Administrative challenge to classified documents underlying reserve status: mandatory substantive review under Law No. 182/2002 and ECHR Article 6 fairness

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 21.01.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne obligarea acestuia la declasificarea documentelor care au stat la baza trecerii sale în rezervă prin eliberarea din funcţie, măsură dispusă în baza Ordinului nr. 1/5022 (I/05022).

Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, solicitând în prealabil introducerea în cauză a Direcţiei Generale de Protecţie Internă, având în vedere faptul că actele a căror declasificare se solicită au fost emise la nivelul acestei direcţii, aşa cum reiese din adresa D.G.P.I. nr. x/13.08.2019.

La 27.02.2020, reclamantul a depus cerere completatoare a acţiunii, solicitând obligarea pârâtului la declasificarea documentelor ce au stat la baza trecerii sale în rezervă, urmând ca instanţa să se pronunţe asupra:

- legalităţii nepunerii în aplicare a sentinţei nr. 203/11.04.2008 de către pârât.

- eliminării dreptului la apărare începând cu anul 1997 până în prezent de către pârât;

- legalităţii trecerii în rezervă prin Ordinul nr. 1/05022 emis cu exces de putere;

- legalităţii desecretizării actelor financiare solicitate în instanţă şi refuzate de pârâtă prin expertiză financiară solicitată în scopul stabilirii cuantumului legat de daunele morale;

- acordării daunelor morale de 2 milioane euro pentru leziunile fizice şi psihice provocate prin abuzurile săvârşite.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 39 din 04 iunie 2020 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I. şi excepţia inadmisibilităţii cererii.

Respinge, ca lipsită de interes, cererea principală privitoare la desecretizare, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Direcţia Generală de Protecţie Internă.

Respinge cererile de anulare a ordinului nr. 0522/1998 MAI şi de acordare a daunelor ca inadmisibile, pentru autoritate de lucru judecat.

Respinge cererea privind legalitatea nepunerii în executare a sentinţei pronunţate în contradictoriu cu M.A.I. în dosarul nr. x/2008, ca inadmisibilă".

3. Recursul exercitat în cauză şi recursul incident

1. Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, următoarele:

- declasificarea acestor documente este necesară în vederea pregătirii şi formulării apărării în ceea ce priveşte valorificarea drepturilor, în mod abuziv încălcate. Consideră că sub aspect procesual declasificarea trebuie făcută pentru a se respecta principiile de exercitare a drepturilor în mod egal şi fără discriminări, principii înscrise în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 8 din noul C. proc. civ.

- sub aspectul fondului problemei urmează a se constata că toate aceste acte reprezintă acte întocmite într-o aşa zisă procedură disciplinară finalizată cu eliberarea din funcţie în 1997, deci acum aproape 20 de ani. În conformitate cu Legea nr. 282/2002 actele aflate în nivelul de secretizare strict secret vizează informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securităţii naţionale, iar actele aflate în nivelul de secretizare secret vizează informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natura să producă daune securităţii naţionale. Este greu de conceput că actele mai sus enumerate şi care vizează o aşa zisă activitate necorespunzătoare (la vremea aceea locotenent de poliţie în cadrul SIPI Argeş) să conţină informaţii de natură să producă daune, chiar grave, securităţii naţionale.

- noţiunea de securitate naţională este definită legal în art. 1 din Legea 51/1991 privind securitatea naţională a României ca fiind starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie. Deci din coroborarea celor două texte rezultă că respectivele informaţii care vizează cercetarea sa disciplinară conţin informaţii de natură să producă daune şi chiar grave acelei stări de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie.

- dacă se are în vedere şi textul art. 3 din Legea 51/1991 care reglementează ameninţările la adresa securităţii naţionale a României, practic acele elemente de natură să producă daune şi chiar grave acesteia, se va constata că respectivele documente nu întrunesc aceste condiţii şi se impune declasificarea acestora pentru motivele mai sus arătate. Cu toate acestea instanţa de fond a respins cererea, pe excepţie, reţinând că solicitarea de declasificare a documentelor ce au stat la baza trecerii în rezervă nu este justificată de un interes determinat, legitim, personal si actual deoarece nu mai pot folosi aceste informaţii într-o procedură judiciară.

- soluţia instanţei de fond încalcă flagrant art. 41 (dreptul la muncă), art. 51 dreptul de petiţionare), art. 52 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică) şi art. 53 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi).

2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs incident pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând instanţei să admită recursul incident, să caseze hotărârea atacată şi, rejudecând, să admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne.

Pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: calitate procesuală, capacitate procesuală şi existenţa unui interes. Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

În cauză de faţă, cererea recurentului reclamant vizează declasificarea documentelor ce au stat la baza emiterii ordinului ministrului de trecere în rezervă, or aşa cum am arătat şi în întâmpinarea nr. x/20.02.2020 aflată la dosar, recurentul reclamant a avut raporturi de serviciu cu Direcţia Generală de Protecţie Internă, unitate cu personalitate juridică conform art. 1 din O.U.G. nr. 76/20161, iar documentele ce au stat la baza Ordinului MI nr. 1/05022/1998 au fost emise de această entitate.

4. Apărările formulate şi recursul incident

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A. împotriva hotărârii nr. 39/04.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, apreciind sentinţa atacată ca temeinică şi legală şi solicitând, pe cale de excepţie, respingerea recursului ca nul, iar pe fond, respingerea recursului ca neîntemeiat.

