Counterintelligence surveillance without political motive does not establish Securitate worker status; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 25 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 31 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1143 din 13 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei meţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

În motivarea recursului declarat se arată că prima instanţă a respins acţiunea încălcând şi aplicând greşit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, situaţie care atarge incidenţa motivului de nelegalitatea prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant arată că nu se poate susţine că "activitatea pârâtului s-a desfăşurat pentru considerente ce ţin de siguranţa naţională", întrucât "/.../demersul în care a fost implicat pârâtul urmărea lămurirea unei suspiciuni de contraspionaj", "/.../, iar nu în mod esenţial de susţinere a puterii comuniste şi reprimare a opozanţilor săi", aşa cum în mod eronat a susţinut prima instanţă.

În motivarea acestei concluzii, judecătorul fondului a reţinut că "/.../natura funcţiei desfăşurată de persoana supravegheată şi relaţiile acesteia cu persoane de vază ale societăţii româneşti erau de natură să creeze suspiciuni".

Or, într-un stat democratic activităţile şi comportamentul doamnei B. nu puteau constitui un temei rezonabil pentru suspectarea acesteia de apartenenţă la serviciile de spionaj străine.

Suspiciunile existente în privinţa loialităţii persoanei urmărite motivat de faptul că aceasta, încă de la sosirea în ţară, a manifestat interes pentru a-şi crea un cerc larg de relaţii în rândul cetăţenilor români, nu se justifică, având în vedere că doamna B. frecventase în anii 1972 - 1973 cursurile Universităţii din Cluj-Napoca în vederea susţinerii unei teze de doctorat, iar în iunie 1979 a urmat şi cursurile de vară organizate de aceeaşi universitate română.

Apreciază recurentul că în perioada studiilor persoana urmărită şi-a creat o serie de cunoştinţe în rândul cetăţenilor români, astfel că este firească reluarea contactelor cu cetăţenii români pe care i-a cunoscut în acea perioadă.

Reiterează şi că în intervalul cât s-a aflat la studii, având în vedere titlul lucrării de doctorat pe care o pregătea, respectiv Cooperativizarea agriculturii în R.S. România şi implicaţiile ei sociale, doamna B. a fost urmărită de organele fostei Securităţi, conchizându-se din discuţii cu factori competenţi, consultarea documentelor, observare directă, că informaţiile pe care aceasta le-a adunat în scopul redactării respectivei lucrări "nu au fost de natură a periclita securitatea statului şi nici nu au făcut parte din categoria datelor secrete".

În concluzie, recurentul apreciază că încercarea de contactare a unor cetăţeni români pe care îi cunoştea din timpul studiilor nu constituie o suspiciune rezonabilă pentru ca loialitatea faţă de statul român a doamnei B. să fie verificată de serviciile de contraspionaj.

Aşa cum a arătat şi prin acţiunea introductivă, motivul real al urmăririi a fost acela că doamna B. intrase în vizorul securităţii "deoarece şi-a creat numeroase relaţii în rândul cetăţenilor români, între care unele elemente cunoscute cu activitate ostilă şi intenţii de plecare din ţară" (menţionează cazul scriitorului C., la acea dată soţul D., ambii părăsind ţara în 1987), fapt ce rezultă din sarcinile trasate sursei Violeta: anume să urmărească preocupările şi comportamentul doamnei B., conduita acesteia, relaţiile pe care şi le creează printre colegi.

Din perspectiva definiţiei legale a lucrătorului, ceea ce prezintă relevanţă este ca ofiţerul sau subofiţerul de securitate să fi dispus/aprobat măsuri care au avut ca efect îngrădirea/încălcarea unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti din motive care nu aveau de-a face cu siguranţa naţională.

Or, aşa cum rezultă din lectura înscrisurilor existente în dosarul fond informativ nr. x, acestea nu au ca obiect fapte sau preocupări care să fi fost incriminate de legislaţia în vigoare şi nici existenţa unor riscuri reale pentru colectivitate sau pentru siguranţa naţională.

Ca urmare, din documentele depuse în susţinerea acţiunii introductive rezultă că urmărirea doamnei B. a fost una politică, anume faptul că aceasta întreţinea legături cu cetăţeni români semnalaţi cu comentarii ostile şi intenţii de evaziune.

Subliniază recurentul că, în absenţa unui motiv întemeiat al urmăririi informative, constituit din existenţa unor riscuri pentru binele şi interesul colectiv, prin preluarea acestui tip de informaţii, care vizau atât viaţa privată, cât şi opiniile persoanei urmărite, intimatul-pârât a propus desfăşurarea unor acţiuni abuzive, prin care organele de Securitate au încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei urmărite.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând, în esenţă, că prima instanţă a apreciat corect asupra neîndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv că pârâtul nu a desfăşurat desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Prin întâmpinare, s-a invocat şi excepţia tardivităţii formulării recursului, excepţie la care intimatul-pârât a renunţat a o mai susţine, conform celor consemnate în încheierea de dezbateri din 12.05.2021.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a invocat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. greşita aplicare de către instanţa de fond a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 şi, respectiv, greşita apreciere a probatoriului, din care reieşea de fapt că acţiunea informativă a intimatului-pârât a avut un scop eminamente politic, lipsit de orice legătură cu apărarea siguranţei naţionale.

