Nullity of cassation appeal for failure to develop legal grounds under Code of Civil Procedure Article 488
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null and void, thereby upholding the Court of Appeal's prior dismissal of the plaintiff's action. The case involved a challenge to the Judicial Inspection’s decisions to file a complaint against certain judges, where the plaintiff argued that the lower court’s proceedings were tainted by a failure to provide proof of the random allocation of cases and judges, asserting absolute nullity of the first-instance judgment for violating procedural rules. The Supreme Court found the appeal legally defective because it failed to meet the statutory requirements for an extraordinary appeal; specifically, the appellant merely reiterated factual grievances and assertions of bad faith without developing the legal arguments necessary to fit within the exhaustive grounds for cassation (such as erroneous interpretation of law or incompetence), rendering the submission incompatible with the cassation procedure under Article 489 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, art. 200 din C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to develop legal grounds under Code of Civil Procedure Article 488: Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 26.11.2020 sub numărul de dosar x/2020, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei nr. 238l/A, nr. lucrare 20-2277/2020, inspector judiciar si a rezoluţiei fără număr, nr. lucrare C20-1417/2020 inspector şef.
Prin rezoluţia nr. 2381/A din data de 6 august 2020, prin care s-a dispus clasarea, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, întrucât în urma verificării aspectelor semnalate nu au rezultat indicii privind săvârşirea unor fapte de natură disciplinară.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 751 din 13 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul A..
În urma expunerii aspectelor de fapt care au stat la baza sesizării instanţei, a invocat recurentul - reclamant nulitatea absoluta a rezoluţiei nr. 2381/A/06.08.2020. nr. lucrare 20-2277 pentru încălcarea art. 73 din L.317/2004, in ce priveşte repartizarea sesizării si a dosarului disciplinar şi Nulitatea absoluta a sentinţei civile 751/2021 precum si a tuturor înscrisurilor Întocmite de doamna judecător B. in dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-IX-a contencios administrativ si Fiscal, pentru încălcarea principiului repartizării aleatorii conform art. art. 11, şi 53din Legea nr. 304/2004 si art. 200 din C. proc. civ.
A susţinut recurentul - reclamant că prin adresele comunicate de Tribunalul Ialomiţa s-au comunicat doar completurile active şi nu şi completurile care au participat efectiv la repartizarea aleatorie a cauzelor.
In dosarele in care a fost parte a fost judecat cu rea - credinţă urmărindu-se vătămarea sa prin încălcarea normelor de drept material, aspecte asupra cărora pârâta Inspecţia Judiciară a refuzat să se pronunţe.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.
Prin răspunsul la întâmpinare s-a arătat că a solicitat cercetarea disciplinară a judecătorilor C., D. şi E. întrucât aveau obligaţia procedurală ca la dosar să existe dovada repartizării aleatorii.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata- pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.
Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.
Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege ceea ce nu inseamnă însă doar intemeierea in drept a recursurilor pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.
Or, observă Înalta Curte că partea, prin cererea de recurs şi concluziile scrise, reiterează aprecierile sale asupra lisei dovezii repartizării aleatorie a dosarelor nr. x/2017, nr. y/2019, nr. z/2018, nr. w/2020 şi nr. 1607/98/2018 aflate pe rolul Tribunalului Ialomiţa, iar nu asupra modului de interpretare a dispoziţiilor art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 şi a aprecierilor la care a ajuns prima instanţă in considerentele expuse pe larg, prin care s-a reţinut repectarea prevederilor legale in ceea ce priveşte repartizarea cauzelor pe complet.
În ceea ce priveşte cererea privind constatarea nulităţii sentinţei atacate prin prezentul recurs cu privire la aceleaşi afirmaţii, a încălcării principiului repartizării aleatorie a dosarului instanţei de fond, Înalta Curte constată că, doar enunţarea acesteia fără o dezvoltare a susţinerilor nu poate fi analizată prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 2 sau 5 din C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, reţinând că recursul promovat nu cuprinde vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 din C. proc. civ., va constata nulitatea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 751 din 13 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.