Environmental compliance notice and ministerial order challenged; appeal barred by 15-day filing deadline

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.12.2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în temeiul art. 997 din C. proc. civ. şi art. 8, art. 15 şi art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în contradictoriu cu pârâţii Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, ca prin sentinţa ce o va pronunţa pe cale de ordonanţă preşedinţială, să dispună:

1. anularea parţială a Ordinului Ministrului Mediului nr. 464/2009, modificat prin Ordinul 256/2014, cu privire la dispoziţiile art. 3 pct. 11, art. 23 alin. (1) şi alin. (2) lit. c), art. 26 lit. c) şi anexa nr. 9 din acest ordin;

2. anularea în tot a notei a Notei de constatare nr. x/28.10.2020, întocmită în baza Ordinului Ministrului Mediului nr. 464/2009, modificat prin Ordinul nr. 256/2014;

3. să se constate ca nelegale şi netemeinice măsurile de la punctele 1, 2, 4, 5, 6, 7, 10, 12, 13, 16, 20, 21, 22, 23, 25 şi 26 din Nota de constatare nr. x/28.10.2020, întocmită de pârâta Garda Naţională de Mediu-Comisariatul General;

4. suspendarea Notei de constatare nr. x/28.10.2020, sub aspectul măsurilor precizate la pct. 3, până la soluţionarea definitivă, pe fond, a cauzei.

Reclamanta a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a arătat că înţelege să modifice cererea iniţială înregistrată pe rolul instanţei de fond în ceea ce priveşte obiectul şi temeiul de drept ale cererii de chemare în judecată, în sensul că pretenţiile sale se întemeiază exclusiv pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, şi că nu mai invocă dispoziţiile art. 997 şi următoarele din C. proc. civ. privind procedura ordonanţei preşedinţiale, cererea având următoarele petite: - anularea în parte a Ordinului Ministrului Mediului nr. 464/2009, modificat prin Ordinul nr. 256/2014, respectiv a prevederilor de la art. 3 pct. 11, art. 23 alin. (1) şi alin. (2) lit. c), art. 26 lit. c) şi anexa nr. 9 din actul administrativ contestat, şi ca temei de drept: art. 4 alin. (4), art. 7 alin. (11) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004; - anularea în totalitate a Notei de constatare nr. x/28.10.2020 întocmită de pârâta Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General, şi se întemeiază pe dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004; - al treilea petit a fost formulat în subsidiar faţă de al doilea petit al cererii şi a constat în anularea în parte a Notei de constatare nr. x/28.10.2020, sub aspectul măsurilor obligatorii de la punctele 1, 2, 4, 5, 6, 7,10,12,13,16, 20, 21, 22, 23, 25 şi 26 din actul administrativ contestat, având ca temei aceleaşi dispoziţii de la art. 7 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004; - suspendarea în totalitate a Notei de constatare nr. x/28.10.2020, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Totodată, a susţinut că primul capăt de cerere este formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, iar celelalte pretenţii în contradictoriu cu pârâta Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General.

Prin încheierea din data de 09.02.2021 Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de pârâta Garda Naţională de Mediu prin întâmpinarea la cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, de disjungere a primului capăt de cerere şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte, care nu este emitentul ordinului contestat.

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 191/16.02.2021, pronunţată în dosarul de fond, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare a Notei de constatare nr. x/28.10.2020.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 633 din 20 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 633 din 20 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului fundamentat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ. recurenta-reclamantă a susţinut, în contextul unei succinte expuneri a soluţiei pronunţate de instanţa de fond şi a considerentelor esenţiale reţinute de aceasta în fundamentarea soluţiei adoptate, că hotărârea atacată este nelegală conform criticilor formulate punctual în referire la fiecare dintre soluţiile de respingere adoptate de prima instanţă cu privire la toate petitele cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată.

În referire la soluţia de respingere a capătului de cerere privind anularea parţială a Ordinului Ministrului Mediului nr. 464/2009 a formulat critici, în esenţă, sub aspectul neanalizării şi nepronunţării prin considerente asupra argumentelor privind încălcarea principiului legalităţii actelor administrative. Totodată, sub acest aspect a considerat că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că, prin excepţie de la principiul ierarhiei actelor administrative şi de la dispoziţiile Legii nr. 24/2000, ar fi justificată menţinerea în vigoare a ordinului contestat pentru motivul că noua legislaţie primară în acelaşi domeniu al activităţii Gărzii Naţionale de Mediu, H.G. nr. 1005/2012, ar fi preluat prevederile din acest ordin, chiar dacă legislaţia primară, şi anume H.G. nr. 112/2009, în baza căreia a fost adoptat, a fost abrogată.

