Appeal annulled for lack of reasoned critique: reiteration of first-instance arguments does not satisfy requirements for extraordinary appeal in administrative civil proceedings

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.12.2021, sub nr. x, reclamantele A. şi B., prin Sindicatul Preuniversitar "Paul Popescu Neveanu" Timiş au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, suspendarea executării art. 1 alin. (2) al Ordinului Ministrului Educaţiei nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învăţământ, prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 605/17.06.2021.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 28 din data de 27 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamantele A. şi B. prin Sindicatul Preuniversitar "Paul Popescu Neveanu" Timiş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei.

3. Recursul exercitat în cauză.

Împotriva sentinţei de fond au promovat recurs reclamantele A. şi B. prin Sindicatul Preuniversitar "Paul Popescu Neveanu" Timiş, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea recursului au arătat că prima instanţă a dispus respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată apreciind în mod greşit că, deşi în cauză a fost făcută dovada existenţei unui caz bine justificat şi a promovării plângerii prealabile, iminenţa producerii unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat nu afectează în mod semnificativ modul lor de trai. În acest sens au apreciat, în contextul expunerii definiţiei pagubei iminente cuprinse la art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, că prejudiciul material previzibil este tocmai lipsa indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul.

Au subliniat că diminuarea salariului lunar cu suma de 950 RON, începând cu luna iulie 2021, este în mod incontestabil de natură a le produce în fiecare lună un prejudiciu egal cu suma menţionată, astfel încât este eronată reţinerea primei instanţe în sensul că paguba este considerată iminentă doar dacă situaţia lor economică ar fi precară. Or, în opinia recurentelor, prima instanţă nu contestă faptul că diminuarea salariului reprezintă un prejudiciu material, ci, doar prin simplul fapt că ele nu trăiesc în pragul sărăciei nu poate fi considerată un prejudiciu material.

În egală măsură, au susţinut că dovada că ar trebui să trăiască într-o situaţie economică precară reiese şi din împrejurarea că prima instanţă consideră că prin nedepunerea la dosar a obligaţiilor pecuniare pentru a se face un calcul matematic între venituri şi cheltuieli nu există o pagubă iminentă. De asemenea, pentru a face dovada situaţiei economice conform opiniei primei instanţe, ar fi necesar un interval de timp de cel puţin o lună pentru a aduna toate cheltuielile efectuate, aspect în mod eronat reţinut deoarece trebuie să se ţină cont şi de cheltuielile zilnice pe care le face o persoană, iar acestea pot fi adunate doar la solicitare pentru că nu sunt persoane care să adune bonurile aferente fiecărei cheltuieli efectuate.

Pentru aceste considerente au apreciat că hotărârea atacată este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu referire la aprecierea condiţiei privind prevenirea unei pagube iminente, respectiv diminuarea semnificativă a salariului lunar cu suma de 950 RON, care este cea de-a doua condiţie necesară suspendării executării actului administrativ prevăzută de art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a formulat întâmpinare la recursul reclamantelor, în cuprinsul căreia a susţinut, în principal, că recursul nu cuprinde critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., aspect circumscris invocării excepţiei nulităţii recursului, iar, în subsidiar, că recursul reclamantelor este nefondat, apreciind că în mod corect a reţinut instanţa de fond că actul administrativ contestat se bucură de prezumţia de legalitate.

Recurentele-reclamante au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând instanţei de recurs să respingă ca neîntemeiate motivările invocate de intimat prin întâmpinare, precum şi apărările pe fondul cauzei invocate de acesta. Totodată, în referire la susţinerile privind nemotivarea recursului, au arătat că prin cererea de recurs formulată au adus critici chiar cu privire la motivarea primei instanţe asupra condiţiei pagubei iminente.

La termenul de dezbateri din data de 2 iunie 2022, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., excepţie invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, excepţie invocată de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată, urmând să constate nulitatea recursului reclamantelor, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.

Aşadar, recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, sancţiunea nulităţii recursului.

Astfel, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege şi să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului şi nu conduce, implicit, la casarea hotărârii atacate.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţă este de observat faptul că, deşi au precizat că recursul se întemeiază pe motivul de nelegalitate reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentele-reclamante nu au formulat veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate de prima instanţă, subsumate motivului de casare invocat, prin care să arate în ce constă nelegalitatea sentinţei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Analizând cererea de recurs şi susţinerile recurentelor-reclamante, în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte reţine că acestea nu au formulat critici care să vizeze nelegalitatea sentinţei atacate, ci au reluat apărările formulate în faţa primei instanţe, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând indicarea în concret a greşelilor imputate instanţei de fond şi încadrarea lor în motivul de casare invocat, astfel cum este acesta prevăzut în textul de lege invocat.

Or, simpla nemulţumire a recurentelor-reclamante cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă prin sentinţa de fond atacată, nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe critici de nelegalitate circumscrise motivelor expres şi limitativ prevăzute de lege şi invocate, de altfel în mod formal de acestea prin cererea de recurs, având în vedere că recursul este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având deja la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

Din această perspectivă este important a se mai reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată de instanţa de fond, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală. Astfel, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a motivelor de casare incidente în cauză şi la reiterarea situaţiei de fapt reţinute, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate acesteia, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează.

Aşadar, de vreme ce recurentele-reclamante nu au arătat, în concret, modul în care normele de drept incidente în cauză au fost încălcate ori greşit aplicate de instanţa de fond la pronunţarea soluţiei contestate, simpla indicare formală a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a fi dezvoltate critici care să poată fi circumscrise acestuia, echivalează cu nemotivarea cererii de recurs.

În aceste condiţii, reţinând caracterul nemotivat al cererii de recurs, având în vedere că recurentele-reclamante au procedat la reluarea apărărilor invocate în faţa instanţei de fond şi la expunerea unor considerente generice referitoare la condiţia pagubei iminente, neinvocând veritabile critici de nelegalitate care să poată face posibilă o încadrare a acestora în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac promovate.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

În considerarea argumentelor expuse la pct. 5 din prezenta decizie, întrucât recurentele-reclamante nu s-au conformat exigenţelor impuse de lege şi nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, va constata nulitatea recursului exercitat de reclamante împotriva sentinţei de fond pe care, în consecinţă, o va menţine ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurentele-reclamante A. şi B., prin Sindicatul Preuniversitar "Paul Popescu Neveanu" Timiş, împotriva sentinţei nr. 28 din 27 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.