Negative jurisdiction conflict resolved: Appellate Court assigned to hear tax joint liability case exceeding 3M RON threshold
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction, assigning the case to the Bucharest Court of Appeal for trial, thereby rejecting the alternative jurisdiction claimed by the Bucharest Tribunal. The dispute concerned the annulment of a joint and several liability decision under the Fiscal Procedure Code, imposed on a shareholder by the tax authorities for an insolvent company's debt of approximately 17.6 million RON. Relying on Article 10(1) of Law No. 554/2004, the court determined that because the tax debt exceeded the 3 million RON threshold and involved central public authorities, the matter fell under the original jurisdiction of the appellate courts rather than the first-instance tribunals.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 din C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004; Negative jurisdiction conflict resolved: Appellate Court assigned to hear tax joint liability case exceeding 3M RON threshold: Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 3 iunie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1685 din 16.11.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Administraţia Sector 5 a Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 849 din 17.02.2022, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect anulare act administrativ fiscal, privind pe reclamantul A. şi pe pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Administraţia Sector 5 a Finanţelor Publice, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a, contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa competentă să soluţioneze conflictul de competenţă.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa este definită în doctrină ca fiind aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti de a judeca un anumit litigiu.
Prin urmare, pentru determinarea instanţei competente în soluţionarea unui litigiu, ceea ce trebuie stabilit este obiectul acţiunii, constând în dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la calea justiţiei, pretenţia concretă a reclamantului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (1)1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)."
În cauză, obiectul cererii de chemare în judecată îl formează anularea Deciziei nr. x/15.03.2021, de angajare a răspunderii solidare în situaţia atragerii răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2), lit. b), c) şi d) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, emisă faţă de A. pentru debitul în valoare totală de 17.657.038 RON şi a Deciziei nr. 1814/10.06.2021, privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.03.2021, cu debitoarea insolvabilă S.C. B. S.R.L C.U.I. x; suspendarea executării/punerii în executare a Deciziei nr. x/15.03.2021, de angajare a răspunderii solidare în situaţia atragerii răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2), lit. b), c) şi d) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi, în subsidiar, şi a Deciziei nr. 1814/10.06.2021, privind soluţionarea contestaţiei formulată, pentru debitul în valoare totală de 17.657.038 RON.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Administraţia Sector 5 a Finanţelor Publice în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2022.