Annulment of ministerial school enrollment order: procedural inadmissibility of new individual harm claims raised for the first time on appeal

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 17.10.2018 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul de Administraţie al Şcolii Dora Dalles Bucşani Dâmboviţa şi Consiliul Local Bucşani, anularea hotărârii Consiliului de Administraţie al Şcolii Dora Dalles Bucşani Dâmboviţa din 7.11.2017 privind desfiinţarea Şcolii Racoviţa/Bucşani începând cu data de 01.09.2018; a HCL nr. 63/29.11.2017 a Consiliului Local Bucşani Dâmboviţa; a actelor premergătoare emise de B., care au dus la nelegalitatea/netemeinicia HCL nr. 63/29.11.2017; cercetarea nelegalităţii OMEN nr. 5472/07.11.2017 al Ministerului Educaţiei, publicat în Monitorul Oficial din 22.11.2017; suspendarea executării HCL nr. 63/2017 până la soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 1043/03.10.2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinul nr. 5472/07.11.2017 emis de Ministerul Educaţiei Naţionale şi a declinat soluţionarea acestuia în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus disjungerea celorlalte capete de cerere şi formarea unui dosar distinct în vederea soluţionării acestora.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 65 din 12 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 65 din 12 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, respectiv anularea Ordinului Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 5472/07.11.2017; obligarea pârâtului M.E.N. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 250 RON, potrivit chitanţei nr. x/2018.

În motivarea recursului arată că hotărârea atacată este nelegală, prima instanţă făcând o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, potrivit căruia anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ trebuie adus la cunoştinţa publicului în condiţiile alin. (1) cu cel puţin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare de către autorităţile publice. Anunţul va cuprinde: data afişării, o notă de fundamentare, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, un studiu de impact şi/sau de fezabilitate, după caz, textul complet al proiectului actului respectiv, precum şi termenul-limită, locul şi modalitatea în care cei interesaţi pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.

Critică motivarea primei instanţe referitoare la vătămarea interesului subiectiv din perspectiva Legii nr. 554/2004, întrucât cerinţele Legii nr. 52/2003 sunt imperative şi trebuie respectate în elaborarea oricărui act normativ de către instituţiile administraţiei publice. Or, potrivit procedurii civile şi jurisprudenţei în materie, încălcarea normelor legale imperative atrage nulitatea absolută a actului normativ elaborat.

Susţine că şi prima instanţă a observat în mod corect că Ordinul Ministerului Educaţiei nu respectă prevederile Legii nr. 52/2003.

Consideră că vătămarea interesului public este indubitabilă, întrucât în urma aplicării acestui ordin, multe şcoli şi clase de elevi au fost desfiinţate, producându-se prejudicii grave materiale şi morale în ceea ce priveşte accesul la educaţie al elevilor, precum şi vătămarea dreptului său subiectiv, dat fiind faptul că prin desfiinţarea în mod nelegal a Şcolii Racoviţa/Bucşani/Dâmboviţa începând cu data de 01.09.2018, nu mai poate avea o normă didactică întreagă, fiind nevoit să-şi completeze această normă.

Mai mult, arată că prin aplicarea acestor dispoziţii nelegale ale O.M.E.N. nr. 5472/2017, se ajunge la costuri suplimentare pentru transportul elevilor, fiind puse în discuţie securitatea acestora şi privarea lor de dreptul fundamental consfinţit de C.E.D.O. şi Declaraţiile universale ale drepturilor copilului, accesul la educaţie şi formare în mod liber, neîngrădit şi echitabil.

Susţine, de asemenea, că mulţi elevi sunt transportaţi cu mijloace de transport fără autorizaţii legale şi fără respectarea condiţiilor minime de siguranţă.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul - pârât Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia lipsei de obiect a recursului, având în vedere că Ordinul nr. 5472/07.11.2017 a stabilit cifra de şcolarizare pentru anul şcolar 2018/2019, care s-a încheiat.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală, apreciind că prima instanţă a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 8 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoanele fizice pot invoca apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care acesta decurge din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim public privat, or, recurentul nu a invocat şi nici nu a dovedit că prin presupusa nerespectare a cerinţelor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2003, a suferit vreo vătămare.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Cu privire la excepţia lipsei de obiect a recursului

Referitor la excepţia lipsei de obiect a recursului, invocată de intimatul - pârât Ministerul Educaţiei Naţionale, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată.

