Jurisdiction assigned to civil court for payment claims under sanitary-veterinary service concession contracts

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, la data de 9 noiembrie 2020 şi înregistrată sub nr. x/2020, din data de 11.11.2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 40.000 RON reprezentând plata lunară a serviciilor sanitar-veterinare individualizate prin art. I şi cuantificate prin art. IV din Legea 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative pentru perioada 15 martie 2019-15 iulie 2020; obligarea pârâtelor la calcularea şi plata sumei actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda penalizatoare până la data plăţii efective; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 13 din 26 ianuarie 2021, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă - Complet specializat litigii cu profesioniştii a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având drept obiect "pretenţii", formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Suceava la data de 24.02.2020, fiind înregistrat pe solul secţiei de contencios administrativ şi fiscal al acestei instanţe sub acelaşi nr. 3620/2020.

Curtea de Apel Suceava, prin sentinţa nr. 32 din 17 mai 2021 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.

Judecătoria Rădăuţi prin sentinţa nr. 64 din 12 ianuarie 2022 a admis excepţia de necompetenţă material a instanţei, a declinate competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia a II a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte observă că prin acţiunea ce face obiectul prezentei cauze, se solicită obligarea pârâţilor potrivit dispoziţiilor Legii nr. 236/2019 şi O.U.G. nr. 117/2020, la plata sumei de câte 40.000 RON, aferentă activităţii prestată de reclamant.

În virtutea art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019: "Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Potrivit art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ:

"Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

Din interpretarea acestei dispoziţii legale, rezultă că legiuitorul a instituit o regulă de competenţă specială, derogatorie de la regulile instituite de art. 10 din acelaşi act normativ, astfel că, ori de câte ori este incidentă ipoteza prevăzută la art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, criteriile valoric şi cel privind rangul autorităţii emitente pe care le consacră art. 10 din acelaşi act normativ nu îşi mai găsesc aplicabilitatea pentru stabilirea instanţei competente.

Plecând de la această premisă, Înalta Curte, în acord cu jurisprudenţa care s-a consolidat la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a acesteia, constată că în speţă este incidentă ipoteza prevăzută de la art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, având în vedere că raporturile contractuale dintre părţi se circumscriu noţiunii de contract de concesiune de servicii publice.

Or, contractele de concesiune prin care se asigură prestarea unui serviciu public, în speţă, serviciul de supraveghere, prevenire şi control a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, intră în categoria celor ce sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. c) indice 1 din Legea nr. 554/2004 ca fiind contracte administrative.

În plus, chiar dacă temeiul juridic al pretinselor obligaţii de plată, care formează obiectul contractelor şi actelor adiţionale încheiate între părţi, îl constituie o prevedere legală, acest fapt nu este de natură a determina concluzia că litigiul dintre părţi nu ar fi unul privind executarea contractelor administrative, de vreme ce atât temeiul juridic invocat în susţinerea acţiunii, cât şi legea, în sine, are ca premisă conferirea unui drept în favoarea titularului contractului de concesiune.

Astfel, contractele administrative, în mod diferit faţă de cele civile, au întotdeauna o parte reglementară, stabilită prin dispoziţii legale, non-negociabilă. Or, art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 şi art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004 nu fac decât să completeze această parte reglementară a contractului administrativ cu un drept nou creat în favoarea medicilor veterinari. În raport de astfel de aspecte, competenţa în soluţionarea cauzei pendinte aparţine instanţelor civile.

În ceea ce priveşte instanţa civilă în favoarea căreia trebuie stabilită competenţa, Înalta Curte reţine ca fiind incidente dispoziţiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă: k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, motiv pentru care, în raport de criteriului valoric, prezentul litigiu se plasează în categoria celor a căror soluţionare intră în competenţa ce aparţine material judecătoriei.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava, în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 iunie 2022.