şi nu poate justifica soluţia instanţei care a ales să îşi motiveze hotărârea nu pe temeiurile legale incidente, ci pe menţiunile lipsite de suport juridic din decizie.

Este nesusţinută justificarea instanţei conform căreia se impune analizarea deciziei pentru a nu subzista în ordinea juridică un act care ar ridica semne de întrebare cu privire la efectele sale.

O altă critică adusă sentinţei primei instanţe este cea a calificării ordinului atacat ca fiind act administrativ cu caracter normativ.

Prin Ordinul nr. 323/2019 a fost modificat Ghidul Solicitantului pentru managementul riscului la inundaţii şi eroziune costieră, aferent Obiectivului Specific 5.1. - Reducerea efectelor şi a pagubelor asupra populaţiei cauzate de fenomenele naturale asociate principalelor riscuri accentuate de schimbările climatice, în principal de inundaţii şi eroziune costieră - Programul Operaţional Infrastructură Mare 2014 - 2020 (POIM).

În combaterea considerentelor instanţei prin care a fost calificat actul administrativ atacat ca având caracter normativ, recurentul-pârât arată că acesta are un destinatar determinat, grup de destinatari nominalizaţi expres în Ghid şi nu se aplică decât acestora, pentru că doar entităţile nominalizate pot avea calitatea de solicitant şi vocaţie în a beneficia de fondurile nerambursabile.

La pct. 1.4 din Ghid denumit "Tipuri de solicitanţi" sunt nominalizaţi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în parteneriat cu structurile specializate să implementeze măsurile specifice din cadrul PMRI, de exemplu, Administraţia Naţională "Apele Române"; Ministerul Apelor şi Pădurilor în parteneriat cu ONG-urile şi alte structuri cu specializare în ecologie, care pot să asigure expertiza necesară pentru implementarea măsurilor de tip nonstructural pentru acţiuni de tip A; Administraţia Naţională de Meteorologie - pentru acţiunile de tip A specifice ANM; Administraţia Naţională "Apele Române" pentru acţiuni de tip B; alte organisme cu atribuţii în prevenirea şi managementul la nivel naţional a riscurilor identificate pe baza evaluării naţionale pentru acţiuni de tip C, de exemplu Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Astfel, nu orice persoană fizică sau juridică poate beneficia de finanţare nerambursabilă pe domeniul reglementat de Ghid, ci doar cele expres indicate la punctul 1.4., Ghidul nu are aplicabilitate generală şi impersonală, pentru a putea să fie calificat ca fiind act administrativ cu caracter normativ.

Instanţa de fond a interpretat greşit normele privind calificarea actelor administrative, în acte normative şi individuale.

Scopul Ghidului solicitantului este acela de a asigura accesul solicitanţilor la informaţiile necesare pregătirii şi transmiterii cererilor de finanţare pentru a fi conforme cu prevederile programelor operaţionale, dispoziţiile legale naţionale şi comunitare, în vederea încheierii contractelor de finanţare.

Ghidul solicitantului este emis în aplicarea unor acte cu caracter normativ, întregul pachet legislativ ce guvernează materia fondurilor europene nu are aplicabilitate generală şi nu se adresează unui număr nedeterminat de subiecţi, cum în mod greşit, susţine prima instanţă.

Ghidul solicitantului nu se publică în Monitorul Oficial, este un act administrativ individual, iar raţionamentul primei instanţe este greşit, încălcându-se principiul aflării adevărului în procesul civil, consemnat de disp. art. 22 C. proc. civ.

3.3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate reciproc la căile de atac exercitate, s-a invocat, de fiecare parte, excepţia nulităţii recursului principal şi a recursului incident şi, pe fond, s-a cerut respingerea recursului principal, respectiv respingerea recursului incident.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analiza motivelor de casare

1. Cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă A.

Primul motiv de nelegalitate, întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. are în vedere tezele nemotivării hotărârii şi existenţei unor motive contradictorii.

