Recovery of EU rural development funds for ineligible selection points and the inapplicability of legitimate expectations to clear EU law violations

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 1 martie 2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 8 Bucureşt Ilfov/Compartimentul Control Ex - Post:

i. Anularea Deciziei nr. 3393 din data de 09.02.2017 emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul AFIR, comunicată la data de 14.02.2017, privind respingerea contestaţiei sale având nr. de înregistrare 680/10.01.2017 ii. Anularea Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29.11.2016.

iii. Obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3896 din data de 3 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "A admis acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale-Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 8 Bucureşti Ilfov/Compartimentul Control Ex-Post şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, având ca obiect "anulare act administrativ".

A anulat decizia nr. 3393/09.02.2017 privind soluţionarea contestaţiei şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29.11.2016.".

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 3896 din data de 3 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, încadrând în drept criticile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate cu consecinţa respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, în esenţă, recurenta a reluat situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută prin actele administrative contestate şi invocată şi prin întâmpinare în faţa instanţei de fond, arătând că speţa dedusă judecăţii nu are ca obiect existenţa sau inexistenţa unei nereguli, aceasta fiind de netăgăduit, ci are ca obiect posibilitatea autorităţii de a dispune în sarcina beneficiarului restituirea sumei acordate cu titlu de finanţare comunitară chiar după implemenetarea ptroiectului şi avizarea lui.

Ceea ce omite instanţa de fond este de a explica de ce în cauză nu este incidentă hotărârea CJUE pronunţată în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'Intérieur, de l'Outre-mer, des Collectivités territoriales et de rimmigration din 21 decembrie 2011 prin care a fost aplicată prin analogie raţionamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006.

Astfel, Curtea a arătat că "împrejurarea că autorităţile competente ar fi fost informate de beneficiarul subvenţiei cu privire la alegerea cocontractantului înainte chiar de lansarea procedurii de cerere de ofertă care avea ca obiect atribuirea contractului de achiziţii publice în cauză, aceasta nu influenţează, ca atare, calificarea drept "abatere" în sensul articolului 1 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95".

CJUE conchide astfel, răspunzând celei de-a doua din întrebările preliminare că "nerespectarea de către o autoritate contractantă care beneficiază de o subvenţie FEDR a normelor privind atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de Directiva 92/50, cu ocazia atribuirii contractului care are ca obiect realizarea acţiunii subvenţionate, constituie o "abatere" în sensul articolului 1 din Regulamentul nr. 2988/95 chiar dacă autoritatea naţională competentă nu putea să ignore, cu ocazia acordării acestei subvenţii, că beneficiarul decisese deja cărui prestator urma să îi încredinţeze realizarea acţiunii subvenţionate."

În Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, curtea a reţinut totodată că principiul protecţiei încrederii/aşteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziţii clare a dreptului comunitar şi nici comportamentul unei autorităţi naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar acestui drept comunitar.

Faţă de cele de mai sus, rezultă că interpretarea reclamantei privind culpa Autorităţii este una contrară normelor de drept material, pârâta având de altfel obligaţia, şi nu opţiunea, de a reveni asupra propriilor decizii atunci când identifică o abatere de la legalitate, conformitate sau regularitate.

Or, există neregulă, există obligaţie de recuperare, nu de apreciere în alt sens.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la dosarul instanţei de recurs solicitând respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinare de către intimată, precum şi în raport de dispoziţiile legale incidente litigiului pendinte, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind fondat, pentru considerentele ce succed:

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de asemenea de recurenta-pârâtă, preliminar, Înalta Curte reţine următoarele argumente de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29.11.2016 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 3393 din data de 09.02.2017 emise de Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, considerându-se vătămată şi solicitând anularea actelor administrative atacate.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, se reţine că între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în calitate de autoritate contractantă şi reclamantă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanţare cu fonduri europene nr. x/08.06.2011, referitor la Proiectul "Modernizare fermă vegetală prin înfiinţare spaţii de depozitare", cu valoarea totală eligibilă de maxim 7.931.431 RON, echivalentul a maxim 1.943.502 Euro.

Finanţarea a fost acordată reclamantei în cadrul Măsurii 121 - "Modernizarea exploataţiilor agricole", valoarea totala a ajutorului financiar nerambursabil acordat de către AFIR fiind de maxim 3.172.569 RON, echivalentul a maxim 777.400 Euro, reprezentând maxim 40% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

Prin verificările efectuate de către echipa de control, pârâta a constatat că investiţia ce face obiectul proiectului este neeligibilă pentru cofinanţarea Comunităţii ca urmare a faptului că beneficiara reclamantă nu îndeplineşte condiţiile de acordare a punctajului aferent criteriului de selecţie S8 - "Exploataţii agricole deţinute de fermieri cu vârsta de 40 de ani, la data depunerii proiectului".

