Romanian Supreme Court voids cassation appeal for failure to formulate substantive grounds of illegality in Judicial Inspectorate classification dispute

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 09.06.2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au solicitat anularea rezoluţiilor de clasare din dosarul nr. x/21.05.2020 şi nr. 858/A din 11.03.2020 în lucrarea nr. 20-1059/11.03.2020, ambele date de Inspecţia Judiciară.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 456 din 25 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

3. Recursul exercitat în cauză.

Împotriva sentinţei de fond au exercitat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 496 alin. (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii contestaţiei formulate împotriva rezoluţiilor de clasare date de Inspecţia Judiciară.

În dezvoltarea recursului au susţinut, în contextul unei ample expuneri a circumstanţelor factuale ale cauzei şi a stării de fapt deduse judecăţii, că sentinţa de fond reprezintă un abuz de drept şi de fapt, precum şi o încălcare abuzivă a dreptului de proprietate privată, precum şi o încălcare abuzivă a unui drept moral ce le-a fost îngrădit.

De asemenea, exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţiile pronunţate de instanţe prin hotărârile judecătoreşti date începând cu sentinţa civilă nr. 1293/26.06.2007 pronunţată în dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Carei, cu sentinţa civilă nr. 1247/07.06.2010 pronunţată în dosarul nr. x/2010 al aceleiaşi Judecătorii Carei şi cu decizia civilă nr. 805/R/18.11.2013 a Tribunalului Satu Mare, pronunţată în dosarul nr. x/2012, recurenţii-reclamanţi au reiterat criticile formulate în faţa instanţei de fond în ceea ce priveşte nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare referitoare la acelaşi imobil situat în judeţul Satu Mare, precum şi în referire la întregul probatoriu administrat în cauză, inclusiv procesul-verbal de confruntare nr. x/26.09.2013, declaraţia din 02.07.2013 şi raportul de constatare tehnică şi ştiinţifică nr. x/06.02.2013, reluând şi susţinerile privind plângerile penale formulate împotriva părţilor adverse din dosarele sus-menţionate.

Pentru considerentele arătate au solicitat admiterea recursului în baza art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., în susţinerea căruia au depus înscrisurile la care au făcut referire în cuprinsul cererii de recurs.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare la recursul reclamanţilor, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică. În esenţă, a susţinut că în mod corect a apreciat instanţa de fond că argumentele care au stat la baza soluţiilor pronunţate sunt prezentate în considerentele hotărârilor pronunţate, fiind respectate dispoziţiile procedurale şi enunţate în detaliu motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi argumentele care au justificat soluţiile pronunţate.

Recurenţii-reclamanţi au formulat răspuns la întâmpinare prin care, în principal au solicitat respingerea întâmpinării ca fiind tardiv depusă, iar în subsidiar au solicitat înlăturarea tuturor apărărilor invocate de pârâtă în apărare, apreciindu-le neîntemeiate. Totodată, au depus concluzii scrise prin intermediul cărora au reiterat argumentele invocate în sprijinul solicitării de admitere a demersului judiciar formulat, precum şi înscrisuri considerate relevante în soluţionarea cauzei.

La termenul de dezbateri din 2 iunie 2022, Înalta Curte a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii depunerii întâmpinării, invocată de recurenţii-reclamanţi prin răspunsul la întâmpinare, reţinând că întâmpinarea a fost formulată de intimata-pârâtă la data de 17.08.2021, cu respectarea termenului legal prin raportare la data comunicării cererii de chemare în judecată din 09.08.2021. Totodată, a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia invocată.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată, urmând să constate nulitatea recursului reclamanţilor în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.

În concluzie, recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, sancţiunea nulităţii recursului.

Astfel, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege şi să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului şi nu conduce, implicit, la casarea hotărârii atacate.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Cu titlu prealabil, deoarece din dezvoltarea recursului se observă că recurenţii-reclamanţi sunt nemulţumiţi şi de modalitatea în care instanţa de fond a analizat probatoriile administrate, cu referire specială la proba cu înscrisurile menţionate în cuprinsul paginii 6 a cererii de recurs, se impune a se preciza, pe de o parte, faptul că probatoriul respectiv a fost administrat în cadrul dosarelor ce au generat formularea sesizărilor adresate Inspecţiei Judiciare, iar, pe de altă parte, că modul în care instanţa de fond a interpretat probele administrate şi a stabilit pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare.

