Solidary liability in tax arrears: defective notification invalidates service by publication

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea adresată Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal înregistrată sub nr. x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi a solicitat anularea Deciziei nr. 103/29.05.2019 pentru soluţionarea contestaţiei şi a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/C/31.10.2018, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 320/CA din 11.03.2020, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 91/CA din 9 iulie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- decizia de antrenare a răspunderii solidare a reclamantului alături de debitoarea S.C. B. S.R.L., pentru suma de 75.816.655 RON, a fost comunicată la adresa de domiciliu însă, întrucât acesta nu a fost găsit acasă, plicul s-a întors la organul fiscal cu menţiunea destinatar mutat;

- greşit s-a reţinut că autoritatea pârâtă a recurs legal la comunicarea deciziei de antrenare a răspunderii patrimoniale solidare prin anunţul colectiv din data de 16.11.2018, în condiţiile în care reclamantul a locuit la momentul comunicării şi are şin în prezent domiciliul fiscal la respectiva adresă;

- hotărârea judecătorească astfel pronunţată este nelegală, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 47 din Codul de procedură fiscală, dispoziţii care dispun imperativ că actul administrativ fiscal emis pe suport de hârtie se comunică contribuabilului la domiciliul fiscal prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire; atunci când contribuabilul nu este găsit la domiciliu sau refuză primirea, se consideră că procedura de comunicare a eşuat şi se procedează la afişarea unei înştiinţări pe uşa destinatarului prin care acesta este invitat ca în termen de 15 zile de la data afişării înştiinţării să se prezinte la sediul organului fiscal emitent pentru a i se comunica actul administrativ fiscal iar în situaţia în care contribuabilul destinatar nu se prezintă în acest termen, actul administrativ fiscal se consideră comunicat la împlinirea termenului legal de 15 zile;

- Prin omisiunea afişării înştiinţării pe uşa domiciliului, reclamantul a fost în mod nelegal privat de dreptul legal de a i se comunica în termen decizia de antrenare a răspunderii solidare precum şi de dreptul de a contesta această decizie;

- dovada schimbării domiciliului unei persoane se realizează prin menţiunile din registrele de evidenţă a persoanelor nicidecum prin menţiunea olografă de pe plic a agentului poştal.

Pentru aceste motive, dat fiind că instanţa de fond nu a mai cercetat fondul raportului de drept fiscal dedus judecăţii, privitor la neîndeplinirea condiţiilor de antrenare a răspunderii solidare, raportat la dispoziţiile art. 497 şi art. 498 alin. (2) din C. proc. civ. s-a solicitat retrimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţei, în vederea cercetării fondului cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei primei instanţe.

S-a arătat că instanţa a interpretat în mod corect dispoziţiile art. 47 din Codul de procedură fiscală întrucât, în condiţiile în care comunicarea nu a fost posibilă potrivit alin. (3) al articolului, fiind restituiră cu menţiunea "destinatar mutat", decizia de angajare a răspunderii solidare a fost comunicată prin publicitate, prin anunţul colectiv nr. 96847/16.11.2018, actul fiind considerat comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.

În raport de data comunicării deciziei, respectiv 05.12.2018, termenul de 45 de zile a început să curgă de la data de 06.12.2018 astfel încât ultima zi de depunere a contestaţiei a fost 22.01.2019.

Petentul a trimis contestaţia la organul emitent al actului administrativ contestat în data de 28.05.2019, peste termenul de 45 de zile prevăzut de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Administraţia Finanţelor publice Constanţa a dispus, prin decizia nr. 90848C/31.10.2018, angajarea răspunderii solidare a reclamantului A. cu debitoarea B. S.R.L., în temeiul art. 25 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) din Codul de procedură fiscală.

S-a reţinut că debitoarea figurează cu obligaţii fiscale în sumă de 75.816.655 RON înregistrate la 26.09.2016, neachitate din luna februarie 2012, în condiţiile în care a fost declarată inactivă din 01.10.2012.

S-a apreciat că A., în calitatea sa de asociat cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 95% în perioada 12.01.2011-07.12.2011, a desfăşurat activitate în interesul societăţii dar această activitate a cauzat starea de insolvabilitate.

Împotriva deciziei nr. 90848C/31.10.2018 reclamantul A. a formulat contestaţie în temeiul art. 270 alin. (1) din legea 207/2015 - Codul de procedură fiscală.

Prin decizia nr. 103/29.05.2019 contestaţia a fost respinsă ca nefiind depusă în termenul legal.

