Loss of interest in administrative suspension appeal following first-instance rejection of underlying annulment action

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 august 2021, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale ("ANRE") şi B. S.R.L., a solicitat suspendarea Ordinului Preşedintelui ANRM nr. 133 din 6 iulie 2021, publicat în M. Of. din 14 iulie 2021, în ceea ce priveşte aplicabilitatea art. 2, precum şi a licenţei de concesionare pentru exploatare nr. 6.103/2005 privind exploatarea resurselor de nisip şi pietriş din perimetrul Oniceni - Drăguşeni, judeţele Suceava şi Neamţ, până la soluţionarea fondului cauzei de către Curtea de Apel Iaşi.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă 167 din 7 decembrie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, lipsei de interes, inadmisibilităţii şi tardivităţii, invocate de pârâta B. S.R.L.;

(ii) a respins excepţia prematurităţii, invocată de pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale;

(iii) a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi B. S.R.L.;

(iv) a obligat reclamanta A. S.A. să îi plătească pârâtei B. S.R.L. suma de 12300 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 167 din 7 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

În esenţă, recurenta-reclamantă susţine că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, expunând argumentele din cuprinsul cererii şi contestând punctual considerentele sentinţei recurate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi ANRE şi B. S.R.L. au depus întâmpinări prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

În ceea ce priveşte susţinerile intimatelor-pârâte, prin care s-a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare, Înalta Curte constată că, faţă de criticile expuse în calea de atac, recursul declarat de reclamantă se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cuprinzând argumente vizând greşita aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, astfel că excepţia invocată este neîntemeiată.

Examinând excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Reclamanta A. S.A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Ordinului Preşedintelui ANRM nr. 133 din 6 iulie 2021, publicat în M. Of. din 14 iulie 2021, în ceea ce priveşte aplicabilitatea art. 2, precum şi a licenţei de concesionare pentru exploatare nr. 6.103/2005 privind exploatarea resurselor de nisip şi pietriş din perimetrul Oniceni - Drăguşeni, judeţele Suceava şi Neamţ, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la data pronunţării instanţei de fond asupra acţiunii în anulare a acestui act.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul instanţei de recurs de către intimata-pârâtă B. S.R.L., Înalta Curte reţine că, prin sentinţa civilă nr. 67 din 23 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a soluţionat fondul cauzei, respingând acţiunea în anularea actelor administrative a căror executare se cere a fi suspendată în cauza de faţă.

În condiţiile respingerii în primă instanţă a acţiunii în anulare a actului administrativ, interesul reclamantei în susţinerea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ nu îndeplineşte cerinţa de a fi actual, în sensul art. 33 din C. proc. civ., fiind depăşit termenul până la care hotărârea de admitere a cererii de suspendare putea, conform legii, să îşi producă efectele. Astfel cum s-a arătat anterior, suspendarea executării actului administrativ, solicitată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond, iar singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungeşte de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de faţă, dată fiind soluţia de respingere a acţiunii în anulare.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A., ca lipsit de interes.

Totodată, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. S.A. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial, dovedit prin factura nr. x/29.03.2022 (în sumă de 8412 RON) şi extrasul de cont din data de 21.04.2022, depuse de Cabinet de Avocat C., precum şi facturile nr. x/28.03.2022 (în sumă de 5005,205 RON) şi nr. 1188/07.04.2022 (în sumă de 5001,55 RON) şi ordinele de plată din 30.03.2022 şi 07.04.2022, depuse de D. şi Asociaţii . În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., urmând a reduce onorariul avocaţial total de la suma de 18.417,755 RON la suma de 3000 RON, având în vedere caracterul disproporţionat al valorii onorariului, în raport de complexitatea cauzei, care se reflectă asupra activităţii desfăşurate de avocat în susţinerea intereselor recurentei-reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 167 din 7 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Obligă recurenta-reclamantă A. S.A. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a sumei de 3000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, reprezentând onorariu avocaţial în recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2022.