Prin Decizia nr. 3393/09.02.2017 a pârâtei AFIR a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva susmenţionatului proces-verbal.

Aşadar, ca urmarea a unei suspiciuni de neregulă s-a procedat la efectuarea unei verificări documentare, ca urmare a nerespectării condiţiilor de accesare a Măsurii 121 de către beneficiarul FEADR - S.C. A. S.R.L., şi anume a criteriilor de selecţie de către beneficiari, raportat la metodologia de evaluare, metodologie descrisă şi în Ghidul solicitantului, verificarea vizând mai multe aspecte, astfel:

- păstrarea amplasamentului activităţii productive cofinanţate conform Contractului şi Cererii de finanţare,

- păstrarea naturii proprietăţii asupra tuturor elementelor care fac obiectul lucrărilor de infrastructură şi suprastructură,

- păstrarea naturii proprietăţii asupra echipamentelor de producţie,

- păstrarea condiţiilor de implementare prevăzute în contract,

- dacă s-a acordat unei firme sau organism public un avantaj nejustificat,

- păstrarea activităţii specifice prevăzută în Contract şi în Cererea de finanţare,

- şi respectarea de către S.C. A. S.R.L. a criteriilor de eligibilitate şi de selecţie aplicabile în cazul proiectului finanţat prin FEADR.

Urmare a acestei verificări s-a reţinut ca neregulă obţinerea în mod nejustificat a unui punctaj mai mare decât cel cuvenit, diferenţa de punctaj determinând selecţionarea proiectului, în detrimentul altuia, astfel:

Conform Fişei de evaluare a criteriilor de selecţie E3.2/19.02.2011 (În format electronic, CD fila x vol. I), proiectul a fost selectat cu 45 puncte, dintre care 13 puncte au fost acordate pentru criteriul de selecţie S8 "Exploataţii agricole deţinute de fermieri cu vârsta sub 40 ani, la data depunerii proiectului", criteriu pe care aceasta nu îl îndeplinea, astfel că proiectul nu trebuia selectat pentru co-finanţarea Comunităţii.

Din totalul de 204 proiecte depuse în sesiunea a doua din anul 2010, au fost selectate pentru finanţare un număr de 108 proiecte; dintre aceste 108 proiecte, la poziţia 93 s-a plasat proiectul reclamantei, selectat cu un scor total de 45 puncte, dintre care 13 puncte au fost obţinute la criteriul S8 "Exploataţii agricole deţinute de fermieri cu vârsta sub 40 ani, la data depunerii proiectului", în lipsa acestui din urmă punctaj reclamanta obţinând 32 de puncte.

Ultimul proiect selectat pentru finanţare, la poziţia 108, a obţinut scorul total de 38,564 puncte. Scorul corect pentru proiectul beneficiarului S.C. A. S.R.L. este de 32 de puncte, având în vedere că societatea nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea celor 13 puncte. Astfel, deşi eligibil, proiectul nu ar fi fost selectat pentru acordarea finanţării nerambursabile.

Din lista Proiecte eligibile fără finanţare, aferentă proiectelor depuse pe măsura 121 - sectorul vegetal, în aceeaşi sesiune - a doua, din anul 2010, se observa că primul proiect eligibil, dar nefinanţat, a primit scorul de 38,230 puncte, scor superior celui real obţinut de proiectul beneficiarului S.C. A. S.R.L..

Conform ghidului solicitantului afferent Măsurii 121, respectiv Fişa de evaluare a criteriilor de selecţie E3.2/19.02.2011, valabile la data evaluării proiectului, categoriile de solicitanti carora li se poate acorda punctaj la acest criteriu de selectie sunt urmatoarele:

- persoană fizică autorizată (constituita conform O.U.G. nr. 44/2008);

- întreprindere individuala (constituita conform O.U.G. nr. 44/2008), cu modificările şi completările ulterioare;

- asociat unic persoană fizică (conform doc. 10) al unei societăţi cu răspundere limitată înfiinţate în conformitate cu Legea nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare;

- persoană fizică, care se angajează să se constituie ca persoană fizică autorizată până la încheierea contractului de finanţare (conform doc. 18.1).

Expertul verifică dacă solicitantul se încadrează în categoriile de mai sus pe baza Certificatului de înregistrare eliberat de Oficiul Registrului Comerţului".

Or, din cuprinsul Certificatul constatator nr. x/25.10.2010, emis de ORC Ialomiţa, depus de reclamantă la dosarul proiectului, rezultă că structura acţionariatului său este următoarea:

- B. S.A. - persoană juridică, asociat - cota de participare la beneficii şi pierderi 50%;

- C. - persoană juridică, asociat - cota de participare la beneficii şi pierderi 50%.

