Eligibility for wartime ethnic refugee compensation under Law No. 189/2000: sufficiency of witness testimony and evacuation documents to prove persecution and displacement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeal dismissed the appeal filed by the county pension house, thereby affirming the lower court’s decision that grants the claimant the benefits stipulated by Law No. 189/2000 for the period from March 1944 to March 1945, effective May 1, 2003. The administrative dispute concerned the claimant's eligibility for compensation as a "strămutat" (ethnic refugee) following her forced displacement from the former Soviet Union to Romania, with the appellant challenging the lower court's finding that the claimant met the legal criteria despite alleged insufficient documentation of ethnic persecution. The decisive legal basis was Article 1, letter c), of Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, which the Court interpreted to confirm that witness testimony and the claimant's mother's evacuation carnet sufficiently proved the required status of ethnic persecution and refugee displacement during the specified historical period.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Eligibility for wartime ethnic refugee compensation under Law No. 189/2000: sufficiency of witness testimony and evacuation documents to prove persecution and displacement: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bacău, sub nr. 1305 din 26 februarie 2004, reclamanta A.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 784 din 23 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada martie 1940 - 1945.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 183 din 13 aprilie 2004, a admis acțiunea introdusă de reclamanta A.O., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău. A anulat hotărârea nr. 784 din 23 ianuarie 2004, a admis în parte cererea reclamantei, înregistrată la pârâtă, sub nr. 50022 din 10 aprilie 2003. A constatat că reclamanta îndeplinește calitatea de „strămutat”, prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și că beneficiază de drepturile prevăzute de aceeași lege, pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor de la 1 mai 2003.
În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta a locuit în orașul Cernăuți, în cursul anului 1943, până în luna martie 1944, când s-a refugiat în județul Olt.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că reclamanta nu a prezentat nici un document cu care să facă dovada persecuției din motive etnice, pentru refugiul din 1945, neprezentând dovada că la sfârșitul perioadei prevăzută de Legea nr. 189/2000, se afla în țară.
Examinând sentința atacată, motivele de recurs, materialul probator aflat în dosar și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține că recursul este nefondat.
Este necontestat că din declarațiile martorilor Z.D. și Z.R., ca și din carnetul de evacuat al mamei reclamantei, rezultă că aceasta a fost nevoită să se refugieze împreună cu mama sa, din localitatea Jadova - U.R.S.S., în județul Olt din România.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.
Intimatei-reclamante îi sunt incidente dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Așa fiind, se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 183 din 13 aprilie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2005.