Appeal against mask-mandate ruling declared null for lack of stated grounds

Dosar nr. x/2021

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 12 august 2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea H.G. nr. 856/2020, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 19/2020, arătând, în esenţă, că prevederile respective contravin art. 53, art. 16, art. 22, art. 26, art. 29, art. 30 şi art. 34 din Constituţie, că purtarea măştii este nocivă, afectează sănătatea fizică şi nu aduce vreun beneficiu şi că impunerea obligatorie a măştii încalcă art. 8 CEDO.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 308 din 22 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de pârât prin întâmpinare.

S-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

S-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2020.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 7 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, care precizează că plângerea prealabilă "poate" fi formulată oricând.

In condiţiile in care legiuitorul nu a folosit expresia "trebuie" rezultă că plangerea prealabilă nu este obligatorie.

Totodată, s-a solicitat a se avea in vedere că dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ, procedura prealabilă nu mai poate fi aplicabilă in speţă, in condiţiile in care hotărârea atacată şi-a produs efectele doar pentru o perioadă de 30 de zile, fiind exclusă in mod logic.

Prin motivele de recurs s-a criticat soluţia primei instanţe cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind că aceasta indeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, nemaifiind formulată o cerere de sesizare pentru aceleaşi argumente ca cele susţinute de recurentul - reclamant.

S-a arătat că motivarea acestui petit va fi completat ulterior comunicării sentinţei atacate.

S-a solicitat admiterea recursului întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Guvernul României nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Recursul formulat împotriva soluţiei de respingere a cererii de anulare a actului normativ a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 fiind soluţionat prin decizia nr. 3436/14 iunie 2022.

6. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din susţinerile recurentului - reclamant rezultă că aceasta a invocat formal dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, fără însă, a aduce nicio critică de nelegalitate sentinţei atacate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a temeiului de drept al cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică soluţiei primei instanţe cu privire la cererea de respingere a sesizării Curţii Constituţionale, precizând că va completa motivarea recursului printr-un memoriu separat, care insă nu a fost depus, devenind incidente astfel dispoziţiile art. 489 din C. proc. civ., care prevăd că recursul este nul dacă nu a fost motivat in termenul legal.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că recursul promovat nu este motivat şi, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 308 din 22 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.