Prin urmare, reiese fără putinţă de tăgadă din cuprinsul acestuia că solicitantul nu este asociat unic persoană fizică al unei societăţi cu răspundere limitată înfiinţate în conformitate cu Legea nr. 31/1990, astfel încât să fie incident criteriul de selecţie S8, pentru ipoteza în care asociatul unic persoană fizică ar avea sub 40 de ani.

Aşadar, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a propus rezilierea contractului de finanţare nr. x/08.06.2011 şi recuperarea ajutorului financiar nerambursabil având în vedere neregula produsă prin crearea unui avantaj necuvenit, în sensul obţinerii şi acceptării unui scor care a permis selectarea proiectului cu titlul "Modernizare fermă vegetală prin înfiinţare spaţii de depozitare", în detrimentul altor proiecte care puteau fi finanţate.

Înalta Curte judecând în limitele criticilor din recurs, constată că recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale este fondat pentru următoarele considerente:

Astfel, argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea ideii că reclamanta nu este în culpă în raport de modalitatea de acordare a celor 13 puncte aferente criteriul de selecţie S8 "Exploataţii agricole deţinute de fermieri cu vârsta sub 40 ani, la data depunerii proiectului", criteriu pe care aceasta nu îl îndeplinea, nu pot fi primate.

Instanţa de fond a mai reţinut, în motivarea hotărârii recurate că dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul U.E. nr. 65/2011, coroborat cu starea de fapt, conduc la concluzia că reclamanta se află în situaţia de exceptare de la obligaţia de rambursare, întrucât eroarea care a determinat selectarea proiectului reclamantei aparţine întru totul autorităţii pârâte.

Or, beneficiarul fondurile europene este exclusiv răspunzător pentru îndeplinirea tuturor obiectivelor asumate prin cererea de finanţare.

Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Anexa I la contractul de finanţare prin neregulă în accepţiunea prezentului contract se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate, conformitate, în raport de dispoziţiile legislaţiei naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractuale ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii contractante cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

În acest sens nu pot reţinute susţinerile intimate reclamante în sensul că "eroare de atribuire a punctajului nu poate fi imputată subscrisei sub forma rambursării finanţării" şi nici cele vizând "modul de implementarea a Proiectului a fost verificat în mod constant de către experţi autorizaţi şi inspector calificaţi… nu pot fi imputate subscrisei neglejenţa şi eroarea experţilor care au analizat şi aprobat Cererea de finanţare…".

Or, este dreptul şi obligaţia autorităţii contractante, pe durata de valabilitate a contractului de finanţare, să monitorizeze şi să evalueze proiectul, nefiind ţinută de rezultatele controalelor anterioare prin care s-au verificat elemente referitoare la existenţa sau inexistenţa unor nereguli, întrucât o astfel de analiză poartă asupra condiţiilor de implementare a proiectului şi a menţinerii criteriilor de eligibilitate până la data efectuării controlului, iar rezultatele ei se bazează pe o evaluare, în contextul concret, a tuturor indicatorilor reliefaţi.

Din această perspectivă, emiterea Procesului-verbal de nereguli nu poate fi considerată manifestarea unui "vădit abuz de putere săvârşit de autoritatea contractantă".

De altfel, chestiunea neobservării sau a aprecierii diferite anterioare de către autoritatea de monitorizare a încălcării, a fost tratată de CJUE în cauzele C-465/10 şi C-94/05, astfel cum susţine şi recurenta. Conform acestei jurisprudenţe, împrejurarea că autoritatea competentă ar fi fost informată de beneficiarul finanţării cu privire la o anume situaţie nu influenţează, ca atare, calificarea faptelor drept neregulă.

Astfel, în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriales et de l'lmmigration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raţionamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea a arătat că "împrejurarea că autorităţile competente ar fi fost informate de beneficiarul subvenţiei cu privire la alegerea cocontractantului înainte chiar de lansarea procedurii de cerere de ofertă care avea ca obiect atribuirea contractului de achiziţii publice în cauză, aceasta nu influenţează, ca atare, calificarea drept "abatere" în sensul articolului 1 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95".

În cauza C-94/05, Curtea a reţinut totodată că principiul protecţiei încrederii/asteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispozitii clare a dreptului european. Nici comportamentul unei autoritati naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii şi care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar dreptului Uniunii.

