Procedural standing of professional associations to challenge normative acts affecting members' collective interests under the Audiovisual Sector Law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania admitted the appeal filed by the appellant association, quashed the Court of Appeal’s judgment that had dismissed the action for lack of active procedural standing, and remanded the case to the same lower court for retrial. The dispute arose from a lawsuit challenging a Government Order that established the percentage for calculating remuneration for artists and producers of phonograms, with the plaintiff arguing the decree violated the non-retroactivity principle, incorrectly included television broadcasters, and mandated collective rights management contrary to statutory law. The lower court had rejected the claim, holding that the association lacked standing because the normative act did not directly create rights or obligations for its specific members. The Supreme Court reversed this interpretation, determining that under the laws governing associations and the specific statutes of the entity, the association possesses a statutory obligation to act in the interest of its members and to defend their collective group interests, thereby establishing standing to challenge acts that impair such legitimate interests even if the act does not impose direct obligations on the entity.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 din O.U.G. nr. 26/2000; Procedural standing of professional associations to challenge normative acts affecting members' collective interests under the Audiovisual Sector Law: Dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, prevăd dreptul și obligația acestor organisme de a urmări crearea cadrului necesar pentru urmărirea unui interes general și de grup.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 5 iunie 2003, reclamanta Asociația C.A. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea H.G. nr. 143/2003 (M. Of. nr. 151/10.03.2003).
În motivarea cererii se arată că Hotărârea de Guvern stabilește procentul ce urmează a fi aplicat pentru calculul remunerației cuvenită artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme, pentru anul 2002, prin aceasta încălcându-se principiul neretroactivității legii. Se mai susține că, în mod greșit au fost incluse în hotărâre, organismele de televiziune, între utilizatorii care intră în sfera sa de aplicare, deoarece aceștia nu folosesc în realizarea și emiterea programelor lor, fonograme, ci fixări audiovizuale. Hotărârea respectivă presupune obligativitatea gestionării colective a drepturilor conexe, ceea ce contravine dispozițiilor Legii nr. 8/1996.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1898 din 12 noiembrie 2003, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.
Instanța a apreciat că, prin hotărârea atacată nu se produce vreun prejudiciu, reclamantei, al cărui obiect de activitate nu se încadrează în categoria utilizatorilor, neavând drepturi și obligații rezultate din această hotărâre.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamanta Asociația C.A., susținând în esență că potrivit statutului are obligația de a acționa în interesul membrilor săi, inclusiv de a promova acțiuni în justiție. De asemenea, că vătămarea interesului legitim al recurentei rezidă în împiedicarea sa de a beneficia de cadrul creat de O.U.G. nr. 26/2000.
Recursul este fondat.
Dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, prevăd dreptul și obligația acestor organisme de a urmări crearea cadrului necesar pentru urmărirea unui interes general și de grup.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 8/1996 și ale O.U.G. nr. 26/2000, a fost adoptat statutul Asociației C.A., în care se precizează interesul general și de grup urmărit de această asociație.
Astfel, art. 4 menționează la scopurile Asociației C.A., promovarea aplicării unor îmbunătățiri necesare legislației curente în audiovizual.
Art. 17, la îndatoririle Asociației C.A., precizează și acționarea în sensul apărării intereselor membrilor în relația cu inițiative sau acte legislative și reglementative relative în mod direct sau indirect în domeniul audiovizual.
Prevederile sus-citate demonstrează faptul că recurenta are obligația statutară de a acționa în interesul membrilor săi, inclusiv de a promova acțiuni în justiție.
Vătămarea interesului legitim al recurentei rezidă în împiedicarea sa de a beneficia de cadrul creat de O.U.G. 26/2000, în sensul urmăririi unui interes general sau de grup, și anume, interesul de grup al membrilor Asociației C.A. și interesul general de a se adopta o legislație necesară dezvoltării domeniului audiovizual.
Este greșită interpretarea instanței de fond. în sensul că H.G. nr. 143/2003 instituie drepturi și obligații. numai pentru membrii Asociației C.A., neafectând drepturi ale reclamantei-recurente. Chiar dacă un act normativ nu instituie drepturi și obligații în sarcina unei persoane juridice, aceasta nu exclude posibilitatea ca același act să încalce drepturile acelei persoane juridice reglementate prin alte acte legislative.
În ipoteza în care s-ar accepta teza lipsei calității procesuale active a reclamantei-recurente în atacarea actului administrativ contestat, s-ar ajunge la soluția profund inechitabilă a înlăturării din rândul celor îndreptățiți să atace în justiție, respectiva reglementare, a persoanei împuternicite să negocieze și să reprezinte utilizatorii.
Așa fiind, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Asociația C.A. împotriva sentinței civile nr. 1898 din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2005.