Recurenta-reclamantă susţine încălcarea disp. art. 425 alin. (1) litb) C. proc. civ., conform cărora considerentele trebuie să cuprindă nu numai motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Recurenta-reclamantă arată că în considerentele sentinţei de fond nu s-au înlăturat motivat argumentele sale, deoarece judecătorul s-a limitat să afirme că "reclamanta nu a dovedit" sau "cel puţin aparent, Ghidul solicitantului, se preocupă în detaliu de infrastructura verde".

În concret, recurenta-reclamantă este nemulţumită de răspunsul la anumite argumente sau de lipsa de răspuns a instanţei la alte argumente.

Înalta Curte reţine că teza invocată de recurenta-reclamantă "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază" are în vedere lipsa totală a considerentelor şi nu nemulţumirea părţii faţă de considerentele expuse au neanalizarea unor anumite argumente expuse de parte.

Recurenta-reclamantă susţine şi teza existenţei unor motive contradictorii în cuprinsul considerentelor, respectiv solicitarea ca partea să îşi probeze afirmaţiile prin mijloace specifice şi aplicarea regulilor de la publicarea actelor administrative individuale.

Solicitarea ca reclamanta să îşi probeze afirmaţiile nu se încadrează în noţiunea de "motive contradictorii", iar aplicarea greşită a unor norme juridice nu conduce la existenţa unor considerente contradictorii, prin urmare, critica întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondată.

Cu privire la încălcarea principiilor aflării adevărului şi dreptului la un proces echitabil, critica întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că cererea de anulare a Ordinului nr. 323/2019 a fost respinsă ca neîntemeiată şi nu ca nedovedită, reclamanta nu a demonstrat că principiile de protecţie a mediului stabilite la nivel european nu au fost respectate, argumentele acesteia fiind generale, prezentate ca o expunere a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1303/2013.

Instanţa de fond a analizat acţiunea reclamantei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de parte ce nu au condus la convingerea că actul atacat a fost nelegal emis şi vătămător pentru aceasta.

În speţă nu este incidentă chestiunea suplimentării probatoriului, ci doar a modului în care au fost expuse motivele de nelegalitate, instanţa de fond având obligaţia să soluţioneze cererea în limitele învestirii sale.

În consecinţă, criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt nefondate.

Referitor la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum s-a arătat şi în practicaua prezentei decizii, recurenta-reclamantă a expus punctul său de vedere, reluând susţinerile fără a se realiza şi o critică asupra modului în care prima instanţă a aplicat în mod greşit normele de drept material.

2. În ceea ce priveşte recursul incident formulat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene

Înalta Curte reţine că pârâtul a formulat recurs incident, în conformitate cu dispoziţiile art. 491 C. proc. civ. coroborat cu disp. art. 472 şi art. 461 C. proc. civ., atât în privinţa considerentelor sentinţei, care au calificat Ghidul solicitantului ca fiind un act administrativ unilateral cu caracter normativ, cât şi în privinţa soluţiei ce se regăseşte în dispozitivul aceleiaşi sentinţe prin care s-a dispus anularea Deciziei nr. 2345/02.09.2020.

Cererea de recurs va fi analizată din perspectiva criticilor întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece pct. 5 a fost invocat doar formal, nefiind dezvoltat suficient pentru a se realiza o evaluare a încălcării unor reguli de procedură a căror nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii hotărârii.

Motivele de nelegalitate invocate în privinţa soluţiei din dispozitivul sentinţei atacate, prin care instanţa de fond a dispus anularea Deciziei nr. 2345/02.09.2020, sunt fondate şi urmează să fie admise de Înalta Curte, competentă să soluţioneze calea de atac exercitată.

Se constată că reclamanta a solicitat prin acţiunea introductivă, anularea Deciziei nr. 2345/02.09.2020 prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă formulată, precum şi anularea Ordinului nr. 323/12.02.2019 pentru modificarea Ghidului solicitantului aprobat prin Ordinul nr. 7332/2017.

