Sanction for illegal award criteria: acceptance of framework agreements as proof of experience violates procurement qualification requirements

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Braşov, la data de 15.04.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Compania Apa Braşov S.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare să dispună anularea raportului de neconformitate nr. x/16.11.2018 comunicat cu adresa nr. x/16.11.2018, privind Contractul de lucrări nr. x/12.07.2018 "Reabilitarea şi extinderea reţelelor de distribuţie apă potabilă şi canalizare în Braşov şi Săcele - Lot x Apă Braşov şi Decizia nr. 1105/11.01.2019 privind soluţionarea Contestaţiei nr. 6051/18.12.2018 formulate împotriva Raportul de neconformitate nr. x/16.11.2018, cu consecinţa anularii tuturor măsurilor stabilite şi înscrise în actele administrative contestate, respectiv măsura reducerii procentuale aplicate, de 5% din valoarea Contractului de lucrări, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1324/CA/18.12.2019 Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Braşov.

I.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 35 din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Compania Apa Braşov S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare, s-a anulat Raportul de neconformitate nr. x/16.11.2018 şi Decizia nr. 1105/11.01.2019 emise de către pârât şi a fost obligat pârâtul Ministerul Fondurilor Europene la plata către reclamanta Compania Apa Braşov S.A. a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

I.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, criticând-o pentru motive de nelegalitate, încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a II-a ("când hotărârea (...) cuprinde motive contradictorii (...)") şi pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material").

I.3.1. Cu privire la motivele contradictorii, recurentul arată că prima instanţă, chiar dacă a invalidat teoria autorităţii contractante conform căreia acceptarea unor acorduri-cadru pentru îndeplinirea criteriilor de calificare ar fi justificată, a considerat că sancţionarea acesteia de către Minister pentru acceptarea unui ofertant care nu a îndeplinit conform criteriile de calificare ar fi o măsură incorectă ce ar justifica anularea raportului de neconformitate.

Susţine recurentul că acceptarea celor 3 acorduri-cadru şi 46 de contracte subsecvente eludează în mod flagrant criteriul din documentaţia de atribuire care limita numărul contractelor la maxim, favorizând în mod nejustificat Antreprenorul în detrimentul celorlalţi participanţi la procedura de atribuire care au dovedit experienţa similară solicitată conform exigenţei impuse în cadrul anunţului de participare şi a fişei de date. Totodată, Autoritatea Contractantă, ignorându-şi propriul criteriu de calificare impus prin documentaţia de atribuire, a acceptat criteriul modificat al Antreprenorului, validându-l pe acesta şi declarându-i oferta ca fiind câştigătoare.

Deşi prima instanţă a stabilit în mod judicios că acceptarea celor 3 acorduri-cadru în considerarea faptului că pot fi asimilate unor contracte este nelegală, aceasta a opinat în mod greşit că neîndeplinirea de către Antreprenor a criteriului de calificare privind experienţa similară (care ar fi trebuit să conducă la respingerea ofertei acestuia ca fiind inacceptabilă) şi validarea acestuia, iar ulterior declararea ca fiind câştigător al procedurii de atribuire, nu ar putea fi asimilată încălcării prevăzute de pct. 3, rubrica Evaluarea ofertelor din Anexa 1 a H.G. nr. 519/2014, care sancţionează autorităţile contractante atunci când evaluează o ofertă în baza unor criterii ilegale.

Caracterul legal al criteriilor este stabilit în raport de legislaţia în materie şi documentaţia de atribuire. Ministerul nu a avut critici cu privire la criteriul impus pentru dovedirea experienţei similare din anunţul de participare/fişa de date, însă, Autoritatea Contractantă nu a evaluat oferta Antreprenorului în baza criteriului stabilit, ci în temeiul unuia străin de documentaţia de atribuire elaborată şi personalizat pentru ofertant, care nu a fost în măsură să îndeplinească cerinţa impusă în raport de care ceilalţi ofertanţi au fost evaluaţi. Atât timp cât criteriul privind experienţa similară impus pentru toţi participanţii la procedură a fost de maxim 3 contracte, acceptarea oricărei alte modalităţi de îndeplinire a cerinţei respective echivalează cu evaluarea de către Autoritatea Contractantă a ofertei Antreprenorului în baza unui criteriu distinct şi ilegal, justificându-se ca atare sancţiunea aplicată.

