Insurer’s guarantee fund damages claim; nullity of cassation appeal for failure to cite specific legal grounds

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 mai 2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată prin notele depuse la data de 16 octombrie 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor ("FGA", "Fondul"), a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 19904/06.05.2019, emisă de pârât, solicitând anularea deciziei contestate şi obligarea pârâtului să reanalizeze dosarul şi să soluţioneze cererea de plată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1409 din 23 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (i) a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi (ii) a anulat în parte Decizia nr. 19904/06.05.2019 a pârâtului FGA, doar în ceea ce priveşte articolul 2 al deciziei menţionate, cu consecinţa obligării pârâtului să soluţioneze din nou cererea de plată nr. x/02.03.2017, numai sub aspectul diferenţei dintre suma solicitată şi cea acordată la art. 1 din decizie, cu luarea în considerare inclusiv a raportului de expertiză medico-legală întocmit în prezenta cauză.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1409 din 23 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 488 C. proc. civ.

În sprijinul cererii sale, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014 la stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv nu a avut în vedere jurisprudenţa instanţelor române în domeniu, sens în care se impune casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtului la plata sumei de 600.000 RON.

Mai arată reclamanta că instanţa de fond a apreciat greşit a fi corespunzătoare raportarea FGA la Ghidul pentru soluţionarea despăgubirilor morale, elaborat de FPVS. Acest ghid nu poate reprezenta un criteriu în stabilirea cuantumului despăgubirilor, astfel cum s-a reţinut în decizia nr. 130/23.01.2019 a ÎCCJ, secţia I civilă. Ca urmare, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi obligarea pârâtului la stabilirea despăgubirilor raportat la jurisprudenţa actuală, ţinând cont de concluziile raportului de expertiză medico-legală.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a depus întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamanta A..

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta îşi întemeiază cererea, susţinerile din calea de atac neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.

În motivarea recursului, reclamanta a dezvoltat două argumente pe care Înalta Curte le apreciază, deopotrivă, străine de conţinutul sentinţei atacate, atât în ceea ce priveşte considerentele, cât şi soluţia dispusă.

Astfel, reclamanta a susţinut că instanţa de fond nu a respectat prevederile art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014 în stabilirea cuantumului despăgubirilor, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, anularea deciziei FGA şi obligarea pârâtului la plata sumei de 60.000 RON. Or, aceste susţineri nu corespund obiectului prezentei cereri de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, prin care reclamanta a solicitat anularea deciziei FGA contestate şi obligarea pârâtului la reanalizarea cererii de plată, pretenţii admise de instanţa de fond. Mai exact, reclamanta nu a cerut obligarea pârâtului la plata sumei de 60.000 RON, ci, conscutiv anulării deciziei, a solicitat reluarea procedurii administrative de analiză a cererii de plată.

Prin urmare, instanţa de fond a acordat reclamantei ceea ce a cerut, nefiind învestită cu o cerere prin care să analizeze cuantumul despăgubirilor şi să oblige pârâtul la plata acestora, astfel că primul motiv de recurs formulat de reclamantă este străin cauzei şi nu îndeplineşte condiţia motivării corespunzătoare a căii de atac.

Cea de-a doua susţinere contestă stabilirea despăgubirilor în raport de Ghidul pentru soluţionarea despăgubirilor morale, elaborat de FPVS şi, drept urmare, se solicită obligarea pârâtului la stabilirea despăgubirilor raportat la jurisprudenţa actuală, ţinând cont de concluziile raportului de expertiză medico-legală. Or, dispozitivul sentinţei recurate cuprinde exact această măsură şi anume obligarea pârâtului "să soluţioneze din nou cererea de plată nr. x/02.03.2017, numai sub aspectul diferenţei dintre suma solicitată şi cea acordată la art. 1 din decizie, cu luarea în considerare inclusiv a raportului de expertiză medico-legală întocmit în prezenta cauză.", iar în considerente, instanţa de fond a statuat că, deşi invocatul Ghid poate constitui un criteriu de stabilire a despăgubirilor, totuşi pârâtul FGA este dator să administreze un material probator complet, cu luarea în considerare a expertizei medico-legale. Aşadar, pretinsa critică a reclamantei nu are corespondent în conţinutul sentinţei recurate, câtă vreme instanţa de fond a valorificat argumentaţia reclamantei din cuprinsul acţiunii şi a dispus obligarea pârâtului la prestaţia solicitată de aceasta, respectiv reanalizarea cererii de plată sub aspectul cuantumului despăgubirilor, în raport şi de expertiza medico-legală întocmită în prezenta cauză.

În concluzie, Înalta Curte constată că reclamanta nu a încadrat recursul într-unul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu a prezentat argumente referitoare la sentinţa atacată, respectiv critici efective la adresa soluţiei instanţei de fond şi a raţionamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta. Menţionarea unor critici străine de obiectul cauzei şi de conţinutul hotărârii atacate nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită cerinţa motivării recursului.

Înalta Curte reţine că legiuitorul a înţeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind, conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, iar atât timp cât reclamanta a omis să prezinte critici concrete la adresa sentinţei instanţei de fond, atunci condiţia motivării recursului nu este îndeplinită.

Deoarece reclamanta nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1409 din 23 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2022.