Challenge to Judicial Inspection’s Case Closure Resolution Quashed and Remanded for Failure to Review Substantive Disciplinary Allegations

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 3.12.2020 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Inspecţia Judiciară şi B. a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei nr. 3164/B/14.10.2020 emisă de Inspecţia Judiciară.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 871 din 3 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi B. ca nefondată.

3. Recursul.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A. solicitând casarea sentinţei şi în rejudecare, schimbarea în totalitate a soluţiei primei instanţe.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a arătat că sentinţei atacate îi lipseşte motivarea, iar temeiurile prezentate pentru desfiinţarea rezoluţiilor nu au fost analizate de judecătorul fondului.

Aceste elemente sunt de natură a indica lipsa unei judecăţi efective a cauzei, care nu poate fi suplinită de instanţa de recurs.

Pe fondul criticilor aduse Rezoluţiei nr. 3164/B/14.10.2020, s-a solicitat instanţei de recurs să dispună admiterea contestaţiei, desfiinţarea rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului Inspecţiei Judiciare pentru completarea verificărilor, având în vedere că inspectorii judiciari ce au instrumentat plângerea formulată nu au analizat decât o parte a încălcărilor reclamate, ignorând în totalitate faptul că pârâta a formulat o propunere de arestare preventivă pentru infracţiuni care nu aveau vocaţie la arestare preventivă şi faptul că a nesocotit Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016.

Referitor la abaterea disciplinară săvârşită de pârâta B., s-a solicitat a se constata reaua-credenţă, în raport de începerea urmăririi penale faţă de reclamantă şi cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 304 alin. (2) din C. pen., care atrăgea competenţa parchetului de pe lângă tribunal. Totodată, s-a solicitat să se constate că propunerea de arestare preventivă a fost fundamentată pe infracţiuni care nu sunt apte să atragă această măsură în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimatele B. şi Inspecţia Judiciară au solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea pârâtei intimate la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

Se constată că, prin sentinţa ce formează obiectul recursului, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei reţinând că instanţa de contencios administrativ nu are atribuţia efectuării verificărilor prealabile, nu se poate substitui procurorului de caz/judecătorului din dosar, procurorului ierarhic superior sau inspectorului judiciar, ci doar cenzurează legalitatea emiterii rezoluţiei de clasare sub aspect extrinsec-procedural şi intrinsec (conţinut), adică trebuie să se asigure că procedura stipulată de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 şi HCSM nr. 1027 din 15 noiembrie 2012 pentru aprobarea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară a fost respectată şi rezoluţia cuprinde elementele constitutive regulamentare, fiind clară şi completă.

S-a concluzionat că în raport de criticile expuse, că instanţei nu i-au fost prezentate temeiuri pentru desfiinţarea rezoluţiilor emise, în concordanţă cu atribuţiile legale pe care le are o instanţă de contencios administrativ.

Constată Înalta Curte că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a formulat critici referitoare la abaterea disciplinară comisă de intimata pârâtă în raport de: a) omisiunea doamnei procuror de a-şi verifica competenţa materială în raport de infracţiunea de divulgare a informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută de art. 304 alin. (2) C. pen.; b) formularea propunerii de arestare preventivă pentru două infracţiuni pretins a fi săvârşite de reclamantă, care, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege nu au vocaţie la arestare preventivă, aspect a fost confirmat şi de către Judecătorul de Drepturi şi Libertăţi din cadrul Judecătoriei Braşov în dosarul penal nr. x/2020; c) lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală fată de reclamanta A. şi pentru care s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive, prin raportare la Decizia CCR nr. 405/2016 care prevede că este obligatoriu să se indice textul din legislaţia primară încălcat care ar face sau ar permite identificarea elementului material al laturii obiective.

Or, din expunerea anterioară, raportat la considerentele sentinţei atacate, rezultă faptul că prima instanţă nu a analizat motivele de nulitate şi nelegalitate a actelor administrative ce formează obiectul litigiului rezumându-se, în analiza legalităţii rezoluţiei de clasare, exclusiv la prezentarea unor aspecte teoretice, fără nicio referire concretă la lucrările dosarului, precum şi la analiza concretă a condiţiile prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentinţe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, de natură a conduce la pronunţarea unei hotărâri lacunare sub aspectul motivelor pe care se sprijină, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivelor de nelegalitate ale rezoluţiei atacate, acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă, cu ocazia rejudecării cauzei.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. care atrage casarea, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 871 din 3 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţă atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.