Această contradicţie în considerentele hotărârii prin aceea că, pe de o parte, prima instanţă statuează în mod corect că modul în care Antreprenorul a înţeles să facă dovada criteriului privind experienţa similară este unul diferit de felul în care trebuia justificat conform cerinţei propriu-zise, şi, pe de altă parte, aceeaşi instanţă apreciază că Ministerul a sancţionat ilegal Compania pentru faptul că a validat oferta Antreprenorului ignorând viciul menţionat, reprezintă în opinia recurentei o deficienţă a sentinţei care atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a II-a din C. proc. civ.

I.3.2. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul invocă greşita aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv dispoziţiile pct. 3, rubrica Evaluarea ofertelor din Anexa 1 a H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexele la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, instanţa de fond apreciind în mod eronat că pentru nerespectarea criteriilor de calificare nu ar fi incidentă sancţiunea prevăzută de textul normativ indicat şi indicată expres în cuprinsul raportului de neconformitate.

Dispoziţiile pct. 3, rubrica Evaluarea ofertelor din Anexa 1 a H.G. nr. 519/2014 prezintă mai multe situaţii care pot conduce la sancţionarea Autorităţii Contractante. Sub denumirea marginală Tipul abaterii (neregula constatată), legiuitorul cataloghează ca fiind abatere "Evaluarea ofertelor pe baza unor criterii de selecţie sau atribuire ilegale, şi, totodată, iar sub denumirea "Descrierea abaterii/neregulii constatate " se referă la situaţiile în care "în cursul evaluării ofertelor, criteriile de selecţie au fost folosite drept criterii de atribuire sau criteriile de atribuire (sau subcriteriile ori ponderea acestora) indicate în anunţul de participare sau în documentaţia de atribuire nu au fost respectate, ceea ce a dus la aplicarea de criterii de atribuire nelegale."

Prima instanţă a stabilit în mod corect că oferta depusă de Antreprenor nu îndeplinea criteriul privind experienţa similară impus prin documentaţia de atribuire de către Autoritatea Contractantă şi, cu toate acestea, Compania a acceptat oferta acestuia, nerespectându-şi, pe de o parte, propriul criteriu impus şi, pe de altă parte, validând oferta în discuţie în baza unui criteriu nelegal, situaţie expres sancţionată de textul legal invocat în alineatul precedent.

Normele de drept material prevăzute de pct. 3, rubrica Evaluarea ofertelor din Anexa 1 a H.G. nr. 519/2014 au fost interpretate în mod eronat de către prima instanţă, atâta timp cât Autoritatea Contractantă a favorizat Antreprenorul, în detrimentul celorlalţi participanţi la procedură, acceptându-i oferta depusă nu în baza criteriului de calificare privind experienţa similară prevăzut în documentaţia de atribuire, ci în temeiul unuia personalizat pe oferta Antreprenorului, criteriu în mod evident nelegal.

Or, tocmai acest lucru sancţionează normele de drept material prevăzute de pct. 3, rubrica Evaluarea ofertelor din Anexa 1 a H.G. nr. 519/2014, respectiv situaţia în care în cursul evaluării ofertelor, (...)criteriile de atribuire indicate în anunţul de participare sau în documentaţia de atribuire (în speţă, prezentarea în dovedirea experienţei similare a unui număr de maxim trei contracte) nu au fost respectate (Compania a ignorat propriul criteriu impus în ceea ce priveşte oferta Antreprenorului), ceea ce a dus la aplicarea de criterii de atribuire nelegale (oferta Antreprenorului a fost acceptată în baza unui criteriu nou, ilegal şi personalizat care l-a favorizat pe acesta şi i-a permis câştigarea procedurii chiar dacă în dovedirea criteriului respectiv a prezentat 3 acorduri-cadru şi 46 de contracte subsecvente).

