Withdrawal of state security clearance lacking legal interest absent challenge to subsequent dismissal order

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31.01.2019 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, anularea adresei nr. x din 06.11.2015, comunicată de către pârât în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a decis avizarea negativă a reclamantului privind accesul la informaţii secrete de stat - nivelul secret de stat; obligarea pârâtului la reintegrarea sa pe postul deţinut anterior şi la plata despăgubirilor, constând în salarii actualizate începând cu data de 06.11.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 136 din 18 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 136 din 18 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii.

În motivarea recursului arată că instanta de fond a reţinut că nu a dovedit un interes în anularea actului atacat, în conditiiile în care nu a contestat Dispoziţia şefului Inspectoratului de Poliţie nr. 20417/09.12.2015, prin care recurentul a fost eliberat din funcţia de Şef, secţia III la secţia 5 Poliţie Rurală Bocşa, ca urmare a retragerii accesului său la informaţii cu caracter de secret de stat.

Consideră că interpretarea instanţei este greşită în ceea ce priveşte considerentul că singurul prejudiciu ar fi fost faptul că a fost eliberat din funcţia de Şef, secţia III la secţia 5 Poliţia Rurală Bocş ca urmare a retragerii accesului său la informaţii cu caracter de secret de stat.

Precizează că toate documentele întocmite de-a lungul carierei unui poliţist se regăsesc la dosarul personal al acestuia şi atunci când se pune problema promovării sau sancţionarii poliţistului, se întocmeşte de către serviciul de personal un referat în baza acestui dosar, de care se ţine cont, ceea ce afectează parcursul profesional al persoanei.

Arată că pentru acest document de neavizare sau de sanctiune nu există niciun termen de prescripţie, astfel că se menţine imposibilitatea de a ocupa o funcţie de conducere în viitor.

Susţine că dispoziţiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, se completează, conform art. 78 alin. (1) din actul normativ menţionat, cu prevederile Legii nr. 188/1999 şi ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcţionarului public. În acest sens, invocă dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (2) şi art. 66 lit. e) din Legea nr. 188/1999.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul - pârât Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate, precizând că potrivit art. 2 din Legea nr. 182/2002, accesul la informaţii clasificate nu este un drept garantat prin lege fiecărei persoane, ci este permis numai în cazurile, condiţiile şi cu respectarea procedurilor prevăzute de lege, art. 28 alin. (1) şi (2) din actul normativ mai sus menţionat instituind regula potrivit căreia accesul la informaţii clasificate secret de stat este permis numai în baza unei autorizaţii scrise, eliberate în urma verificărilor efectuate cu acordul scris al persoanei în cauză.

În ceea ce priveşte cererea recurentului-reclamant de reintegrare a sa pe postul deţinut anterior, arată că ORNISS nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este parte în raportul de serviciu derulat cu reclamantul, iar pe de altă parte, arată că soluţionarea acestei cereri implică constatarea nelegalităţii actului de eliberare din funcţie şi, implicit, desfiinţarea acestuia.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, anularea adresei nr. x din 06.11.2015, comunicată în dosarul nr x/2017 al Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a decis avizarea negativă a reclamantului cu privire la accesul la informaţii secrete de stat - nivelul secret de stat; obligarea pârâtului la reintegrarea sa pe postul deţinut anterior şi la plata despăgubirilor, constând în salarii actualizate începând cu data de 06.11.2015.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat formal, întrucât recurentul-reclamant nu a formulat critici cu privire la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, astfel că, în lipsa unor critici concrete, instanţa de recurs nu poate analiza hotărârea recurată din perspectiva acestui motiv de casare.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, respectiv a respins, ca lipsită de interes, cererea reclamantului de anulare a actului prin care i s-a retras accesul la informaţii secrete de stat şi ca inadmisibilă cererea de reintegrare în funcţia deţinută anterior.

