Tax authority's unmotivated appeal annulled; solidary liability assessment voided, taxpayer wins reduced fees

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 iunie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. x/27.07.2017 de angajare a răspunderii în situaţia atragerii răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) lit. b), c) şi d) şi art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov;

(ii) anularea tuturor actelor care au stat la baza emiterii actului atacat, precum şi anularea tuturor actelor subsecvente acestora;

(iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 4888 din 27 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 2022 din 25 martie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

1.4. Prin decizia nr. 3115 din 6 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

1.5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, după pronunţarea regulatorului de competenţa, la data de 2 octombrie 2019, sub nr. x/2018*.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2608 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov şi a anulat decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/27.07.2017, emisă de AJFP Ilfov şi decizia nr. 2639/16.04.2018 a DGRFP Bucureşti de soluţionare a contestaţiei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2608 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâta îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.

În motivarea recursului, pârâta a reluat apărările din fond, referitoare la situaţia faptică a creanţelor înregistrate de societate, care a condus la emiterea deciziei de angajare a răspunderii solidare. Totodată, a reiterat şi aspectele referitoare la obligaţiile ce-i reveneau reclamantului şi la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală. Aceste pretinse critici au fost încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a se indica în mod expres textul de lege greşit interpretat sau încălcat de instanţa de fond la pronunţarea soluţiei atacate şi nici motivul pentru care această interpretare/aplicare este eronată.

Susţinerile recurentei-pârâte nu reprezintă motive de nelegalitate, ci se limitează la prezentarea unor situaţii factuale care nu fac obiectul analizei recursului, astfel cum este conturat prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Recursul declarat în cauză nu cuprinde critici efective la adresa soluţiei instanţei şi a raţionamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta.

Înalta Curte reţine că legiuitorul a înţeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, iar atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, atunci nu poate fi considerată îndeplinită condiţia motivării recursului.

Deoarece pârâta nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. şi va anula, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanaţelor Publice Ilfov.

Totodată, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanaţelor Publice Ilfov la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial, dovedite conform facturii seria x nr. x/06.02.2018 şi extras de cont din 09.02.2018 . În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., urmând a reduce onorariul avocaţial de la suma de 5.515,29 RON la suma de 2500 RON, având în vedere caracterul disproporţionat al valorii onorariului, în raport de complexitatea cauzei, care se reflectă asupra activităţii desfăşurate de avocat în susţinerea intereselor intimatului-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanaţelor Publice Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 2608 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanaţelor Publice Ilfov la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, reprezentând onorariu avocaţial.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2022.