Recurentul-reclamant a invocat aplicarea greşită a disp. art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, cu privire la calificarea Deciziei nr. 2345/02.09.2020 ca având natura juridică a unui act administrativ ce poate fi anulat de către instanţa de contencios administrativ.

Normele incidente sunt norme de drept material, deoarece presupun calificarea actelor administrative şi nu norme de drept procesual, cum susţine recurenta-reclamantă.

Potrivit normelor sus-menţionate, obiectul acţiunii judiciare este reprezentat de posibilitatea părţii de a solicita anularea actului administrativ, astfel cum este acesta calificat de disp. art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, dacă aceasta este nemulţumită de răspunsul la plângerea prealabilă, cum este situaţia în cazul de faţă.

Aşadar, în instanţa de contencios administrativ reclamanta putea să solicite numai anularea Ordinului nr. 323/2019 şi nu răspunsul la plângerea prealabilă, deoarece aceasta din urmă nu se confundă cu existenţa unei căi administrative de atac prealabile, când legiuitorul a prevăzut atacarea în instanţă a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.

Prin urmare, chiar dacă în cuprinsul răspunsului la plângerea prealabilă s-a prevăzut posibilitatea de contestare a actului în instanţa de contencios administrativ ori plângerea a fost respinsă în mod greşit, Legea nr. 554/2004 nu deschide calea unei acţiuni împotriva acestui act, cum în mod greşit a procedat prima instanţă, caz în care se reţine întrunirea motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Interpretarea şi aplicarea greşită a legii au fost invocate de către recurentul-pârât şi în ceea ce priveşte considerentele sentinţei referitoare la natura juridică a Ordinului nr. 323/2019, prin care a fost stabilită natura juridică a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ.

Prima instanţă a considerat că actul în discuţie nu are un destinatar determinat, este de aplicabilitate generală, se adresează tuturor entităţilor care solicită finanţarea unui proiect şi conţine un set de reguli prin care se stabilesc condiţiile de admitere a proiectelor, tipul apelului de proiecte, grupul ţintă, valoarea minimă şi maximă a proiectului, rata de cofinanţare.

Înalta Curte reţine că potrivit disp. art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Actele administrative se clasifică după scopul pentru care acestea au fost adoptate/emise şi după întinderea efectelor juridice produse.

În ceea ce priveşte primul criteriu, actele administrative normative sunt adoptate/emise în scopul organizării executării legii, în timp ce actele administrative individuale se emit pentru executarea în concret a legilor.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea criteriu, actele administrative normative, conţin norme cu caracter general, aplicabile pentru un număr nedefinit de situaţii, produc efecte juridice erga omnes, în timp ce actele administrative individuale produc efecte faţă de o singură persoană sau faţă de un număr determinat/determinabil de persoane.

În speţă, Ghidul solicitantului, aprobat prin Ordinul ministrului delegat pentru fonduri europene nr. 7332/2017 şi modificat prin Ordinul ministrului fondurilor europene nr. 323/2019 are în vedere condiţii specifice de accesare a fondurilor europene din Programul Operaţional Infrastructură Mare 2014-2020, Axa prioritară 5. Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea şi gestionarea riscurilor, Obiectivul specific 5.1. Reducerea efectelor şi a pagubelor asupra populaţiei cauzate de fenomenele naturale asociate principalelor riscuri accentuate de schimbările climatice, în principal de inundaţii şi eroziune costieră.

Ghidul se adresează, potrivit Cap. 1.4., Ministerului Apelor şi Pădurilor, în parteneriat cu structurile specializate să implementeze măsurile specifice (de ex., Administraţia "Apele Române", administraţiile bazinele subordonate, Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA, Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare), pentru acţiuni de tip A; Ministerul Apelor şi Pădurilor în parteneriat cu ONG-urile şi alte structuri cu specializare în domeniul ecologic care pot să asigure expertiza necesara pentru implementarea măsurilor de tip nou-structural, pentru acţiuni de tip A; Administraţia Naţională de Meteorologie pentru acţiunile de tip A, specifice ANM; Administraţia Naţionale "Apele Române" pentru acţiuni de timp B, alte organisme cu atribuţii în prevenirea şi managementul la nivel naţional a riscurilor identificate pe baza evaluării naţionale pentru acţiuni de tip C, de exemplu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Durabile.

