Securitate collaborator status: extraordinary appeal time-bar and ex officio procedural exception

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.07.2016, sub nr. x/2016, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pe baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, la acea dată, instanţa să aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

Prin sentinţa civilă nr. 3411 din 7 noiembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul A., calea de atac formulată fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.03.2017, sub nr. x/2016.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs.

Prin decizia nr. 5678 din 18 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, s-a respins recursul declarant de pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 3411 din 7 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

3. Contestaţia în anulare formulată în cauză.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de recurs a formulat cerere de contestaţie în anulare contestatorul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.. A solicitat partea admiterea contestaţiei şi anularea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii recursului astfel cum a fost formulat.

În susţinerea căii de atac promovate în cauză contestatorul a susţinut, în esenţă, că instanţa de recurs a considerat în mod eronat, din cauza unei erori materiale, că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, precizând în acest sens că potrivit art. 485 C. proc. civ. termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel. A mai susţinut că, potrivit legii, dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen.

De asemenea, a citat dispoziţiile art. 247 din C. proc. civ. şi a arătat că, deşi termenul de recurs este de 15 zile conform art. 20 din Legea nr. 554/2004, instanţa a invocat din oficiu această excepţie potrivit prevederilor art. 247 anterior citate şi nu potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004. În plus, a considerat că art. 20 din Legea nr. 554/2004 este lipsit de rigoare şi nu clarifică excepţiile care pot fi invocate.

În final a subliniat că intimatul nu a invocat prin întâmpinare excepţia tardivităţii recursului în termen de 15 zile şi că instanţa nu putea să invoce din oficiu excepţia amintită decât în termen de 30 de zile, întrucât din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen.

4. Apărările formulate în cauză.

Deşi a fost legal citat şi i-a fost comunicată cererea de contestaţie în anulare, intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu a fost prezent în faţa instanţei şi nu a formulat întâmpinare.

La termenul din data de 2 iunie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei şi a reţinut contestaţia în anulare spre soluţionare pe excepţia invocată.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare.

Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, excepţie de procedură absolută şi peremptorie, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, contestaţia în anulare urmând a fi respinsă ca tardiv formulată, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., republicat.

În speţă, în urma verificării regularităţii promovării contestaţiei în anulare de către contestatorul A., Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 506 din C. proc. civ.: "(1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă"; (2) Contestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut de alin. (1) sub sancţiunea nulităţii acesteia."

Decizia instanţei de recurs a fost comunicată părţii recurente la data de 21.05.2020, conform dovezii de înmânare ataşată la dosarul de recurs, iar cererea de contestaţie în anulare a fost formulată de contestator la 11.06.2020, data expedierii prin poştă, conform menţiunii ştampilei aplicate pe plicul aflat la fila nr. x (verso) din dosarul de contestaţie în anulare, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere potrivit dispoziţiilor art. 181-183 C. proc. civ.

Aşadar, termenul pentru introducerea contestaţiei în anulare, de 15 zile de la data comunicării deciziei, s-a împlinit la 06.06.2020, într-o zi de sâmbătă, nelucrătoare, situaţie în care, conform art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., termenul s-a prelungit până la data de 08.06.2020, inclusiv.

Termenul de 1 an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., invocat de contestator, reprezintă un termen limită, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, acesta neconferind părţii posibilitatea de a formula contestaţia în anulare fie în termen de 15 zile de la comunicare, fie în termen de 1 an de la data rămânerii definitive.

Cum menţiunea ştampilei aplicate pe plicul de înaintare a cererii de contestaţie în anulare, aflat la fila nr. x (verso) din dosar, indică faptul că memoriul conţinând motivele de contestaţie a fost transmis instanţei la data de 11.06.2020, iar termenul a început să curgă de la data comunicării hotărârii din 21.05.2020, împlinindu-se la 08.06.2020, se reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, ipoteze ce nu se verifică în speţă.

Pe cale de consecinţă, în considerarea argumentelor reţinute supra şi a textelor legale invocate, Înalta Curte va respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 5678 din 18 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, păstrând astfel hotărârea atacată.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra cererii de contestaţie în anulare.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 506 coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 5678 din 18 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.