Negative jurisdictional conflict resolved: insurer's challenge to FSA dispute-resolution ruling assigned to consumer's domicile court
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Vânju Mare District Court, ruling that this court—not the administrative litigation section of the Craiova Court of Appeal—has material jurisdiction. The underlying dispute involves a consumer-protection claim by an insurer (a professional) against a consumer, seeking annulment of a decision issued by the Alternative Dispute Resolution Entity for Non-Banking Financial Litigations (operating within the Financial Supervisory Authority) in a damage-file matter. The Court held that the challenged decision is not an "administrative act" under Article 2(1)(c) of Law No. 554/2004 because it was not issued by a public authority in the exercise of public power, nor does it create, modify, or extinguish legal relations in the sense of that statute; instead, it arises from a special alternative dispute resolution procedure under Government Ordinance No. 38/2015, which lacks a special jurisdictional rule, leaving the general territorial rule of Article 121 of the Civil Procedure Code applicable (consumer's domicile court). The decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 121 C. proc. civ, art. 2 din Legea nr. 193/2000, art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004; Negative jurisdictional conflict resolved: insurer's challenge to FSA dispute-resolution ruling assigned to consumer's domicile court: Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentinţa nr. 3554/23.09.2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată cauza la Judecătoria Vânju Mare, motivându-se că art. 121 C. proc. civ. prevede în mod expres că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 29.03.2021, sub numărul x/2021, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. a solicitat anularea Hotărârii din data de 11.03.2021 pronunţată de Conciliatorul B. C. în Cererea de soluţionare alternativă a litigiului nr. x, înregistrată la B. în data de 23.11.2020 de D.,în legătură cu dosarul de daună x, hotărâre care a fost comunicata reclamantei prin e-mail în data de 11.03.2021.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentinţa nr. 3554/23.09.2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată cauza la Judecătoria Vânju Mare, motivându-se că art. 121 C. proc. civ. prevede în mod expres că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju Mare sub acelaşi nr. 2785/225/2021.
La rândul său, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Vânju Mare iar, prin sentinţa civilă nr. 19 din 13 ianuarie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Vânju Mare, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii B. (Entitatea de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar non-bancar), C., în calitate de Conciliator B., înscris în Registrul Conciliatorilor B. la numărul 8 şi D. în favoarea Curţii de Apel Craiova.
În argumentele expuse in susţinea soluţiei, instanţa a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) şi f) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că cererea de chemare în judecată, ce vizează anularea hotărârii din data de 11.03.2021, pronunţată de B. - act emis de o autoritate administrativă învestită, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială, este de competenţa instanţelor de contencios administrativ competente potrivit legii organice, fiind un litigiu în care una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut din emiterea unui act administrativ.
A mai arătat instanţa că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Faţă de aceste dispoziţii legale şi obiectul cauzei, precum şi dispoziţiile art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 38/2015 reţinând că hotărârea emisă de Entitatea de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Financiar Non-Bancar, poate fi atacată în instanţa, iar ASF în cadrul căreia funcţionează entitatea emitentă a actului atacat, are calitatea de autoritate centrală, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Vânju Mare invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa nr. 44 din 21 februarie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii B. (Entitatea de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar non-bancar), C., în calitate de Conciliator B., înscris în Registrul Conciliatorilor B. la numărul 8 şi D., în favoarea Judecătoriei Vânju Mare, judeţul Mehedinţi.
Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea judecătoriei Vânju Mare.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
În cauza de faţă obiectul acţiunii este reprezentat de anularea Hotărârii din 11.03.2021 pronunţată de B. în soluţionarea unui litigiu dintre reclamanta A. S.A. şi pârâta D..
În primul rând, se constată că litigiul a fost iniţiat de către un profesionist împotriva unui consumator, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.
În al doilea rând, Hotărârea ce face obiectul litigiului dedus judecăţii a fost pronunţată în dosarul de daună x, privind diferendul dintre reclamanta A. S.A. şi pârâta D., în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului nr. 4/27.04.2016 privind organizarea şi funcţionarea Entităţii de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar (B.), emis de Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară şi publicat în Monitorul Oficial Nr. 383 din 19 mai 2016, prin procedura pentru soluţionarea alternativă a litigiilor prin impunerea unei soluţii în cadrul B., prevăzută la Anexa nr. 2 din acest Regulament. Această entitate de soluţionare Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar non-bancar este înfiinţată în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară şi este constituită în baza Ordonanţei Guvernului nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, (care transpune în legislaţia naţională Directiva nr. 11/2013/UE), oferind posibilitatea soluţionării unui litigiu printr-o procedură B., ce funcţionează exclusiv în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară.
Înalta Curte reţine că înscrisul contestat nu reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta nu este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, şi nu se identifică cu sintagma "dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice" în înţelesul acestui act normativ.
Astfel, potrivit art. 1 din Regulamentul Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 4/2016 privind organizarea şi funcţionarea Entităţii de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar (B.), această Entitate de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar non-bancar este înfiinţată în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară şi este constituită în baza Ordonanţei Guvernului nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori si comercianţi, oferind posibilitatea soluţionării unui litigiu printr-o procedură B., ce funcţionează exclusiv în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară.
De asemenea, potrivit art. 9 alin. (10) din Anexa nr. 2 a Regulamentului nr. 4/2016 al Autorităţii de Supraveghere Financiară privind organizarea şi funcţionarea Entităţii de Soluţionare Alternative a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar, hotărârea Comisiei de conciliere poate fi atacată la instanţa de judecată competentă.
Având în vedere considerentele expuse, în lipsa unei norme speciale de competenţă care să atribuie soluţionarea acestui tip de litigiu în competenţa instanţelor de contencios administrativ, reţinând că hotărârea a cărei anulare se solicită nu are natura unui act administrativ în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vânju Mare- Judeţul Mehedinţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D. în favoarea Judecătoriei Vânju Mare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.