Aşadar, aprecierea primei instanţe că fapta reţinută ca neregulă în sarcina reclamantei nu se încadrează în niciuna dintre aceste ipoteze expres şi limitativ stabilite de către legiuitor este una în dezacord cu dispoziţiile legale evocate, ceea ce atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata Compania Apa Braşov S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare arată că recursul formulat este neîntemeiat şi, prin urmare, se impune respingerea lui având în vedere următoarele motive:

Instanţa a admis plângerea apreciind că recurentul a aplicat sancţiunea pentru o abatere pe care nu a săvârşit-o. Prin Raportul de neconformitate atacat a fost sancţionată prin aplicarea măsurii de reducere procentuală de 5% din valoarea contractului pentru o abatere referitoare la neîndeplinirea cerinţelor de calificare din anunţul de participare simplificat şi din fişa de date a achiziţiei, recurentul-pârât întemeindu-şi în drept sancţiunea aplicată pe dispoziţiile de la punctul 3 din secţiunea - Evaluarea ofertelor din H.G. nr. 519/2014.

Conform acestor dispoziţii se poate constata că măsura reducerii procentuale (de 5%, în speţă) se aplică pentru "evaluarea ofertelor pe baza unor criterii de selecţie sau atribuire ilegale", descrierea abaterii fiind explicit făcută la acest text. Or, prin Raportul de neconformitate ce face obiectul prezentei contestaţii intimata a fost sancţionată pentru o abatere constând în neîndeplinirea cerinţelor de calificare (punctele 5 şi 6 din Raportul de neconformitate), iar nu pentru folosirea criteriilor de selecţie drept criterii de atribuire sau pentru nerespectarea criteriilor/subcriteriilor de atribuire.

Arată intimata că, în procedura simplificată de atribuire organizată, ofertanţilor li s-a impus necesitatea îndeplinirii unor cerinţe de calificare, iar nu a unor criterii de selecţie. Nu poate fi vorba nici de nerespectarea criteriilor/subcriteriilor de atribuire atâta timp cât recurentul - pârât a reţinut, de fapt, neîndeplinirea cerinţelor de calificare. Or, acestea nu se confundă, legea nr. 99/2016 făcând o distincţie clară între ceea ce reprezintă criteriile de calificare (art. 175-176) şi cele de atribuire (art. 209). De altfel, şi în Fişa de date a achiziţiei această distincţie este foarte clară, cerinţele de calificare fiind prezentate la cap. III, iar criteriul de atribuire la cap. IV. După cum se poate constata prin Fişa de date entitatea contractantă Compania Apa Braşov a stabilit drept unic criteriu de atribuire "preţul cel mai scăzut", iar în Raportul de neconformitate emis de recurentul -pârât nu se regăseşte vreun element referitor la nerespectarea acestui criteriu de atribuire în procesul de evaluare a ofertelor.

Intimata invocă art. 35 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 394/2016 şi art. 209 din Legea nr. 99/2016 şi susţine că, din această succesiune de texte legale, rezultă că evaluarea ofertelor are ca scop stabilirea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, scop în care, se recurge la criteriile de atribuire enumerate la cel din urmă text. Cele patru criterii de atribuire, enumerate limitativ, sunt singurele criterii de atribuire pe care autoritatea contractantă are dreptul să le impună.