În acelaşi sens pledează şi dispoziţiile art. 72 din Regulamentul CE nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR, conform cărora statul membru trebuie să se asigure că contribuţia FEADR nu rămâne blocată într-o operaţiune de investiţii cofinanţată, în cazul în care această operaţiune suferă, în termen de 5 ani de la data deciziei de finanţare de către autoritatea de gestionare, o modificare importantă care îi afectează natura sau condiţiile de punere în aplicare sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi.

Este nejustificată reţinerea de către instanţa de fond a incidenţei dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011 având în vedere că aspectele constatate au condus la concluzia existenţei unei nereguli.

Astfel, neregula reprezintă, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Această definire a neregulii, care se raportează şi la prejudiciul potenţial, rezultă şi din cadrul normativ european.

În conformitate cu jurisprudenţa consolidată a ÎCCJ-SCAF, în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea corecţiei financiare pentru recuperarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora nu este condiţionată de existenţa unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naţionale (cu excepţia situaţiilor expres şi limitativ prevăzute în anexa la ordonanţa de urgenţă în care aplicarea corecţiei financiare este condiţionată de existenţa prejudiciului).

Susţinerile intimate legate de lipsa prejudiciului sunt neîntemeiate. Este de principiu că prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenţia legiuitorului a fost să se asigure că cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenţii care respectă normele de drept al Uniunii şi să nu fie utilizate pentru a finanţa activităţi care sunt contrare acestuia (Hotărârea GUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, punctul 26, Concluziile avocatului general Leger prezentate în cauza C-44/96, Mannesmann Anlagenbau Austria şi alţii, punctul 108, Concluziile avocatului general D. prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'indre, punctul 59). În consecinţă, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatului general D. prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 60).

Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene (Hotărârea GUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 47), "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii". Astfel, un stat membru care a acordat asistenţă financiară din partea FEDR poate, pentru a preveni şi pentru a urmări în justiţie abaterile, să revoce această asistenţă şi să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării menţionate (Hotărârea GUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 32).

Prin urmare, statele membre au obligaţia să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acţiunile finanţate din fondurile finanţate cu contribuţia Uniunii au fost desfăşurate corect, pentru prevenirea şi cercetarea neregulilor şi pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijenţe (Hotărârea GUE din 13 martie 2008, Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06, punctul 37).

Se poate astfel concluziona că producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acţionează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existenţa unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.

Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a statuat că producerea unor nereguli, abateri, fraude, produce automat un prejudiciu bugetului UE, iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate, în mod necorespunzător. Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, "încălcarea unor obligaţii a căror respectare prezintă o importanţă fundamentală pentru buna funcţionare a unui sistem comunitar { . . . . . . . . . .} poate fi sancţionată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii" (Hotărârea GUE din 12 octombrie 1995, Cereol Italia, C-104/94, punctul 24, Hotărârea din 24 ianuarie 2002, Conserve Italia/Comisia, C-500/99 P, punctele 100-102, precum şi Ordonanţa din 16 decembrie 2004, APOL şi AIPO/Comisia, C-222/03 P, punctul 53). Regula generală este ca .orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (Hotărârea GUE pronunţată în cauza C-199/03 -punctul 15 şi Concluziile avocatului general D. pronunţate în cauza C-465/10, punctul 73).

Astfel, "Curtea s-a pronunţat că, în executarea obligaţiilor care le revin, statele membre nu au nicio competenţă de apreciere privind oportunitatea solicitării restituirii fondurilor Uniunii Europene acordate în mod necorespunzător sau ilegal" (Concluziile avocatului general D. prezentate în cauza C-465/10, punctul 39, Hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06, punctul 38) şi că există o "obligaţie pentru statele membre, fără a fi necesară o abilitare prevăzută de dreptul naţional, de recuperare a fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijenţe" (Hotărârea Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06, punctul 40, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'indre, C-465/10, punctul 35).

Prin urmare, obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Astfel, în cauza dedusă judecăţii, având în vedere prevederile legale şi contractuale asumate de intimata-reclamantă, trebuie menţionat că emiterea actului administrativ a cărui anulare se solicită este consecinţa nerespectării dispoziţiilor legale şi contractuale asumate, beneficiarul fiind singurul răspunzător în faţa autorităţii recurente pentru implementarea proiectului, iar în cazul încălcării clauzelor contractuale autoritatea îşi rezervă dreptul de recupera ajutorul financiar acordat.

În acest context, încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă care atrage sancţiunea recuperării întregului sprijin financiar acordat prin încheierea contractului de finanţare. Obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele de fapt şi de drept anterior reţinute, constatând incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, să procedeze la admiterea recursului declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, cu consecinţa casării acesteia şi, urmare a rejudecării procesul în fond, va respinge, în totalitate, acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 3896 din data de 3 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2021.