În sprijinul acestei excepţii, intimatul - pârât Ministerul Educaţiei Naţionale a susţinut că prin Ordinul nr. 5472/07.11.2017 emis de Ministerul Educaţiei Naţionale s-a stabilit cifra de şcolarizare pentru anul şcolar 2018/2019, şi, cum anul şcolar 2018/2019 s-a încheiat, prezentul recurs a rămas fără obiect.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., cu denumirea marginală "Obiectul şi scopul recursului. Instanţa competentă":

"(3) Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Prin urmare, din analiza textului de lege de mai sus reiese că obiectul recursului îl constituie sentinţa sau hotărârea primei instanţe, împotriva căreia se formulează această cale de atac, şi nu se confundă cu obiectul cererii de chemare în judecată, ce constă în pretenţia concretă dedusă spre soluţionare instanţelor judecătoreşti.

În consecinţă, în condiţiile în care obiectul recursului îl constituie hotărârea recurată, prezenta cale de atac nu este lipsită de obiect.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de obiect a recursului.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, în urma disjungerii dispuse de către Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 1043/03.10.2018, instanţa a rămas învestită în prezentul dosar doar cu soluţionarea capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 5472/07.11.2017 emis de Ministerul Educaţiei Naţionale.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat formal, fără a se formula critici cu privire la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, astfel că, în lipsa unor critici concrete, instanţa de recurs nu poate analiza hotărârea recurată din perspectiva acestui motiv de casare.

În privinţa criticilor circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că sancţiunea nulităţii se aplică numai în ipoteza existenţei unei vătămări produse reclamantului într-un drept subiectiv sau într-un interes legitim privat, sens în care a reţinut dispoziţiile art. 8 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, constatând că reclamantul nu a invocat şi nici nu a dovedit că, prin nerespectarea cerinţelor impuse de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2003, a suferit vreo vătămare.

În recurs, contestând soluţia instanţei de fond, de respingere a acţiunii, recurentul-reclamant a susţinut că, prin emiterea ordinului atacat, este vătămat atât interesul public, întrucât multe şcoli şi clase au fost desfiinţate, producându-se prejudicii grave materiale şi morale în ceea ce priveşte accesul la educaţie al elevilor, cât şi interesul său personal, subiectiv, întrucât prin desfiinţarea Şcolii Racoviţa/Bucşani/Dâmboviţa începând cu data de 01.09.2018, nu mai poate avea o normă didactică întreagă.

Înalta Curte constată că această critică nu se regăseşte în cuprinsul cererii de chemare în judecată, ci a fost invocată pentru prima dată în recurs, astfel că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la vătămare şi nu a analizat acest aspect, fiind vorba de o cauză nouă a cererii de chemare în judecată.

Susţinerile recurentului-reclamant cu privire la vătămarea ce i-a fost cauzată şi, implicit, la justificarea interesului propriu în susţinerea demersului său procesual, reprezintă o modificare/completare a pretenţiilor expuse prin cererea de chemare în judecată, care nu respectă dispoziţiile art. 194, coroborat cu art. 204 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de aspectele cu care a fost învestită, instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamantul nu a invocat şi nici nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare prin nerespectarea cerinţelor impuse de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2003.

Înalta Curte constată că această cauză nouă a cererii de chemare în judecată nu poate fi cercetată pentru prima dată în recurs, al cărui obiect îl reprezintă, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., verificarea legalităţii sentinţei recurate. Potrivit art. 478 alin. (3) C. proc. civ.:

"În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se pot formula pretenţii noi", iar potrivit art. 494 din acelaşi act normativ:

"Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune".

Prin urmare, instanţa de control judiciar nu poate proceda la analiza unor critici noi, ce nu au fost invocate în faţa instanţei de fond, obiectul căii extraordinare de atac a recursului fiind limitat la examinarea legalităţii hotărârii de fond, în raport de pretenţiile din cererea de chemare în judecată şi de argumentele şi apărările formulate de părţi în faza procesuală a fondului.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de obiect a recursului, va respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 65 din 12 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de obiect a recursului.

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 65 din 12 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2021.