Jurisdiction for unjust enrichment claims arising from post-expropriation property sales bypasses Law No. 10/2001 restitution procedures
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellants' appeal, thereby upholding the Court of Appeal's decision to annul the first-instance judgment and refer the case to the competent district court for a ruling on the merits. The dispute concerned a claim for the restitution of a sum of money, framed as an unjust enrichment action under the Civil Code, originally filed to recover the updated value of a price paid in 1990/1991 for a mill previously expropriated by the state. The appellate court found that the claim was substantively an action for the restitution of an undue payment, which falls under the exclusive jurisdiction of the district court rather than the high court, and therefore lacked subject-matter jurisdiction. The Supreme Court ruled that the specific procedures under the Law No. 10/2001 regarding the restitution of abusive seizures required a prior administrative or judicial procedure not present in the record, meaning the matter could not be adjudicated directly by the high court but strictly as a civil unjust enrichment claim, confirming the referral to the lower instance as legally correct.
Legislator headnote
AI generatedart. 1092 C. civ, art. 11 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, art. 1 pct. 1 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 6 din Legea nr. 10/2001, art. 1002 C. civ; Jurisdiction for unjust enrichment claims arising from post-expropriation property sales bypasses Law No. 10/2001 restitution procedures: S-a reținut în esență că instanța a fost investită cu o acțiune în pretenții pentru restituirea unei plăți nedatorate, care potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., este de competența judecătoriei în primă instanță și nu a tribunalului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 17 iunie 2002 la Tribunalul Gorj, B.M.S., B.V., B.D. și P.G. au chemat în judecată Primăria comunei Turceni pentru a fi obligată să-i despăgubească cu suma de 150 milioanei lei reprezentând contravaloarea unei mori țărănești, mai precis reactualizarea sumei de 99.378 lei pe care au plătit-o în anul 1990.
Prin sentința civilă nr. 142 din 10 iulie 2002 a Tribunalului Gorj, secția civilă, a fost admisă în parte acțiunea, dispunându-se obligarea pârâtei de a plăti reclamanților suma de 80.143.256 lei, reprezentând valoarea actualizată a sumei de 99.375 lei, plătită de autorul reclamanților, drept preț pentru o moară țărănească.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în anul 1991 între Primăria comunei Turceni, și autorul reclamanților B.I. a intervenit un contract de vânzare cumpărare prin care acesta din urmă a cumpărat moara care i-a fost preluată abuziv de stat în anul 1950, fără titlu și fără a primi despăgubiri, cu prețul de 99.373 lei.
S-a considerat că astfel s-a făcut o plată nedatorată și ca urmare, în temeiul art. 992 și art. 1092 C. civ., precum și a prevederilor art. 11 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 s-a dispus obligarea primăriei la restituirea valorii actualizate a prețului primit.
Apelul declarat de Primăria comunei Turceni împotriva acestei sentințe, a fost admis prin decizia nr. 228 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, prin care s-a dispus anularea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Târgu-Jiu.
S-a reținut în esență că instanța a fost investită cu o acțiune în pretenții pentru restituirea unei plăți nedatorate, care potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., este de competența judecătoriei în primă instanță și nu a tribunalului.
Împotriva acestei decizii, reclamanții au declarat recursul de față, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței.
În motivarea recursului, astfel cum a fost depus în termenul legal se susține că decizia recurată este nelegală sub aspectul greșitei aplicări a legii, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 6 din Legea nr. 10/2001. În temeiul acestei prevederi legale din Legea nr. 10/2001, susțin reclamanții că pârâta avea obligația să le restituie moara în natură și nu să le pretindă un preț.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Așa cum rezultă și din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei la plata unei anumite sume, reprezentând reactualizarea prețului plătit de autorul reclamanților pentru o moară țărănească, ce a format obiectul vânzării-cumpărării între părți.
Este vorba de restituirea unei plăți, deci o acțiune în pretenții bazată pe o plată nedatorată în condițiile art. 992 și art. 1002 C. civ., fără incidența prevederilor Legii nr. 10/2001, ce se definește chiar prin titlul său ca lege privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1988. Este exact că în primele articole ale legii cuprind reglementări în legătură cu restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, precum și cu măsuri reparatorii prin echivalent în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă. Dar adoptarea acestei a doua soluții este posibilă numai după urmarea proceduri strict prevăzută de lege, instanța fiind competentă să se pronunțe numai în cadrul unei contestații, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa fiind, rezultă că este în afara criticii soluția adoptată în apel, prin care s-a dispus, trimiterea cauzei spre competentă soluționare în fond la judecătorie, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
De aceea, recursul de față, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanții B.M.S., B.V., B.D., P.G. împotriva deciziei 228 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2003.