Prin cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant acesta critică faptul că instanta de fond a reţinut că nu a dovedit un interes în anularea actului atacat, în conditiiile în care nu a contestat Dispoziţia şefului Inspectoratului de Poliţie nr. 20417/09.12.2015, prin care a fost eliberat din funcţia de Şef, secţia III la secţia 5 Poliţie Rurală Bocşa, ca urmare a retragerii accesului său la informaţii cu caracter de secret de stat. De asemenea, recurentul-reclamant susţine că interpretarea instanţei este greşită în ceea ce priveşte considerentul că singurul prejudiciu ar fi fost faptul că a fost eliberat din funcţia de Şef, secţia III la secţia 5 Poliţia Rurală Bocş, ca urmare a retragerii accesului său la informaţii cu caracter de secret de stat.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.

Astfel, în cauză, recurentul-reclamant A. a solicitat anularea adresei nr. x din 06.11.2015, comunicate de către pârât în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a decis avizarea negativă a acestuia cu privire la accesul la informaţii secrete de stat - nivelul secret de stat, precum şi obligarea sa la reintegrarea pe postul deţinut anterior şi la plata despăgubirilor, constând în salarii actualizate începând cu data de 06.11.2015.

În ceea ce priveşte lipsa de interes, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că, în condiţiile în care nu a fost desfiinţată Dispoziţia şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin nr. 20417/09.12.2015, de eliberare a reclamantului din funcţia de Şef secţie nr. 5 Poliţie Rurală Bocşa ca urmare a retragerii accesului la informaţiile având caracter de secret de stat, este lipsită de consecinţe juridice anularea actului prin care s-a retras accesul reclamantului la informaţiile având caracter de secret de stat, întrucât chiar anulându-se actul atacat în prezent, raportul de serviciu al reclamantului nu se poate modifica decât prin desfiinţarea Dispoziţiei şefului I.P.J. Caraş-Severin nr. 20417/09.12.2015.

Prin urmare, întrucât anularea adresei nr. x din 06.11.2015, prin care s-a decis avizarea negativă a acestuia cu privire la accesul la informaţii secrete de stat - nivelul secret de stat, nu poate conduce de facto la modificarea raportului de serviciu al recurentului-reclamant, fiind necesară desfiinţarea Dispoziţiei şefului I.P.J. Caraş-Severin nr. 20417/09.12.2015, de eliberare din funcţia de şef secţie nr. 5 Poliţie Rurală Bocşa, pe care recurentul-reclamant nu a contestat-o, după cum a precizat la termenul de judecată din 18.04.2019, Înalta Curte constată că prima instanţă a respins în mod corect acest capăt de cerere, ca lipsit de interes.

În ceea ce priveşte critica referitoare la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de reintegrare a reclamantului în funcţia de Şef secţie nr. 5 Poliţie Rurală Bocşa, Înalta Curte constată că această cerere este subsecventă cererii de anulare a actului de eliberare din funcţia publică.

Astfel, pentru ca cererea de reintegrare a reclamantului în funcţia deţinută anterior să fie admisibilă, se impune ca anterior să se fi constatat nelegalitatea actului de eliberare din funcţia publică deţinută de recurentul-reclamant, cu consecinţa defiinţării acestui act, astfel cum reiese şi din interpretarea dispoziţiilor art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora:

"La solicitarea funcţionarului public, instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcţia publică deţinută".

Cu alte cuvinte, astfel cum a reţinut în mod corect prima instanţă, reintegrarea reclamantului în funcţia de Şef secţie nr. 5 Poliţie Rurală Bocşa nu poate surveni decât în urma desfiinţării Dispoziţiei şefului I.P.J. Caraş-Severin nr. 20417/09.12.2015, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de Şef secţie nr. 5 Poliţie Rurală Bocşa, iar nu ca urmare a anulării actului emis Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat care a stat la baza emiterii acestei dispoziţii de eliberare din funcţia publică.

Or, raportul de serviciu al reclamantului a fost modificat prin Dispoziţia şefului I.P.J. Caraş-Severin nr. 20417/09.12.2015, iar recurentul-reclamant nu a atacat acest act.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 136 din 18 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 136 din 18 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2021.