Competence conflict over public service dismissal: mandatory jurisdiction of civil section at plaintiff's domicile despite administrative nature of the act

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1284 din data de 25.02.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii în favoarea Tribunalului Ilfov.

Prin sentinţa civilă nr. 3098 din 20.10.2021 Tribunalul Ilfov, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Ilfov şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 492 din 10 martie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale, a dispus declinarea cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Ministerul Culturii, în favoarea Tribunalului Ilfov, a constatat ivit conflictul negativ de competenta şi a dispus înaintarea cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa este definită în doctrină ca fiind aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti de a judeca un anumit litigiu.

Prin urmare, pentru determinarea instanţei competente în soluţionarea unui litigiu, ceea ce trebuie stabilit este obiectul acţiunii, constând în dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la calea justiţiei, pretenţia concretă a reclamantului.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Conform aliniatului 3 din acelaşi act normativ, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. (4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Dispoziţiile legale enunţate anterior instituie o competenţă teritorială exclusivă la sediul reclamantului, indiferent dacă acţiunea este formulată personal, sau prin reprezentat legal sau convenţional.

Prin cererea formulată reclamanta a solicitat anularea Ordinului Ministrului Culturii nr. 1006/10.09.2020 privind eliberarea din funcţia publică de conducere de director gradul II al Direcţiei Achiziţii, Administrativ şi Investiţii, obligarea pârâtului la emiterea ordinului de reintegrarea a acesteia în funcţia publică deţinută precum şi obligarea la plata despăgubirilor cuvenite.

Având în vedere că litigiul de faţă are ca obiect raportul de serviciu al unui funcţionar public, în cauză devin incidente şi prevederile art. 536 din Codul administrativ, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, instanţă în a cărei circumscripţie se află domiciliul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2022.