Lack of current procedural interest in challenging retrocession order after voluntary administrative compliance

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 noiembrie 2018, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Parohia Reformată II Cluj, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România ("Comisia Specială de Retrocedare"), Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, a solicitat:

A. În principal:

(i) ca instanţa de judecată să se pronunţe asupra calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită, asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, B-dul x nr. 124, înscris iniţial în CF nr. x Cluj-Napoca, cu nr. top. x, compus din casă cu etaj din cărămidă şi piatră, acoperită cu ţiglă, la parter cu 4 săli şi dependinţe, le etaj cu 8 camere, 4 bucătării şi dependinţe, curte şi grădină şi teren în suprafaţă de 4.266 mp., obiect al cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, sens în care solicită:

- retrocedarea în natură a imobilului cu nr. top. x compus din - Corpul I de clădire S+P+E, având fundaţia din piatră, pereţi din zidărie de cărămidă, şarpantă din lemn, acoperită cu ţiglă, compus din: la subsol - 1 hol şi 6 pivniţe; la parter - 1 antreu, 2 vestiare, 2 săli, 1 baie, 1 WC, 1 casa scării; la etaj - un coridor, 3 săli, 3 săli de mese, 2 antree, un vestiar, 1 birou, 1 cabinet medical, 1 magazie, 1 spălătorie, 1 WC.; Corpul II de clădire, având fundaţii de piatră, pereţi din zidărie de cărămidă, şarpantă din lemn, acoperită cu ţiglă, compus din: 2 antree, 2 birouri, 3 săli, 2 vestiare, 2 holuri, 3 WC-uri, 1 spălătorie, 1 vestiar, 1 coridor, 1 bucătărie, 1 loc preparat carne, 1 magazie, şi teren pe B-dul x nr. 124 în suprafaţă de 2055 mp, cu obligaţia de a menţine afectaţiunea de grădiniţă pe o perioadă de până la cinci ani;

- acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul teren cu nr. Top. x în suprafaţă de 2211 mp, constând în 990.730 puncte precum şi dezmembrarea imobilului şi întabularea drepturilor astfel dobândite în favoarea reclamantei în cartea funciară în conformitate cu raportul de expertiză etrajudiciară efectuat de expert A..

B. În subsidiar:

(i) obligarea pârâtei Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România să soluţioneze cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 prin emiterea unei decizii în sensul arătat la petitele de mai sus, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii;

(ii) obligarea pârâtei Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România să transmită dosarul cu cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 soluţionată, către pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în termen de 30 de zile de la data emiterii Deciziei;

(iii) obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită decizie de compensare pentru un număr de 990.730 puncte, pentru imobilul teren cu nr. Top. x în suprafaţă de 2211 mp situat în Cluj-Napoca, B-dul x nr. 124,

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 47 din 15 februarie 2019, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţie civilă.

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 1390 din 14 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea acţiunii, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj Napoca, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

1.4. Prin decizia nr. 1550 din 26 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ.

1.5. După pronunţarea regulatorului de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ la data de 4 noiembrie 2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 14 din 10 februarie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată;

(ii) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Consiliul Local al Municipiul Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

(iii) a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată sub aspectul petitelor principale, invocată de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi, în consecinţă, a respins petitele principale privind constatarea calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită, retrocedarea în natură a imobilului, acordarea de măsuri reparatorii, dezmembrarea imobilului şi întabularea drepturilor, ca fiind inadmisibile;

(iv) a admis excepţia prematurităţii, invocată de pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi, în consecinţă, a respins, ca prematur formulat, capătul de cerere subsidiar prin care se solicită obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unei decizii de compensare;

(v) a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Parohia Reformata II Cluj, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România;

(vi) a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România să emită decizia de soluţionare a notificării reclamantei înregistrată sub nr. x/27.02.2003 în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri;

(vii) a respins în rest cererea de chemare în judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 14 din 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii formulate de reclamantă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-reclamantă Parohia Reformată II Cluj a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Referitor la excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă Parohia Reformată II Cluj, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată, reţinând, contrar susţinerilor intimatei, că motivele de nelegalitate expuse de pârâta Comisia Specială de Retrocedare în cuprinsul cererii de recurs se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II.2. Referitor la excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea pârâtei Comisia Specială de Retrocedare la soluţionarea notificării formulată de reclamantă în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se are în vedere situaţia survenită ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a emis Deciziile nr. 9255/03.09.2020 şi nr. 9256/03.09.2020, prin care a soluţionat cererea de retrocedare formulată de reclamantă sub nr. x/27.02.2003.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond.

Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtei Comisia Specială de Retrocedare nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., aspect recunoscut de către parte, prin susţinerea rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Având în vedere că nu mai este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, ca neîntemeiată.

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România împotriva sentinţei civile nr. 14 din 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2022.