Din analiza capitolului prin care au fost nominalizaţi solicitanţii eligibili se constată că Ghidul se adresează unor entităţi strict determinate, chiar nominalizate şi, parţial, unor entităţi determinabile, prin calificarea acestora ca structuri specializate sau organisme cu anumite atribuţii.

Prin urmare, este eronată menţiunea instanţei de fond în sensul că actul emis nu se adresează unei categorii determinate de destinatari.

În ceea ce priveşte scopul actului, Înalta Curte reţine că Ghidul solicitantului a fost emis pentru executarea în concret a actelor normative şi administrative normative cu forţă juridică superioară.

Astfel, Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17.12.2013 stabileşte norme/reguli comune pentru fondurile europene nominalizate, acestea având caracteristicile unor norme generale, cu aplicabilitate erga omnes.

În temeiul acestui regulament a fost dezvoltat Programul Operaţional Infrastructură Mare 2014-2020, aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2015) 4812/09.07.2015, ce conţine, de asemenea, reguli cu caracter general adresate Axelor prioritare, Obiectivelor generale şi obiectivelor specifice pentru fiecare dintre aceste axe.

Legislaţia naţională, prin intermediul H.G. nr. 398/2015 a stabilit cadrul instituţional de coordonare şi gestionare a fondurilor europene structurale şi de investiţii, pornind de la actele europene incidente, inclusiv Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 şi Decizia Comisiei Europene nr. 4823/2015 a dat în competenţa autorităţii de management, pe lângă elaborarea programelor operaţionale şi elaborarea ghidurilor solicitantului, în vederea selectării operaţiunilor din cadrul programului operaţional gestionat.

Prin H.G. nr. 399/2015 s-au adoptat regulile generale de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin fondurile în discuţie, pornind de la prevederile Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, admisibilitatea proiectelor majore de investiţii reprezentând îndeplinirea criteriilor prevăzute de Regulament.

Prin conţinutul Ghidului Solicitantului se oferă solicitanţilor informaţii generale despre proiect şi se enumeră condiţiile specifice pentru accesarea fondurilor europene, se preiau indicatorii şi definiţiile acestora, precum şi condiţiile financiare din Programul Operaţional Axa prioritară 5.

Prin urmare, Ghidul solicitantului nu conţine reguli general valabile cu aplicabilitate repetată, în orice situaţie, ci se adresează anumitor entităţi precizând care sunt paşii de urmat pentru încheierea, în final, a contractului de finanţare pentru obiectivul specific al programului.

Întrucât Ghidul solicitantului a fost aprobat/modificat prin ordin al fondurilor europene, acesta este obligatoriu şi dobândeşte natura juridică a unui act administrativ e poate fi clasificat ca având un caracter individual.

Actul se aduce la cunoştinţa celor interesaţi prin publicarea pe site-ul autorităţii emitente, astfel cum se prevede în Programul Operaţional Infrastructură Mare 2014-2020, aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2015) 4823/09.07.2015, pentru ansamblul actelor emise de autoritatea de management.

Faţă de acestea, Înalta Curte va reţine întrunirea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în privinţa considerentelor analizate pe care le va înlocui cu prezentele considerente.

În temeiul disp. art. 496 C. proc. civ. coroborate cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va respinge recursul principal ca nefondat.

În temeiul aceloraşi dispoziţii legale, urmează să se admită recursul incident, să se caseze în parte sentinţa atacată şi, rejudecând, să se dispună respingerea cererii de anulare a Deciziei nr. 2345/02.09.2021 emisă de pârât,

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 154 din 24 mai 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursul incident formulat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei nr. 154 din 24 mai 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge cererea de anulare a Deciziei nr. 2345/02.09.2020, emisă de pârât.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.