Arată intimata că terminologia folosită de Legea nr. 99/2016 şi H.G. nr. 394/2016 distinge între trei tipuri de criterii ce pot fi stabilite de către autoritatea contractantă prin documentaţia de atribuire, sens în care invocă şi jurisprudenţa europeană, respectiv cauza C-532/06 Lianakis.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar Înalta Curte reţine că, deşi încadrate atât în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cât şi în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele de recurs formulate se referă în esenţă la acelaşi aspect, respectiv calificarea drept cerinţă de calificare sau criteriu de selecţie/de atribuire a criteriului privind experienţa similară, recurentul criticând sentinţa pe de o parte sub aspectul contradictorialităţii considerentelor sale, iar pe de altă parte pentru greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material prevăzute de pct. 3, rubrica Evaluarea ofertelor din Anexa 1 a H.G. nr. 519/2014 .

Dată fiind unitatea celor două motive de recurs, acestea urmează a fi analizate împreună.

Înalta Curte constată că sunt fondate criticile subsumate ambelor motive de recurs, instanţa de fond în mod greşit admiţând plângerea pe considerentul că recurentul a aplicat sancţiunea pentru o abatere pe care nu a săvârşit-o.

Astfel, prin Raportul de neconformitate atacat a fost sancţionată prin aplicarea măsurii de reducere procentuală de 5% din valoarea contractului, recurentul-pârât întemeindu-şi în drept sancţiunea aplicată pe dispoziţiile de la punctul 3 din secţiunea - Evaluarea ofertelor din H.G. nr. 519/2014.

Conform acestor dispoziţii se poate constata că măsura reducerii procentuale (de 5%, în speţă) se aplică pentru "evaluarea ofertelor pe baza unor criterii de selecţie sau atribuire ilegale". În continuare, la acelaşi punct legiuitorul realizează o descriere a abaterii şi anume:" în cursul evaluării ofertelor, criteriile de selecţie au fost folosite drept criterii de atribuire sau criteriile de atribuire (sau subcriteriile ori ponderea acestora) indicate în anunţul de participare sau în documentaţia de atribuire nu au fost respectate, ceea ce a dus la aplicarea de criterii de selecţie ori atribuire nelegale".

Este adevărat că, aşa cum susţine intimata, prin Raportul de neconformitate ce face obiectul prezentei contestaţii se arată că aceasta a fost sancţionată pentru o abatere constând în neîndeplinirea cerinţelor de calificare (a se vedea punctele 5 şi 6 din Raportul de neconformitate), însă în realitate această eroare terminologică de încadrare a abaterii din cuprinsul raportului este fără relevanţă de vreme ce din cuprinsul raportului rezultă că ceea ce s-a imputat intimatei în realitate nu a fost nelegalitatea criteriilor de calificare, criterii cu privire la care chiar recurenta recunoaşte că nu a avut obiecţii, ci tocmai faptul că evaluarea ofertei s-a făcut în baza unui criteriu ilegal şi discriminatoriu, de vreme ce criteriul privind experienţa similară impus pentru toţi participanţii la procedură a fost de maxim 3 contracte, iar acceptarea oricărei alte modalităţi de îndeplinire a cerinţei respective, în speţă/3 acorduri-cadru şi 46 de contracte subsecvente, reprezintă validarea drept criteriu de calificare a unui criteriu ilegal prin raportare la însăşi documentaţia de atribuire, care în lipsa oricăror contestaţii din partea ofertanţilor sub acest aspect, se impunea autorităţii contractante cu caracter obligatoriu aceasta fiind ţinută de aplicarea întocmai şi nediscriminatoriu faţă de toţi ofertanţii a criteriului astfel stabilit.

Cuprinsul abaterilor stabilite la Anexa 1 la H.G. nr. 519/2014 nu poate fi citit decât în cheia interpretării sistematice a textului, care urmăreşte etapele procedurii de licitaţie.

