Negative Jurisdictional Conflict Resolved: Police Officer's Salary Claim Assigned to Dolj Tribunal Based on Identity-Card Domicile

Şedinţa publică din data de 31 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. x/2022 (în urma disjungerii din dosarul nr. x/2021 la data de 13.01.2022), reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual a solicitat în numele mai multor persoane printre care şi numita A., obligarea pârâtei Garda de Coastă Constanţa la plata majorărilor salariale, începând cu data de 01.01.2021 prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 prin aplicarea art. 38 alin. (4) din lege, obligarea pârâtei la plata majorărilor salariale pentru deţinătorii titlului de specialist de clasă începând cu 01.07.2017, conform art. 28 din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate în urma recalculării.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 75/27.01.2022, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea cauzei către Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Constanţa a reţinut că reclamanta prin sindicat acţionează în calitate de persoană vătămată, aşa cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine exclusiv instanţei de la domiciliul reclamantei, care este în oraşul Filiaşi, jud. Dolj.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 363 din 17 martie 2022, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Dolj, invocată de pârât; a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze privind pe reclamanta A. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâta Garda de Coastă, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr. 188/1999), disjuns din dosar nr. x/2021, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea soluţionării cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Dolj a reţinut că, din punctul de vedere al acestei instanţe, în sensul doctrinei şi practicii judiciare, noţiunea de domiciliu, trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa principală a reclamantului, cât adresa unde locuieşte efectiv.

Asocierea pe care o face legiuitorul în definiţia domiciliului din noul C. civ., ca locuinţă principală nu este o îndepărtare de la ideea de domiciliu ca situaţie de fapt, în condiţiile în care la art. 87 se arată că domiciliul este stabilit în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor persoanei fizice.

Scopul regulii de competenţă teritorială în materia contenciosului administrativ, a fost acela de a proteja reclamantul şi nu poate fi atins dacă domiciliul nu este asociat cu locuinţa efectivă, deoarece ar fi lipsit de exerciţiul drepturilor sale procesuale.

Instanţa mai arată şi faptul că în expunerea de motive a proiectului Legii nr. 212/2018 s-a arătat că se impune schimbarea competenţei în funcţie de domiciliul reclamantului pentru a permite o corectă administrare a probelor, având în vedere legătura instanţei cu domiciliul părţilor,

În cauză, reclamanta locuieşte în fapt în Mangalia, judeţul Constanţa, unde îşi desfăşoară şi raporturile de serviciu, astfel că Tribunalului Constanţa este instanţa competentă să soluţioneze cauză.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte interpretarea diferită, de către instanţele de judecată, a noţiunii de domiciliu, în sens procedural.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Cu privire la interpretarea noţiunii de domiciliu ca element de determinare a competenţei teritoriale a instanţei, se impune a fi amintite cele două tipuri de abordări, una din perspectiva art. 59 din C. civ., care consacră domiciliul ca atribut de identificare a persoanei fizice şi, a doua, prin raportare la dispoziţiile art. 87 din C. civ., care consacră domiciliul ca premisă a exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale acesteia.

Înalta Curte, învestită cu conflictul negativ de competenţă în temeiul art. art. 135 alin. (1), raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., urmează a avea în vedere, în interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificat prin Legea nr. 212/2018, şi la expunerea de motive a proiectului de lege (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaţilor), din care rezultă că, prin stabilirea competenţei exclusiv în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică, s-a urmărit realizarea unei distribuţii corecte şi clare a cauzelor între instanţe de pe acelaşi palier, evitându-se încărcarea unora în detrimentul celorlalte; eliminarea introducerii aceleiaşi cereri la mai multe instanţe diferite, cereri repetitive, cu sute de reclamanţi care fac imposibilă verificarea acestora, ajungându-se astfel la soluţii diferite; precum şi o reducere a cheltuielilor procedurale.

Se observă, astfel, că în contextul reglementării contenciosului administrativ, legiuitorul a optat pentru a da întâietate interesului general al societăţii, noţiunea de domiciliu cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, fiind înţeleasă din perspectiva rolului de atribut de identificare a persoanei fizice, unic şi opozabil erga omnes, pentru a-şi putea îndeplini menirea de a oferi stabilitate raporturilor sociale.

Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă teritorial în materia contenciosului administrativ, este instanţa de la domiciliul reclamantului, văzut în sens restrâns, şi anume, domiciliul înscris în actul de identitate.

De asemenea, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 02 noiembrie 2020, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că: noţiunea de "domiciliu", ca element de determinare a competenţei instanţelor judecătoreşti, trebuie interpretată în sens restrâns, respectiv ca adresa domiciliului înscris în actul de identitate.

Observând din copia cărţii de identitate, depusă la dosarul Tribunalului Constanţa, că domiciliul reclamantei se află în Filiaşi, judeţul Dolj, Înalta Curte va stabili competenta de soluţionare a dosarului în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI în contradictoriu cu pârâta Garda de Coastă în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 mai 2022.