Înalta Curte reţine că art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 defineşte noţiunea de lucrător al Securităţii, ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Definiţia legală enunţată spre a determina conţinutul noţiunii de lucrător al Securităţii, trebuie coroborată cu dispoziţiile art. 2 lit. b) din acelaşi act normativ, potrivit cărora este "colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.(…)"

O.U.G. nr. 24/2008 este un act normativ prin care s-a urmărit deconspirarea prin consemnare publică a persoanelor care au participat la activităţi de poliţie politică comunistă.

Din actele dosarului rezultă că în cauză nu a fost dovedită îndeplinirea condiţiilor prevăzute de textul de lege.

Astfel, pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii, în cadrul Direcţiei a III-a, Serviciul 2, cu gradul de căpitan în perioada de referinţă (1984, 1985).

Însă, nu se poate afirma, pe baza probatoriului administrat, că pârâtul a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în sensul prevederilor coroborate ale art. 2 lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Aşa cum corect a arătat şi prima instanţă, dreptul la viaţă privată nu este consacrat nici măcar în prezent ca fiind unul absolut, ci poate cunoaşte limitări, între care se numără şi cea impusă din raţiuni de securitate naţională, astfel că - pentru ca activitatea desfăşurată de intimatul-pârât să determine calitatea acestuia de lucrător al securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008 - trebuia demonstrat de către recurentul-reclamant că scopul urmărit de intimat nu a fost în legătură cu obiectivul de interes public afirmat, ci de susţinere a puterii comuniste şi reprimare a opozanţilor săi.

Analizând Nota de constatare nr. x/01.03.2017, în baza căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat acţiunea, Înalta Curte reţine că aceasta expune implicarea intimatului-pârât în dosarul I x - titular B., dar probele administrate în dosarul primei instanţe, cu toate că demonstrează activitatea desfăşurată de intimatul-pârât în calitatea sa de ofiţer al fostei Securităţi, nu privesc fapte ori demersuri concludente din perspectiva O.U.G. nr. 24/2008, îndreptate împotriva numitei B..

Din înscrisurile indicate se poate observa implicarea intimatului-pârât în urmărirea informativă deschisă asupra persoanei cu nume de cod E., însă această urmărire informativă nu are ca scop obţinerea unor informaţii cu caracter personal şi pentru motive care nu aveau legătură cu apărarea interselor naţionale.

Din contră, intimatul-pârât, în calitatea sa de ofiţer de contraspionaj, a desfăşurat activităţi specifice faţă de angajata unei ambasade, faţă de care exista suspiciunea de spionaj, suspiciune bazată şi pe legăturile persoanei urmărite cu persoane cu funcţii înalte.

Activităţile intimatului-pârât faţă de persoana urmărită relevă preocuparea de a determina dacă are sau nu calitatea de spion, iar nu faţă de viaţa personală a acesteia.

Împrejurarea că aceste acţiuni ale intimatului-pârât au avut aptitudinea de a afecta viaţa privată a persoanei urmărite nu este suficientă pentru a se constata calitatea de lucrător.

În acest context, Înalta Curte consideră că nu poate fi ignorat faptul că exerciţiul drepturilor omului reglementate prin diverse instrumente internaţionale poate fi circumstanţiat sau chiar limitat în funcţie de alte interese generale care ţin de protejarea securităţii colective, iar asemenea limitări pot privi inclusiv dreptul la viaţa privată, dacă ele urmăresc un scop legitim, adică ţin de asigurarea integrităţii teritoriale a statului sau a securităţii publice.

Totodată, este de notorietate că, serviciile de contraspionaj urmăresc culegerea de informaţii cu privire la persoane şi fapte ale acestora care pot afecta securitatea statului respectiv, fără elementul relevant pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/2008, şi anume regimul politic din acel stat.

Or, după cum a rezultat din probele menţionate, măsurile de supraveghere au fost dispuse de intimatul-pârât cu scopul de a preveni atragerea persoanei verificate de către organele specializate ale altor state, pe baza unor informaţii iniţiale de natură a pune la îndoială loialitatea persoanei respective faţă de statul român.

Apărarea intimatului-pârât în sensul că activitatea pe care a desfăşurat-o a fost una specifică celei de contraspionaj, iar nu de susţinere a puterii comuniste şi reprimare a opozanţilor săi a fost, deci, în mod temeinic reţinută de prima instanţă.

Astfel, având în vedere că activitatea intimatului-pârât nu a fost desfăşurată în scopul sprijinirii regimului totalitar comunist, că verificările efectuate în raport de datele furnizate acestuia nu erau în legătură cu regimul politic de la acel moment, ci cu obiectivul major al siguranţei naţionale, Înalta Curte apreciază - în acord cu instanţa de fond - că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că nu se poate proceda la stabilirea calităţii intimatului-pârât de lucrător al Securităţii.

La adoptarea acestei soluţii se are în vedere şi împrejurarea că activităţile informative cu relaţionare în plan extern se deosebesc substanţial de cele interne, având scopuri şi raţiuni diferite.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar soluţia dată de instanţa de fond este legală şi reflectă corecta aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul CNSAS, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1143 din 13 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2021.