Competence to hear judicial salary discrimination claims: Labor jurisdiction applies despite special rules for administrative salary disputes.

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2021, sub numărul de dosar de mai sus, pe rolul Tribunalului Covasna, secţia Civilă, Complet de fond specializat în soluţionarea cauzelor în materiile litigii de muncă şi asigurări sociale, reclamantele A., B., C., D. si E., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Galaţi şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei să dispună următoarele:

1. Recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a sporurilor aferente, în funcţie de salarizarea procurorilor din cadrul S.LL.J în sensul includerii în indemnizaţia de încadrare a drepturilor salariate specifice personalului detaşat, începând cu data de 16.10.2018 şi pentru viitor (respectiv de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2018şi pentru viitor);

2. Obligarea pârâtului Tribunalul Galaţi la plata diferenţei salariale rezultate dintre noua îndemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu data de 16.10.2018 şi în continuare, pe viitor, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare;

3. Obligarea pârâtului Tribunalul Galaţi la plata pe viitor a noii indemnizaţii de încadrare, prin includerea în Indemnizaţia de încadrare a drepturilor salariale specifice personalului detaşat;

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Tribunalului Covasna, Prin sentinţa civilă nr. 1077/11.11.2021 Tribunalul Covasna a admis excepţia de necompetenţă materială a completului de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Covasna şi- a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa soluţionării acţiunii civile formulate, având în vedere că aplicabile dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 privind modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiţie.

În acest context, Tribunalul Covasna reţinând că reclamanţii sunt personal auxiliar de specialitate şi personal conex, făcând aplicarea art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, a concluzionat că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a pricinii aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 24.12.2021.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 299 din 21 februarie 2022, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de instanţă şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele A., B., C., D. si E., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Galaţi şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalul Covasna, secţia Civilă - complet specializat litigii de muncă.

De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competentă să soluţioneze conflictul.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, prin raportare la petitul acţiunii, nu sunt incidente dispoziţiile art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017, subliniind că aceste prevederi nu pot fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale personalului din familia ocupaţională Justiţie, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

Tot prin raportare la obiectul dedus judecăţii, Curtea a reţinut că nu există alte dispoziţii speciale prin care să fie instituită competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ.

Astfel, ori de câte ori legiuitorul a dorit ca litigiile privind anumite categorii profesionale să nu intre sub jurisdicţia muncii, ci să fie soluţionate de către instanţele de contencios administrativ, a prevăzut-o expres, prin instituirea unor norme speciale de atribuire a competenţei.

Or, în ceea ce priveşte litigiile privind drepturile salariale ale personalului din familia ocupaţională Justiţie, în afara situaţiei circumstanţiate prevăzute la art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competenţa de soluţionare instanţelor de contencios administrativ, astfel că acestea urmează a intra sub jurisdicţia muncii.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Covasna, secţia Civilă, Complet de fond specializat în soluţionarea cauzelor în materiile litigii de muncă şi asigurări sociale.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Este evident că în cauza de faţă reclamantele (judecători din cadrul Tribunalului Galaţi) nu contestă un act administrativ tipic (hotărârea/decizia colegiului de conducere a curţii de apel de stabilire a drepturilor salariale) având în vedere că din cele expuse în cererea de chemare în judecată reiese că reclamanţii pretind plata/acordarea unor sume de bani, invocând practic o pretinsă stare de discriminare faţă de alţi colegi care ar fi avut stabilite în perioada de referinţă drepturi salariale de natura celor solicitste prin cererea introductivă.

Nefiind aşadar dedus judecaţii un litigiu ce are ca obiect cenzurarea unui act administrativ tipic (decizia de salarizare) sau a unui act administrativ asimilat (refuzul nejustificat al pârâţilor de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004), astfel că prezentul litigiu nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, aşa cum este definit de legiuitor prin dispoziţiile art. 2 lit. f) si art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Pe de o parte, aşa cum în mod corect a reţinut curtea de apel, instanţa învestită cu acţiunea iniţială, are ca obiect acordarea de drepturi salariale.

Art. 266 din Codul muncii statuează că "jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (2) din acelaşi cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul."

Prin urmare, competenţa soluţionării cauzei revine tribunalului - complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pe de altă parte, dând eficienţă şi dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., intitulat "Competenţa facultativă", Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În continuare, dispoziţiile alin. (21) ale aceluiaşi articol, prevăd că, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, iar în cuprinsul ultimului alineat, se arată că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor .

Art. 127, alin. (1) C. proc. civ. reglementează o competenţă facultativă, respectiv o competenţă teritorială cu caracter alternativ în favoarea reclamantului, în ipoteza în care acesta are calitatea de judecător, având opţiunea de a alege, pentru soluţionarea litigiului său, o instanţă dintre cele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Instanţa apreciază că noţiunea cuprinsă în textul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată lato sensu, întrucât finalitatea acestei dispoziţii este aceea de a evita cazurile de bănuială legitimă, ce fundamentau, sub vechea reglementare, formularea unor cereri de strămutare. Raţiunea pentru care legiuitorul a înţeles să reglementeze această situaţie a fost aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare cu părtinire a cauzei din pricina calităţii părţilor. Relevante în acest sens fiind dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., potrivit cărora, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât. Totodată, noţiunea de judecător este una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu. Aceste constatări trebuie privite în corelaţie cu aspectele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei nr. 7/2016, din data de 16.05.2016, pronunţată în Recurs în Interesul Legii. Astfel, Înalta Curte a reţinut că scopul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este acela de a asigura imparţialitatea instanţei, iar alin. (3) al aceluiaşi articol indică expres şi limitativ subiecţii pe care înţelege să îi plaseze în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., printre care se regăseşte şi procurorul.

Ca atare, în conformitate cu dispoziţiile mai sus-menţionate se reţine că, Tribunalul Covasna, secţia I civilă este instanţa aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate celei în a cărei circumscripţii se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamanţii.

Pe cale de consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 127 alin. (1), (2)1 şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Covasna, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Galaţi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Covasna, secţia Civilă, Complet de fond specializat în soluţionarea cauzelor în materiile litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.