Aşa fiind, instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci, doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.

În atare situaţie, criticile referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt sau modul de administrare şi interpretare a probatoriilor administrate în cauză nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală deoarece vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 din C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate.

În speţă este de observat că, deşi au precizat că recursul se întemeiază pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi nu au formulat veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate de prima instanţă, subsumate motivelor de casare invocate, prin care să arate în ce constă nelegalitatea sentinţei atacate prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Analizând cererea de recurs şi susţinerile recurenţilor-reclamanţi, în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte reţine că aceştia nu au formulat critici care să vizeze nelegalitatea sentinţei atacate.

Astfel, în ceea ce priveşte motivele de casare invocate, astfel cum sunt reglementate la art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acestea au fost invocate doar formal, recurenţii nefăcând nicio referire la motivul pentru care au considerat că prima instanţă şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, în referire la motivarea sentinţei de fond sau la regulile de procedură pretins a fi fost încălcate de instanţa de fond în adoptarea soluţiei pronunţate.

Constată Înalta Curte că, în esenţă, părţile recurente au reluat apărările formulate şi în faţa primei instanţe, au reiterat pe larg circumstanţele factuale ale cauzei şi şi-au exprimat nemulţumirea în raport şi de soluţiile pronunţate în alte hotărâri judecătoreşti din numeroasele dosare pe care le-au avut înregistrate pe rolul instanţelor de judecată, fără a arăta însă în concret care sunt regulile de procedură pretins a fi încălcate sau greşit aplicate de instanţa de fond în pronunţarea soluţiei adoptate în prezenta cauză, de ce au considerat că sentinţa primei instanţe este nemotivată sau în ce mod şi-a depăşit prima instanţă atribuţiile puterii judecătoreşti, pentru a atrage incidenţa în cauză a cazurilor de casare invocate.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică indicarea în concret a greşelilor imputate instanţei de fond şi încadrarea lor în motivele de casare invocate, astfel cum sunt acestea prevăzute în textele de lege corespunzătoare, simpla nemulţumire a recurenţilor-reclamanţi cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă prin sentinţa de fond atacată nefiind suficientă pentru a conduce la casarea hotărârii recurate. Dimpotrivă, este necesar ca recursul să fie întemeiat pe critici de nelegalitate circumscrise motivelor expres şi limitativ prevăzute de lege şi invocate, de altfel în mod formal de către recurenţii-reclamanţi prin cererea de recurs formulată, având în vedere că recursul este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având deja la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

Din această perspectivă este important a se mai reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată de instanţa de fond, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală. În egală măsură, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a motivelor de casare incidente în cauză şi la reiterarea situaţiei de fapt reţinute, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate acesteia, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează.

Întrucât recurenţii-reclamanţii nu au arătat în concret motivul pentru care au considerat că prima instanţă şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, de ce au considerat că sentinţa de fond este nemotivată şi care sunt regulile de procedură încălcate ori greşit aplicate de instanţa de fond în adoptarea soluţiei atacate, simpla indicare formală a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ., fără a fi dezvoltate critici care să poată fi circumscrise acestora, echivalează cu nemotivarea cererii de recurs.

În aceste condiţii, reţinând caracterul nemotivat al cererii de recurs, având în vedere că recurenţii-reclamanţi au invocat doar formal motivele de casare privitoare la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, la nemotivarea hotărârii de fond şi la încălcarea regulilor de procedură, şi au procedat la reluarea susţinerilor formulate şi în faţa instanţei de fond, respectiv la o amplă prezentare a circumstanţelor factuale ale cauzei şi a probatoriului administrat, neinvocând veritabile critici de nelegalitate care să poată face posibilă o încadrare a acestora în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., şi constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac promovate.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

În considerarea argumentelor expuse la pct. 5 din prezenta decizie, întrucât recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat exigenţelor impuse de lege şi nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, va constata nulitatea recursului exercitat de reclamanţi împotriva sentinţei de fond pe care, în consecinţă, o va menţine ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 456 din 25 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.