Mandatory pre-litigation complaint for normative administrative acts under Law No. 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision to dismiss the administrative action as inadmissible, leaving the challenged government act in force. The case involved a challenge to the final note of Annex No. 15 to Government Decision No. 257/2011, a secondary normative administrative act, where the appellant failed to complete the mandatory pre-litigation procedure by not submitting a preliminary complaint to the issuing authority or its hierarchical superior before initiating the lawsuit. The court held that under Article 7 of Law No. 554/2004, the pre-litigation procedure is strictly mandatory for normative administrative acts, with the only permitted derogation being a flexible timeframe for filing the complaint (introduced by Law No. 262/2007), and explicitly rejected the appellant's argument that such acts are subject only to incidental control or that the requirement constitutes a denial of justice under Protocol No. 12 to the European Convention on Human Rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Mandatory pre-litigation complaint for normative administrative acts under Law No. 554/2004: The case involved a challenge to the final note of Annex No. 15 to Government Decision No. 257/2011, a secondary normative administrative act, where the appellant failed to complete the mandatory pre-litigation procedure by not submitting a preliminary complaint to the issuing authority or its hierarchical superior before initiating the lawsuit. The court held that under Article 7 of Law No. 554/2004, the pre-litigation procedure is strictly mandatory for normative administrative acts, with the only permitted derogation being a flexible timeframe for filing the complaint (introduced by Law No. 262/2007), and explicitly rejected the appellant's argument that such acts are subject only to incidental control or that the requirement constitutes a denial of justice under Protocol No. 12 to the European Convention on Human Rights.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.04.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea prevederilor Menţiunii finale din Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, normă secundară.
2. Sentinţa instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 4175 din data de 17 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.
3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimatul-pârât
Împotriva sentinţei nr. civile nr. 4175 din data de 17 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Susţine recurenta că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, întrucât a pronunţat soluţia admiţând excepţia inadmisibilităţii faţă de împrejurarea că nu a fost parcursă procedura prealabilă reglementată de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în cazul actelor administrative normative nu este obligatorie plângerea prealabilă, respectiv în cazul normei ce formează obiectul acţiunii în anulare, Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011.
Totodată, recurenta a mai invocat faptul că pronunţarea inadmisibilităţii acţiunii în anulare constituie denegare de justiţie, încalcă art. 1 din Protocolul nr. 12/2000.
4. Apărări formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă, intimatul pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea prevederilor Menţiunii finale din Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, normă secundară.
Înalta Curte arată că, în mod corect, a admis instanţa de fond excepţia inadmisibilităţii, reţinând neîndeplinirea procedurii prealabile reglementate de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Se reţine că H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010 - Anexa nr. 15, menţiune finală normă secundară este un act administrativ cu caracter normativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează procedura prealabilă obligatorie de drept comun, statuând că "(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar la alin. (1)1 "(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".
Potrivit dispoziţiilor anterior citate, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Susţinerea recurentei în sensul că nu este obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile în cazul actelor administrative normative, controlul ordonanţelor făcându-se doar pe cale incidentală şi fără obligaţia formulării plângerii prealabile, nu poate fi primită.
De altfel, excepţiile de la regula obligativităţii procedurii prealabile sunt enumerate limitativ la art. 7 alin. (5) din Legea privind contenciosul administrative. Modificarea Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 262/2007, care a introdus la art. 7 alineatul (1^1), este edificatoare în sensul obligativităţii procedurii prealabile în cazul actelor administrative normative, singura derogare de la alin. (1) referindu-se la termenul de exercitare a procedurii prealabile.
Aşadar, în ceea ce priveşte H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010- Anexa nr. 15, menţiunea finală, a cărui anulare ce solicită în cauza de faţă, recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii.
Aşadar, în mod corect, instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile cu consecinţa respingerii cererii privind anularea H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010- Anexa nr. 15, menţiunea finală, ca inadmisibilă.
Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată şi critica vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 12/2000 potrivit căruia "Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie.", acesta nefiind incident speţei.
Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident niciun motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 4175 din data de 17 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 4175 din data de 17 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2021.