Or, prima abatere din secţiunea referitoare la selecţia/evaluarea ofertelor (Modificarea criteriilor de calificare şi de selecţie sau a specificaţiilor tehnice după data de deschidere a ofertelor sau aplicarea incorectă a acestora) este descrisă drept situaţia în care criteriile de calificare şi de selecţie sau specificaţiile tehnice au fost modificate/înlocuite/completate/suplimentate sau au fost aplicate incorect/incomplet în etapa de evaluare, consecinţa fiind acceptarea unor oferte câştigătoare care nu ar fi trebuit acceptate (sau respingerea ofertelor care ar fi trebuit acceptate), dacă criteriile de calificare şi selecţie sau specificaţiile tehnice publicate ar fi fost respectate.

În cauză, instanţa de fond a reţinut faptul că nu au fost respectate criteriile de calificare, oferta Antreprenorului fiind acceptată în baza prezentării a 3 acorduri-cadru şi 46 de contracte subsecvente, ceea ce nu echivala cu îndeplinirea criteriului experienţei similare, iar prin apărările formulate în recurs intimata nu a criticat aceste considerente, care au intrat astfel în puterea lucrului judecat şi vor fi reţinute de către Înalta Curte, care validează raţionamentul curţii de apel sub acest aspect, pentru argumentele prezentate.

Astfel, Înalta Curte reiterează concluziile instanţei de fond care a apreciat ca fiind eronată interpretarea reclamantei, care a apreciat că acordul cadru reprezintă un contract în sensul vizat de documentaţia de atribuire, ţinând seama de faptul că art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 99/2016 (lege aplicabilă procedurii de achiziţie faţă de data demarării acesteia, respectiv 13.10.2017, data publicării în SEAP a anunţului de participare) defineşte acordul cadru ca fiind înţelegerea dintre o autoritate contractantă şi un ofertant care "are ca obiect stabilirea termenilor şi condiţiilor care guvernează contractele sectoriale ce urmează a fi atribuite într-o anumită perioadă, în special în ceea ce priveşte preţul şi, după caz, cantităţile avute în vedere", din interpretarea acestei norme, rezultând că acordul cadru nu este actul juridic în baza căruia un operator economic execută lucrările sau prestează serviciile/furnizează produsele, ci doar stabileşte termenii generali care vor guverna contractele subsecvente, ce urmează a fi atribuite într-o anumită perioadă, în special în ceea ce priveşte preţul şi, după caz, cantităţile avute în vedere. Altfel spus, contractele subsecvente acordului cadru sunt cele care pot dovedi lucrări "realizate şi finalizate", aspect rezultat şi din dispoziţiile legislaţiei secundare, de punere în aplicare a normelor generale edictate în materia achiziţiilor publice, respectiv art. 11 din Instrucţiunea ANAP nr. 2/2017, normă din care rezultă, fără echivoc, că autoritatea contractantă are posibilitatea formulării cerinţelor privind experienţa ofertanţilor tot prin raportare la contractele similare, astfel cum s-a solicitat, de altfel, prin documentaţia de atribuire.

Faţă de aceste considerente necontestate, Înalta Curte reţine aplicabilitatea în cauză a următoarelor texte:

Potrivit art. 138 din H.G. nr. 394/2016: "- (1) În cazul în care, în cadrul documentaţiei de atribuire, a fost prevăzută obligaţia îndeplinirii unor criterii de calificare şi selecţie formulate în baza criteriilor prevăzute la cap. V secţiunea a 6-a paragraful 2 din Lege, comisia de evaluare are obligaţia verificării modului de îndeplinire a acestora de către fiecare ofertant/candidat în parte prin analizarea conţinutului DUAE.

(2) Comisia de evaluare are obligaţia solicitării documentelor doveditoare privind îndeplinirea criteriilor de calificare ofertantului clasat pe primul loc în urma aplicării criteriului de atribuire".

Potrivit art. 143 din H.G. nr. 394/2016: "Comisia de evaluare are obligaţia de a respinge ofertele inacceptabile şi neconforme.