Pârâta Direcţia Generală de Protecţie Internă a formulat întâmpinare şi a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod temeinic şi legal că cererea principală referitoare la obligarea pârâtului la declasificarea documentelor care au stat la baza trecerii sale în rezervă, nu este justificată de un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual în sensul art. 33 C. proc. civ., astfel că sentinţa este legală şi temeinică, solicitându-se respingerea recursului ca fiind nul, iar pe fondul acestuia, ca neîntemeiat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurentul-reclamant A. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne şi Direcţia Generală de Protecţie Internă solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: declasificarea documentelor care au stat la baza trecerii sale în rezervă prin eliberarea din funcţie, măsură dispusă în baza Ordinului nr. 1/5022 (I/05022); asupra legalităţii nepunerii în aplicare a sentinţei nr. 203/11.04.2008 de către pârât; asupra eliminării dreptului la apărare începând cu anul 1997 până în prezent de către pârât; asupra legalităţii trecerii în rezervă prin Ordinul nr. 1/05022 emis cu exces de putere; asupra legalităţii desecretizării actelor financiare solicitate în instanţă şi refuzate de pârâtă prin expertiză financiară solicitată în scopul stabilirii cuantumului legat de daunele morale şi asupra acordării daunelor morale de 2 milioane euro pentru leziunile fizice şi psihice provocate prin abuzurile săvârşite.

Prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I. şi excepţia inadmisibilităţii cererii, a respins, ca lipsită de interes, cererea principală privitoare la desecretizare, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Direcţia Generală de Protecţie Internă, a respins cererile de anulare a Ordinului nr. 0522/1998 MAI şi de acordare a daunelor ca inadmisibile, pentru autoritate de lucru judecat şi a respins cererea privind legalitatea nepunerii în executare a sentinţei pronunţate în contradictoriu cu M.A.I. în dosarul nr. x/2008, ca inadmisibilă.

1. Reclamantul A. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Subsumat acestui motiv de casare, recurentul critică în principal soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei lipsei interesului în promovarea prezentului demers judiciar, criticile acestuia putând fi analizate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1), pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.

Se impune a arăta cu prioritate că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabileşte cadrul procesual al litigiului de contencios administrativ, reglementând în detaliu categoriile de subiecte care pot avea calitate procesuală activă, persoanele sau entităţile care pot fi chemate în judecată, obiectul acţiunii, condiţiile de exercitare a dreptului la acţiune, precum şi limitele controlului judecătoresc asupra actelor administrative. Astfel, articolul 1 are ca obiect principal de reglementare calitatea procesuală activă în contenciosul administrativ, sfera subiectelor de sesizare a instanţei, a persoanelor sau entităţilor care sunt îndreptăţite să formuleze acţiuni în contencios administrativ, trasând şi coordonatele generale ale exercitării dreptului la acţiune. Condiţiile generale de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, respectiv capacitatea procesuală, calitatea procesuală, afirmarea unui drept subiectiv şi justificarea unui interes, trebuie analizate în funcţie de trăsăturile specifice raportului de drept public dedus judecăţii, pentru că, pe de o parte, dreptul administrativ operează cu noţiunile de "capacitate de drept public" şi de "capacitate administrativă", care au un conţinut diferit faţă de capacitatea juridică civilă, şi, pe de altă parte, raportul de drept administrativ este caracterizat de preeminenţa interesului public.

În acest cadru, reclamant poate fi, în sensul art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, orice persoană, fizică sau juridică, dacă îndeplineşte condiţia de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei sau altui subiect de drept.

Definiţia persoanei vătămate se regăseşte în art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, text potrivit căruia are această calitate orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea unei cereri în termenul legal. În acest sens, un act administrativ poate fi anulat numai dacă a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim privat, definit în art. 2 alin. (1) lit. p) ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.

Noţiunea de "interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ" nu se confundă cu noţiunea de "interes" în sensul de condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în dreptul procesual civil. Stabilirea existenţei unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.

Or, în prezenta cauză petitul principal al acţiunii se referă la declasificarea documentelor care au stat la baza trecerii recurentului reclamant în rezervă, prin eliberare din funcţie, în baza Ordinului nr. 1/5022 (I/05022), cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate: "Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestaţie la autorităţile care au clasificat informaţia respectivă, împotriva clasificării informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestaţia va fi soluţionată în condiţiile legii contenciosului administrativ."

Se constată că prima instanţă, deşi face o amplă analiză a multiplelor acţiuni litigioase purtate de recurentul reclamant A., nu face nici o analiză din perspectiva dispoziţiilor privind protecţia informaţiilor clasificate, în condiţiile în care exista un petit principal privind declasificarea documentelor care au stat la baza Ordinului nr. 1/5022 (I/05022) întemeiat expres pe dispoziţiile Legii 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. În acest context, Înalta Curte reţine temeinicia criticilor recurentului din perspectiva art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, constatând că prima instanţă nu a făcut o veritabilă cercetare a fondului cauzei dedusă judecăţii.

Aşa fiind, casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil şi totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.

2. Cu privire la recursul incident formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, se constată că acesta critică soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne.

Aşa cum susţine şi recurentul Ministerul Afacerilor Interne, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

În cadrul unui litigiu de având ca obiect o acţiune pronunţată în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, o autoritate publică poate avea calitate de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ contestat sau nu a soluţionat în termenul legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitor la un drept sau la un interes legitim.

Cum în cauză Ordinul nr. 1/5022 (I/05022) de trecere în rezervă a fost emis de către Ministerul Afacerilor Interne, această parte are calitate procesuală pasivă, chiar dacă recurentul A. a activat în cadrul Direcţiei Generale de Protecţie Internă, prima instanţă respingând în mod corect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 39 din 04 iunie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Se va respinge recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 39 din 04 iunie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Respinge recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2022.