De asemenea, a arătat că Ordinul Ministrului Mediului nr. 464/2009, modificat prin Ordinul nr. 256/2014, este un act administrativ normativ prin care se pot dispune restricţii/privări de drepturi fără respectarea exigenţelor de ordin constituţional şi că în mod eronat a apreciat prima instanţă că ordinul contestat nu este nelegal întrucât prin Nota de constatare nr. x/2020 comisarii Gărzii Naţionale de Mediu nu au dispus măsuri de restrângere sau privare a unor drepturi şi libertăţi economice a societăţii reclamante.

În egală măsură, a susţinut că Ordinul Ministrului Mediului nr. 464/2009, modificat, este un act normativ lipsit de previzibilitate, fiind nelegal şi pentru că măsurile de limitare a libertăţii economice, care se pot dispune prin notele de constatare întocmite în baza acestui Ordin normativ, sunt disproporţionate faţă de interesul general al protecţiei mediului.

În final a formulat critici cu privire la capătul de cerere privind anularea în tot a Notei de constatare nr. x/28.10.2020 şi în referire la capătul de cerere privind anularea în parte a acesteia, solicitând să se constate că măsurile criticate, de la pct. 2 şi pct. 10 din actul administrativ întocmit de pârâta Garda Naţională de Mediu-Comisariatul General, contravin în mod flagrant dispoziţiilor Legii fundamentale, impunându-se a fi desfiinţate ca nelegale. În plus, cu privire la criticile formulate împotriva celorlalte măsuri contestate, recurenta-reclamantă a invocat aceleaşi argumente formulate prin cererea de chemare în judecată, la care a făcut trimitere.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinările formulate în cauză intimaţii-pârâţi Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor au invocat, în principal, excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs, iar, în subsidiar, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei de fond ca temeinică şi legală, conform argumentelor expuse în cuprinsul întâmpinărilor.

La termenul de dezbateri din 2 iunie 2022 Înalta Curte a reţinut recursul spre soluţionare pe excepţia tardivităţii formulării acestuia, invocată de intimaţii-pârâţi.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs, excepţie de procedură absolută şi peremptorie, invocată de intimaţii-pârâţi prin întâmpinările formulate în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecinţa respingerii recursului reclamantei ca tardiv formulat, în considerarea argumentelor ce succed.

Demersul judiciar ce formează obiectul cauzei pendinte vizează solicitarea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, privind anularea în parte a Ordinului Ministrului Mediului nr. 464/2009, modificat prin Ordinul nr. 256/2014, respectiv a prevederilor de la art. 3 pct. 11, art. 23 alin. (1) şi alin. (2) lit. c), art. 26 lit. c) şi anexa nr. 9 din actul administrativ contestat; anularea în totalitate a Notei de constatare nr. x/28.10.2020 întocmită de pârâta Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General; precum şi suspendarea în totalitate a Notei de constatare nr. x/28.10.2020.

Soluţionând cauza, Curtea de Apel Bucureşti a găsit neîntemeiate susţinerile formulate de reclamantă, respingându-i acţiunea, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

În speţă, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

În ceea ce priveşte natura căii de atac a recursului, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că "Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare controlul conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile".

Motivarea recursului se realizează, conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) din acelaşi Cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică.

Motivele pe care se întemeiază cererea de recurs şi dezvoltarea acestora pot fi transmise ulterior declarării recursului, însă numai înăuntrul termenului legal de declarare a recursului, care, în speţă, aşa cum s-a arătat, este de 15 de zile de la data comunicării hotărârii. Dacă recurentul depune motivele de recurs după expirarea termenului prevăzut de lege, instanţa le va respinge ca tardive şi nu vor fi luate în considerare la analiza legalităţii hotărârii atacate.

Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează. De asemenea, prin intermediul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. legiuitorul a statuat în sensul că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 633 din 20.04.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, atacată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a fost comunicată părţii la data de 26 mai 2021, conform dovezii aflate la dosarul de fond-volumul II, iar recursul a fost promovat de reclamantă la data de 15 iunie 2021, data comunicării prin poştă, conform menţiunii ştampilei aplicate pe plicul aflat la fila x (verso) din dosarul de recurs, aşadar, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, calculat potrivit dispoziţiilor art. 181-183 C. proc. civ.

Or, din moment ce menţiunea ştampilei aplicate pe plicul aflat la fila x (verso) din dosarul de recurs indică faptul că memoriul conţinând motivele de recurs a fost transmis instanţei la data de 15 iunie 2021, iar termenul a început să curgă de la data comunicării hotărârii, şi anume 26 mai 2021, împlinindu-se la 11 iunie 2021, se reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, ipoteze ce nu se verifică în speţă.

Pe cale de consecinţă, în considerarea argumentelor reţinute supra şi a textelor legale invocate, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca tardiv formulat, păstrând astfel sentinţa de fond atacată.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 633 din 20 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 633 din 20 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.