Late-filed application to complete judgment dispositive dismissed for non-compliance with mandatory 15-day procedural deadline
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as late-filed the application for completion of the dispositive portion of a prior ruling, thereby upholding the existing judgment without adding any new operative order regarding court costs. The dispute arose from a corporate insolvency proceeding where the claimant sought the annulment of a tax assessment decision and the subsequent administrative refusal to adjudicate the underlying objection on the merits; the appellate court had previously granted the annulment in part and ordered the tax authority to resolve the objection, a outcome which remained in force after the High Court rejected cross-recourse. The decisive legal basis for the dismissal was the strict procedural deadline under Article 444(1) of the Code of Civil Procedure, which requires that a request to complete a judgment be filed within 15 days of its pronouncement; because the application was submitted five months after the prior decision and the claimant neither requested nor proved grounds for reinstatement within the deadline, the court applied the doctrine of decadal of the procedural right under Articles 185 and 186 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 444 alin. (1) C. proc. civ, art. 185 alin. (1) C. proc. civ, art. 186 C. proc. civ; Late-filed application to complete judgment dispositive dismissed for non-compliance with mandatory 15-day procedural deadline: Verificând data la care a fost formulă cererea, constată că acesta a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., varianta din anul 2017, aflat în vigoare la data de 27.04.2018 data înregistrării cererii de chemare în judecată la Curtea de Apel Bucureşti.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021
Asupra cererii de completare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
Constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 aprilie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu A.N.A.F - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, anularea Deciziei nr. 107/05.03.2018 privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/25.10.2017 emisă de M.F.P.-A.N.A.F.- DGRFP Ploieşti - AJFP Argeş şi a actelor subsecvente, şi obligarea pârâtei să procedeze la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative formulată de reclamantă.
Prin sentinţa civilă nr. 4027 din 10 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., societate în insolvenţă, prin administrator judiciar Casa de insolvenţă B., în contradictoriu cu pârâta ANAF-Direcţia Generală De Soluţionare a Contestaţiilor, s-a anulat parţial decizia 107/05.03.2018 emisă de DGSC, în ceea ce priveşte punctul 1 şi s-a obligat pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă împotriva deciziei de impunere.
Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei să achite reclamantei suma de 5050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse de instanţă.
Împotriva sentinţei civile nr. 4027 din 10 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Înalta Curte prin decizia nr. 5737 din 04.11.2020 a respins excepţia lipsei de interes invocată de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a respins recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 4027 din 10 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefundat şi a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar Casa de insolvenţă B. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L a formulat cerere de completare dispozitiv la data de 13 aprilie 2021 a deciziei nr. 5737 din data de 04 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţei, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând faptul că hotărârea nu cuprinde soluţia dispusă în ceea ce priveşte obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Soluţia Înaltei Curţi cu privire la cererea de completare dispozitiv
Examinând cererea formulată de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L de completare dispozitiv la data de 13 aprilie 2021, Înalta Curte constată că acesta este tardiv formulată.
Verificând data la care a fost formulă cererea, constată că acesta a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., varianta din anul 2017, aflat în vigoare la data de 27.04.2018 data înregistrării cererii de chemare în judecată la Curtea de Apel Bucureşti.
Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ.: (1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că decizia nr. 5737 din data de 04 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţei, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost pronunţată la data de 04.11.2020, iar cererea de completare dispozitiv a fost înregistrată la data de 13.04.2021, prin fax, potrivit rezoluţiei de la dosarului, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.
Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:
"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."
Înalta Curte constată că recurenta nu a solicitat repunerea sa în termen.
Cum în cauză, recurenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a cererii, se va constata că cererea de completare dispozitiv este tardiv formulată şi o va respinge, ca atare.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de completare dispozitiv formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., a deciziei nr. 5737 din data de 04 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţei, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2021.