Appeal annulled for lack of signature required by Art. 486(1)(e) CCP

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 octombrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României - Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM") şi Inspecţia Judiciară, a formulat plângere împotriva Rezoluţiei din data de 06.10.2020 a Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare, prin care a fost respinsă plângerea împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 2591/A/25.08.2020, contestând-o implicit şi pe aceasta din urmă, solicitând admiterea contestaţiei şi trimiterea cauzei la Preşedintele României şi la Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a se lua măsurile legale, respectiv excluderea din magistratură a inspectorilor judiciari şi a magistraţilor reclamaţi în cauză.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 63 din 22 ianuarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României - Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 63 din 22 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei.

3.2. Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a declarat recurs incident împotriva aceleiaşi hotărâri, solicitând admiterea căii de atac, casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a CSM şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii formulate în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

4. Apărările formulate în cauză

La dosarul instanţei de recurs au depus întâmpinări toţi pârâţii, faţă de recursul principal declarat de reclamant, invocând excepţia nulităţii pentru nemotivare, iar în subsidiar, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul-reclamant nu a depus întâmpinare faţă de recursul incident declarat de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate cerinţa semnării recursului de către titularul căii de atac, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:…semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă…, precum şi semnătura."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii.(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, aceasta trebuie să se regăsească în cuprinsul cererii de recurs, în formă olografă sau sub forma semnăturii electronice.

Înalta Curte reţine că, la dosarul cauzei, nu se află un exemplar al recursului care să cuprindă semnătura olografă a reclamantului A., iar recursul a fost depus prin intermediul poştei electronice, fără a avea ataşată semnătura electronică.

Totodată, prin adresa emisă la data de 31 martie 2021 şi comunicată la data de 5 aprilie 2021, Înalta Curte a pus în vedere reclamantului obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 50 de RON, precum şi depunerea unui exemplar semnat al cererii de recurs. La data de 16 aprilie 2021, reclamantul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, fără a îndeplini şi obligaţia depunerii unui exemplar semnat al recursului declarat în cauză.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată ca nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părţii, nici în formă olografă, nici în formă electronică.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) şi art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului principal declarat de reclamantul A., pentru lipsa semnăturii.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că această cale de atac rămâne fără efect, potrivit art. 472 alin. (2) raportat la art. 491 C. proc. civ., câtă vreme recursul principal primeşte o soluţie de anulare, care nu implică cercetarea fondului.

Soluţia de constatare a lipsei de efect a recursului incident conduce la respingerea a cererii recurentului-pârât Consiliul Superior al Magistraturii de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., cheltuielile de judecată se acordă părţii care a câştigat procesului, situaţie neregăsită în speţă, întrucât, deşi recursul principal a fost anulat pentru lipsa semnăturii, totuşi cheltuielile de judecată solicitate de Consiliul Superior al Magistraturii se referă la taxa judiciară de timbru în sumă de 100 de RON, care a fost achitată pentru depunerea recursului incident. Or, odată constatată lipsa de efect a recursului incident, titularul acestei căi de atac nu se află în poziţia părţii care a câştigat procesul, pentru a beneficia de restituirea de către cealaltă parte a contravalorii taxei.

Totodată, alegând să nu declare recurs principal, ci recurs incident, pârâtul CSM şi-a asumat consecinţele produse asupra căii de atac incidente de nesoluţionarea pe fond a recursului principal, iar o consecinţă previzibilă este şi aceea a lipsirii sale de beneficiul recuperării contravalorii taxei judiciare de timrbu.

Prin urmare, potrivit art. 472 alin. (2) raportat la art. 491 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a rămas fără efect şi va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 63 din 22 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa semnăturii.

Constată că recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiaşi sentinţe a rămas fără efect.

Respinge cererea recurentului-pârât Consiliul Superior al Magistraturii privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2022.