Extraordinary revision for ultra petita: applicability of statutory penalty interest (O.G. 13/2011) to financial corrections in non-reimbursable funding vs. fiscal procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for revision filed by the respondent Ministry, thereby upholding its previous decision that obligates the state defendant to pay the claimant interest for the period from October 2013 to October 2017 on a retained sum of approximately 87,500 RON. The dispute, arising from an administrative act regarding the constation of irregularities and financial corrections in the context of non-reimbursable funding, centered on whether the appellate court had awarded *ultra petita* relief by applying a higher legal interest rate than that requested by the claimant. The Court ruled that the revision ground was unfounded because the appellate court did not exceed the scope of the claim but rather corrected the legal basis for calculating the penalty interest, finding that the specific provisions of the Fiscal Procedure Code were inapplicable to this type of administrative act. Instead, the Court determined that the correct legal framework for calculating the penalty interest on monetary obligations in the absence of a written agreement was Government Emergency Ordinance No. 13/2011, which sets the rate at the Bank of Romania's reference rate plus four percentage points, thus confirming that the judgment did not grant more than was requested but correctly identified the applicable statutory interest rate.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 174 alin. (5) din Legea nr. 207/2015, art. 509 C. proc. civ, art. 513 C. proc. civ; Extraordinary revision for ultra petita: applicability of statutory penalty interest (O.G. 13/2011) to financial corrections in non-reimbursable funding vs. fiscal procedure: The dispute, arising from an administrative act regarding the constation of irregularities and financial corrections in the context of non-reimbursable funding, centered on whether the appellate court had awarded *ultra petita* relief by applying a higher legal interest rate than that requested by the claimant. The Court ruled that the revision ground was unfounded because the appellate court did not exceed the scope of the claim but rather corrected the legal basis for calculating the penalty interest, finding that the specific provisions of the Fiscal Procedure Code were inapplicable to this type of administrative act. Instead, the Court determined that the correct legal framework for calculating the penalty interest on monetary obligations in the absence of a written agreement was Government Emergency Ordinance No. 13/2011, which sets the rate at the Bank of Romania's reference rate plus four percentage points, thus confirming that the judgment did not grant more than was requested but correctly identified the applicable statutory interest rate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the decision to dismiss the petition for revision as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 14.11.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene la plata sumei de 25.340 RON, reprezentând dobânzi pentru perioada 25.10.2013-12.10.2017, aferente sumei de 87.501,91 RON reţinută de pârât în temeiul Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/03.09.2013, act administrativ anulat definitiv.
Hotărârile pronunţate în cauză
Prin sentinţa nr. 44 din 7 martie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 25.340 RON, reprezentând dobânzi pentru perioada 25.10.2013-12.10.2017, aferente sumei de 87.501,91 RON reţinută de pârât în temeiul Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/03.09.2013.
Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs şi contestată pe calea de atac a revizuirii, ce face obiectul judecăţii
Prin decizia nr. 4850 din 1 octombrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 44 din 7 martie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A casat în parte sentinţa recurată şi în rejudecare, a obligat pârâtul să plătească reclamantei dobânzi aferente sumei de 87.501,91 RON, reţinută de pârât în temeiul Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/03.09.2013, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 3 alin. (2), (4) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Cererea de revizuire ce face obiectul prezentei judecăţi
Împotriva deciziei nr. 4850 din data de 1 octombrie 2020, revizuentul Ministerul Fondurilor Europene a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, revizuenta a susţinut, în esenţă, că, în prezenta cauză este incidentă ipoteza în care instanţa de recurs "a acordat reclamantei mai mult decât s-a cerut", adică societatea s-a raportat în calculul său la procentul de dobândă de 0,02% reglementat de art. 182 alin. (4) şi art. 174 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Or, instanţa de recurs a reţinut că, potrivit O.G. nr. 13/2011 procentul ar fi între 8,25 % - 5,75%, ceea ce este semnificativ mai mare decât cel care stă la baza solicitării reclamantei, fiind evident că s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Apărările formulate în cauză
Legal citată, intimata S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, apreciind că motivul invocat de aceasta, respectiv că " s-a acordat mai mult decât s-a cerut", nu duce la concluzia că stabilirea nivelului dobânzilor prin raportare la O.G. nr. 13/2011, respectiv o dobândă cuprinsă între 8,25% şi 5,75% pe an, este mai mare.
Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Fondurilor Europene prin prisma motivului invocat, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de control judiciar a avut în vedere considerentele în continuare expuse.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice şi adevărul ce se presupune că este conţinut într-o hotărâre judecătorească să nu fie periclitate.
Înalta Curte reţine că prezenta cerere de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. (...)"
În sensul dispoziţiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilităţii, pretinsa pronunţare a instanţei extra petita/minus petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată.
Din considerentele de fapt şi de drept ale deciziei criticate, rezultă fără echivoc faptul că au fost analizate toate motivele invocate de revizuent, precum şi întreg materialul probator administrat în cauză de către toate părţile din proces.
Prin decizia nr. 4850/01.10.2020, instanţa s-a pronunţat asupra lucrurilor cerute şi, în mod corect, în ceea ce priveşte motivul de recurs care vizează cuantumul dobânzilor aferente sumei de 58.751,87 RON, Înalta Curte a constatat că instanţa de fond, în lipsa unei dispoziţii speciale în cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011, a reţinut în mod greşit dispoziţiile art. 182 alin. (2) din Codul de procedură fiscală şi că actul administrativ în cauză, ca urmare a anulării căruia se solicită despăgubiri, nu este act administrativ fiscal, definit de art. 1 pct. 1) din Codul de procedură fiscală ca fiind actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuţiilor de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, iar reclamanta nu face parte din categoria contribuabililor (orice persoană fizică, juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează, conform legii, impozite, taxe şi contribuţii sociale) în calitate de beneficiar al unei finanţări nerambursabile.
Aşadar, "Cuantumul prevăzut de lege, în lipsa unui cuantum convenit de părţi, este cel reglementat de O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, prin dispoziţiile art. 1 alin. (3), potrivit cărora "Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare", raportat la art. 3, "(1) Rata dobânzii legale remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României. (2) Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale. (4) Nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Băncii Naţionale a României, ori de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică monetară se va modifica", art. 6, "Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală", art. 10, "Dispoziţiile art. 1.535 şi art. 1.538-1.543 din Legea nr. 287/2009, republicată, sunt aplicabile dobânzii penalizatoare".
Or, este evident că reclamanta este îndreptăţită să beneficieze, ca urmare a faptului că i s-a respins suma solicitată la rambursare printr-un act administrativ nelegal de aplicare a unei corecţii financiare, anulat de instanţa de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească definitivă, de despăgubiri constând în dobânda legală penalizatoare prevăzută de O.G. nr. 13/2011, art. 1 alin. (3) şi art. 3 alin. (2), rata dobânzii stabilindu-se la nivelul ratei dobânzii de referinţă, plus patru puncte procentuale.
Din această perspectivă, instanţa de recurs nu a acordat mai mult decât s-a cerut, astfel cum în mod nefondat a invocat revizuentul, ci a acordat dobânza aferentă sumei de 87.501,91 RON, reţinută de pârât în temeiul Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/03.09.2013, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 3 alin. (2), (4) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, identificând doar temeiul de drept corect prin care acesta să poată obţine recunoaşterea pretenţiilor deduse judecăţii.
În aceste condiţii nu se poate reţine că instanţa de recurs "s-ar fi pronunţat asupra cererii formulate de parte, dar i-a acordat mai mult decât a cerut".
Prin urmare, în speţă nu este întrunită ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acest caz de revizuire presupunând, cu necesitate, existenţa unei pretenţii asupra căreia instanţa s-a pronunţat, deşi nu a fost învestită în mod legal cu soluţionarea acesteia. Or, din analiza motivelor invocate de către revizuientă rezultă în mod evident faptul că acestea nu conţin elemente care sa aibă vreo relevanţă în cauză şi nici nu au calitatea de a modifica hotărârea instanţei.
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Fondurilor Europene împotriva deciziei nr. 4850 din data de 1 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Fondurilor Europene împotriva deciziei nr. 4850 din data de 1 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2021.