Competence for enforcement disputes under veterinary service concessions: civil courts per Art. 8(2) of Law 554/2004
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning exclusive competence to the Buzau Civil Court for the resolution of the case, establishing that the civil court of common jurisdiction prevails over administrative courts for this matter. The dispute involved a private company suing the National Veterinary and Food Safety Authority and its county directorate to enforce the payment of 10,000 RON resulting from the execution of service contracts and concessions concluded prior to 2022. Relying on Article 8(2) of Law No. 554/2004, which stipulates that disputes arising from the execution of administrative contracts fall under the competence of ordinary civil courts rather than administrative ones, and considering the subject matter was a monetary claim based on contract performance rather than the pre-contractual or contractual formation phase, the Court determined that the lower-tier civil court was the correct forum based on the value of the claim, rejecting the prior conflicting declinations between the Bucharest, Ploiești, and Buzau tribunals and courts of appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 134 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 402 din C. proc. civ; Competence for enforcement disputes under veterinary service concessions: civil courts per Art. 8(2) of Law 554/2004: S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 25.01.2021 sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 10.000 RON, fără TVA, aferentă lunii august, respectiv dreptul exclusiv de creanţă, dobândit în baza decontului justificativ, facturii şi contractelor în vigoare, aferente acţiunilor sanitar veterinare efectuate de reclamantă, în raza sa de competenţă, în baza O.G. nr. 117/2020, conform cărora pârâta ANSVSA prin Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi-a însuşit prin semnătură şi stampilă debitul pentru luna august 2020, apreciind că există refuz nejustificat al celor două pârâte de a soluţiona favorabil cererea sa.
Cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004, în forma ulterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 117/2020.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 2715 din data de 22.04.2021 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa a avut in vedere că raportul de drept administrativ dedus judecăţii vizează exercitarea unei competenţe de către o autoritate publică centrală, respectiv Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, motiv pentru care competenţa aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel de la sediul reclamantei.
2.2. Prin sentinţa nr. 125 din data de 07.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2021, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut că S.C. A. S.R.L. invocă un pretins refuz nejustificat al celor două instituţii pârâte de a soluţiona favorabil cererea sa de plată a sumei de 10.000 RON aferentă lunii august 2020, obligaţia de decontare a acestei sume revenind Direcţiei Sanitar Veterinare Buzău, între aceasta şi reclamantă existând şi raporturi contractuale, direcţiile judeţene sanitar veterinare fiind ordonatori terţiari de credite, iar ANSVSA ordonator principal de credite, preşedintele acesteia aprobă bugetul direcţiilor judeţene, în urma cererilor şi propunerilor acestora.
S-a reţinut că DSVSA Buzău a încheiat cu societatea reclamantă acord cadru de servicii la 30.05.2018 şi contract subsecvent de servicii la 24.02.2020, acestei pârâte revenindu-i obligaţia de a gestiona, a realiza şi controla activităţile sanitar veterinare, inclusiv de a achita contravaloarea acestor servicii, această direcţie fiind ordonator terţiar de credite.
2.3 Urmare soluţiei de declinare, cauza a fost înregistrată la data de 22.09.2021 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021.
Prin sentinţa nr. 227 din data de la 06 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalului Buzău, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a declinat competenţa materială de soluţionare a în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ.
S-a suspendat din oficiu judecata cauzei conform art. 134 C. proc. civ.
S-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că reclamanta i-a adresat autorităţii publice ANSVA cererea de plată a sumei de 10.000 RON/luna august, înţelegând să o cheme în judecată ca urmare a vătămării pe care a apreciat că a suferit-o prin răspunsul primit.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoriei Buzău, secţia civilă, având în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu art. IV din Legea nr. 236/2019: "Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora."
Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun."
Înalta Curte constată că acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. IV din Legea nr. 236/2019 sau art. 15 alin. (2) şi (7) din O.G. nr. 42/2004 nu privesc nici fazele premergătoare încheierii contractului şi nici încheierea ca atare a contractului administrativ, ci sunt acţiuni în pretenţii legate de executarea contractului, astfel încât competenţa de soluţionare aparţine instanţelor civile.
Instanţa civilă competentă se stabileşte în funcţie de contractul pe care este întemeiată efectiv acţiunea, depus la dosarul cauzei.
În cauză, observă Înalta Curte că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenţiile rezultate din executarea unui contract de concesiune şi, având în vedere că din analiza contractului pe care se întemeiază acţiunea în pretenţii nu rezultă existenţa unei dispoziţii speciale care să stabilească altfel, urmează ca instanţa civilă competentă să fie stabilită potrivit C. proc. civ., raportat la valoarea pretenţiilor.
De altfel, în acest sens s-a hotărât şi prin Şedinţa de unificare a practicii judiciare a Plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal din data de 13 decembrie 2021.
În consecinţă, întrucât litigiul dedus judecăţii decurge din executarea unui contract de concesiune, valoarea pretenţiei deduse judecăţii fiind de 10.000 RON, iar art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a stabilit competenţa de soluţionare a unor astfel de litigii în favoarea instanţei civile de drept comun, în acord cu dispoziţiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revine instanţei de drept comun Judecătoria Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău în favoarea Judecătoriei Buzău.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.