Organul fiscal a motivat că decizia atacată nr. 90848C/31.10.2018 a fost comunicată la domiciliul fiscal al reclamantului prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Întrucât aceasta s-a întors cu menţiunea "mutat de la adresă", s-a procedat la comunicarea înscrisului prin anunţul colectiv nr. 96847/16.11.2018, comunicarea fiind îndeplinită la 05.12.2018. Din acest moment reclamantul avea la dispoziţie 45 de zile pentru contestare, termenul împlinindu-se la 21 ianuarie 2019. Contestaţia a fost depusă la 24.04.2019, deci cu depăşirea termenului legal.

Instanţa fondului, analizând cererea de chemare în judecată a reţinut că în speţă s-a făcut o corectă comunicare potrivit art. 47 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură fiscală, contestaţia trebuind să fie depusă până la data de 21 ianuarie 2019 în raport de data comunicării prin publicitate. Cum contestaţia a fost depusă la 24.04.2019, aceasta a fost în mod legal respinsă pentru depăşirea termenului legal.

Analizând sentinţa atacată în raport de motivele de recurs, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 207/2015, sentinţa urmând a fi casată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 207/2015 alin. (3) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5)-(7).

Legiuitorul a prevăzut în mod concret modalităţile în care pot fi comunicate actele administrativ fiscale, şi anume: actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului acestuia, la domiciliul fiscal, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire [alin. (3)] sau prin prin angajaţii proprii ai organului fiscal [alin. (8)]; actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare; în cazul în care comunicarea realizată potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se înfăptuieşte prin publicitate.

În ceea ce priveşte procedura de comunicare desfăşurată în speţă, se reţine că decizia de angajare a răspunderii solidare a fost comunicată prin poştă, cu confirmare de primire, la adresa din judeţ Constanţa. Deşi reclamantul nu locuia în fapt la adresă, acesta era înregistrată însă ca "domiciliu fiscal", dovada de comunicare fiind restituită de oficiul poştal cu menţiunea "destinatar mutat".

Contrar aprecierilor instanţei de fond, Înalta Curte constată că, deşi dispoziţiile art. 47 alin. (8) din Codul de procedură fiscală cu privire la obligaţia notificării privesc doar procedura în cazul comunicării prin angajaţii proprii ai organului fiscal, în egală măsură, în vederea respectării drepturilor contribuabililor, şi în cazul comunicării prin poştă, în situaţia în care destinatarul nu este găsit la reşedinţă este obligatorie remiterea unei înştiinţări scrise în cutia poştală sau în uşă în sensul prezentării la oficiu poştal.

În cauză, în mod greşit agentul poştal a consemnat pe dovada de comunicare menţiunea "destinatar mutat", constatare care nu corespunde realităţii, restituind decizia organului fiscal, fără să procedeze la notificarea destinatarului.

Observă instanţa, aplicând prin analogie dispoziţiile art. 163 din C. proc. civ., că aspectele menţionate de agentul poştal cu privire la împrejurarea că destinatarul şi-ar fi schimbat domiciliul, sau împrejurarea că nu acestea nu locuieşte în fapt la acea adresă, nu sunt menţionate printre elementele prevăzute în alin. (3) cu privire la care legea instituie prezumţia de veridicitate, până la înscrierea în fals.

Inalta Curte reţine că potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, domiciliul fiscal se modifică prin depunerea de către contribuabil/plătitor a unei cereri de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal, însoţită de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse în aceasta.

Comunicarea actului administrativ fiscal către destinatarul său (contribuabilul/plătitorul căruia îi este destinat) reprezintă o garanţie importantă împotriva arbitrarului şi, totodată, cea mai eficientă modalitate de aducere la cunoştinţă a conţinutului raportului juridic fiscal care ia naştere ca urmare a emiterii acestui act. Comunicarea actului administrativ fiscal are importanţă şi cu privire la efectele juridice produse de acesta, actul administrativ fiscal producând efecte juridice faţă de destinatarul său doar din momentul în care îi este comunicat în mod legal.

Prin urmare, Înalta Curte constată că ne aflăm în ipoteza unei comunicări viciate, astfel că decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/C/31.10.2018 a fost comunicată valabil la data de 15.03.2019 in urma solicitării reclamantului. In raport de această dată se constată că formularea contestaţiei la 24.04.2019 este efectuată în termenul prevăzut de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015.

Pe cale de consecinţa, reţinând greşita aplicare a normelor de drept material, se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie.

La rejudecarea cauzei, se va proceda conform dispoziţiilor art. 281 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 care prevăd că în situaţia în care s-a respins contestaţia de către organul fiscal fără ca acesta să intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal, dacă instanţa constată că soluţia adoptată de către organul fiscal este nelegală şi/sau netemeinică, se va pronunţa şi asupra fondului raportului juridic fiscal.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Toate argumentele prezentate mai sus sunt în măsură să atragă casarea sentinţei în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care urmează să o analizeze sub toate aspectele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 91/CA din 9 iulie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.