(2) În condiţiile art. 228 alin. (4) din Lege, oferta este considerată inacceptabilă în următoarele situaţii:

(…) b) a fost depusă de un ofertant care nu îndeplineşte una sau mai multe dintre criteriile de calificare stabilite în documentaţia de atribuire sau nu a completat DUAE în conformitate cu cerinţele stabilite de entitatea contractantă;"

Or, validarea unui criteriu de calificare ilegal viciază inclusiv etapa selecţiei/atribuirii, cu atât mai mult cu cât, în cauză, a fost aplicată procedura simplificată într-o etapă, presupunând atât verificarea îndeplinirii criteriilor de calificare, cât şi selecţia candidaţilor, negocierea şi evaluarea ofertelor.

Faptul că în condiţiile de participare din anunţul de participare capacitatea tehnică şi/sau profesională a fost indicată a fi un criteriu de calificare, unicul criteriu de atribuire stabilit fiind preţul cel mai scăzut este lipsit de relevanţă din perspectiva constatării abaterii şi încadrării acesteia în lista din rubrica evaluarea ofertelor din anexa 1 a H.G. nr. 519/2014, fiind evident că aplicarea unui criteriu de calificare nelegal atrage şi nelegala atribuire către ofertantul care nu îndeplinea condiţia de calificare, conţinutul abaterii reţinute în raport trebuind interpretat prin raportare la etapele procedurii de atribuire şi la lista abaterilor în ansamblul său, neputând fi citit în abstract şi desprins de restul conţinutului articolului.

Astfel, prin acceptarea dovezii de îndeplinire a condiţiei de experienţă prin includerea celor trei acorduri cadru şi 46 de contracte subsecvente în realitate a fost validat un criteriu distinct şi ilegal de calificare, atrăgând automat şi nelegalitatea atribuirii către un astfel de candidat, justificându-se sancţiunea aplicată.

Sunt reale susţinerile intimatei în sensul că atât H.G. nr. 394/2016 (art. 35 alin. (1) şi (2), respectiv art. 38), cât şi Legea nr. 99/2016 fac o distincţie clară între criteriile de calificare (prevăzute de art. 175-176 din Lege) şi criteriile de atribuire (prevăzute de art. 209 din Lege), precum şi cele în sensul că în Fişa de date a achiziţiei această distincţie este clară, cerinţele de calificare fiind prezentate la cap. III, iar criteriul de atribuire unic, "preţul cel mai scăzut" la cap. IV, însă această împrejurare este fără relevanţă din perspectiva existenţei abaterii, dat fiind că acceptarea unii criteriu de selecţie ilegal atrage automat şi caracterul ilegal al atribuirii, care apare ea însăşi a fi făcută în baza unui criteriu ilegal.

Sunt, de asemenea, fără consecinţe din perspectiva constatării abaterii statuările Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din cauza C-532/06 Lianakis în sensul că articolul 23 alin. (1), articolul 32 şi articolul 36 alin. (1) din Directiva 92/50 se opun ca, în cadrul unei proceduri de atribuire, autoritatea contractantă să ţină cont de experienţa ofertanţilor, de efectivele acestora şi de echipamentele din dotarea acestora, precum şi de capacitatea acestora de a executa contractul în termenul prevăzut nu cu titlu de "criterii calitative de selecţie ", ci cu titlu de "criterii de atribuire", concluzii fundamentate de necesitatea respectării principiilor egalităţii de tratament şi transparenţei, dat fiind că, spre deosebire de jurisprudenţa europeană invocată, în prezenta cauză nu s-a pus problema folosirii drept criteriu de atribuire a unui criteriu de selecţie, substanţa abaterii fiind folosirea unui criteriu de calificare nelegal, ceea ce a atras nelegalitatea procedurii de atribuire prin acceptarea unui ofertant care nu întrunea condiţiile de calificare.

Prin urmare, criticile recurentului, încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a II-a ("când hotărârea (...) cuprinde motive contradictorii (...)") şi pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material") se confirmă, ceea ce atrage admiterea recursului.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei nr. 35 din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Compania Apa Braşov S.A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.